2,860 matches
-
uniforma de pe el de mirare. „Cine?“ „Rapotan, Adrian.“, am precizat. „Și Penciu, Emil. Lucrează la dumneavoastră, mi-au prezentat legitimațiile, înainte să-mi facă asta.“ I-am arătat și ofițerului urmele de pe gât; doar suflecai puloverul și-apăreau în toată splendoarea lor. Ziceai că mă pătase cineva cu suc de roșii. „Iertați-mă, cum vă numiți?“ „Robe. Alexandru Robe.“ „Domnu’ Robe...“, s-a mirat în continuare ofițerul (și parcă-mi venea să-l cred; ăștia de la poartă erau aleși pe sprânceană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se-oglindeau acolo, pe coala impersonală de hârtie, rămânea un mister. „Ce-i asta?“ „Ce-a mai rămas din harta lui Mihnea.“ Poate și din el, am gândit, dar n-am zis-o. „Cum, doar copia asta? Dar originalul, toată splendoarea de hârtie olandeză, cu cerneluri aromate? Nu-mi spune că n-o mai are...“ Maria mă privea suspicios. Se enerva ușor, la foc mic, cum îmi plăcea mie. Strălucea de nemulțumire. „Te rog eu, vezi puțin ce-i cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lăsam privirea să acționeze în locul degetelor, frustrant, incomplet, pervers. Vedeam și nu eram văzut, îmi creasem un avantaj pe care înțelegeam să-l exploatez și la care nu eram dispus să renunț: jumătate din corpul Mariei îmi aparținea, îi furam splendoarea și tinerețea, controlându-i fiecare tresărire. Dinamica mușchilor, curățenia pielii, consistența ligamentelor. Nu există voluptate mai mare decât să le cuprinzi pe retină și să pleci cu ele, fără știrea nimănui. M-am așezat apoi pe pat, calm și nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-ar fi chinuit să facă o copie cu vopsea toxică?!). Și-atunci, cum rămâne cu autorul, e sau nu e el?“ Am strâns un pumn de hamsii calde și l-am aruncat în gură. Făcusem o demonstrație de toată splendoarea, cum nu mă oboseam prea des: meritam o recompensă. Maria și-a tras fesul mai bine pe cap și m-a sărutat pe gură. Nici nu se-atinsese de salata de crudități. Așa sunt femeile. Când vorbesc, uită de-orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sexuală începuse ciudat, tot cu un fel de minciună. Abia astăzi, când suprafața consecințelor nu se mai suprapune peste cea a faptelor, pătând fiecare amintire cu intenții pe care nu sunt sigur că le-am avut, legăturile strălucesc în toată splendoarea lor. Aveam cinci ani, eram singur și mintea îmi țăcănea. O dată pe săptămână, așteptam cu nerăbdarea puștiului comunist să sosească Pif-Gadget-ul, ambalat în țipla lui catifelată, mirosind a plastic și aer curat. Pe vremea aia, ne mutasem într-un demisol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deoparte, să nu se piardă sau să se deterioreze, ca băștinașii din Congo cu pungile de Mars. Aproape le iubeam. Voluptatea declanșată de-atingerea plasticului (pe care mai târziu aveam s-o simt băgând mâna pe sub fustele și rochiile femeilor), splendoarea culorii tari și inconfundabile de cerneală roșie tipografică (imprimată din greșeală pe mici porțiuni din dosul ambalajului, în pete vii și cărnoase), bucuria de-a trage cuvertura transparentă pe cap (ca perechea de chiloți a femeii iubite, uitată lângă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Altele se-așezau într-o doară pe masa de lângă geam, fremătând pe carourile de faianță rece. Asistentele de la Policlinică habar n-aveau de gesturile lor, ce valoare optică purtau pe piața privirilor clandestine. Când năvăleau în pantaloni, se schimba treaba. Splendorile medicinei de întreținere se transformau în niște hoteliere amorfe și plictisitoare, îmbrăcate aseptic, în craci tubulari, albi, de dispensar. Iarna, făceau zig-zaguri prin cameră în ciorapi flaușați, trași peste dresurile groase de flanelă și înghesuiți în sabotul spitalicesc, cu talpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plăcut să învârt halebarde prin hălci de-armuri și să depun aurul și capetele dușmanilor la picioarele domniței mele, înainte s-o răstorn în iatac și să-i iau virginitatea, batista și, abia la urmă, gâtul. Viața Mariei iradia o splendoare tulbure, trecutul, deși uitat, venea mereu din urmă, acoperindu-i gândurile ca petele unei eclipse solare. Nu-mi povestea niciodată totul despre părinții ei, nici despre iubiții presărați printre ani și străzi, dar lăsa intenționat prin casă pagini de jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
flacăra de aragaz pișcându-i degetele micuțe, bara ruginită de la un bătător de covoare. De patruzeci și șase de ani, de când fusese construit și umplut cu oameni, Pajura deplasa pe alei și prin părculețe o cantitate egală de frică și splendoare. Cartierul stătea într-o rână, supraânălțat deasupra restului orașului, ca o insulă de plante, pământ și beton. Străzile dispăreau și apăreau după câte-un dâmb sau o rampă și purtau nume tipografice, pictate pe blocuri sau plăci albastre: Presei, Pecetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le menționează), nici o scriere nu s-ar susține artistic prin simpla muzicalitate. Că, altfel spus, dincolo de frumusețea pur externă, creația poetica este conținut revelator și reflexiv ce poate cuprinde, practic, toate aspectele lumii, de la armoniile cosmosului până la durerea omului, de la splendoarea naturii până la uratul inerent existenței și la obiectele cele mai banale din spațiul domestic (că dicționarul și ceapă din odele lui Pablo Neruda, să zicem privind în largul istoriei literaturii -, ori caltaboșul din Cină veselă a renascentistului sevillan Baltasar del
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
a impresionat o astfel de mostră, și unde credeți că am găsit-o din întâmplare? În Elveția! Iar aceasta este o scriere simplă, cea mai obișnuită și pură scriere englezească: mai departe de-atât eleganța nu poate merge, totul e splendoare, mărgele, perle; aici nu mai avem ce adăuga; dar iată și o variantă, iarăși franțuzească, pe care am împrumutat-o de la un comis-voiajor francez; e aceeași scriere englezească, dar linia neagră e un pic mai neagră și mai groasă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bunăvoie a acestor domni. Înainte de toate e o pură absurditate daca d-nii din România voiesc să traducă în practică visul independenței depline. E poate nedelicată vorba ce-o zicem, dar va avea poate un efect trezitor asupra oamenilor transportați prin splendorile regalității într-o nespusă amețeală: samurul regelui Carol nu poate acoperi lanțurile vasalității. Desprinsă de Turcia și avansată la regat, România nu și-a câștigat cu toate acestea atributele deplinei independențe, căci trebuie neapărat să se alăture la una din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
personalitatea celui mai mare savant pe care l-a zămislit acest popor, Nicolae C. Paulescu. Exemplaritatea vieții sale, trăită În duhul credinței și al științei, cât și monumentalitatea operei sale, neegalată În istoria științei românești, sunt redate astăzi În toată splendoarea lor. Acest fapt, de notorietate astăzi, face și mai culpabilă tăcerea lumii academice În care nu și-a găsit locul decât postum, ca și a autorităților timpului său, sau a acelora care s-au succedat de-a lungul timpului și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
care o promite, aduce un fond uman pur, o fuziune a omului cu divinitatea și care o face superioară celorlalte religii și morale. Domnirea divinului „precum În cer așa și pre pământ” Înseamnă Împlinirea legii morale și sociale În toată splendoarea frumosului, binelui și adevărului. Învățătura lui Iisus a fost opera unui geniu cu cea mai profundă intuiție a sufletului uman, formulată pentru oameni simpli și pe Înțelesul lor”. În același discurs face un rechizitoriu necruțător asupra celor mai mari atentatori
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
se regăsească În spital. Din nefericire nici În timpul său, nici mai apoi când trăirea creștină putea fi un delict de conștiință (perioada comunistă) - și nici chiar astăzi când libertatea de conștiință este garantată, acest spirit nu se regăsește În toată splendoarea lui de la Începuturi. „Lipsa unei educații creștine - spunea Paulescu a dus la atrofierea idealului creștin pe care l-a avut spitalul la Începuturile sale”. Dar cine este bolnavul care se adresează spitalului? se Întreabă Paulescu. El poate fi bun sau
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
va considera mult mai târziu că arta, ca expresie a frumosului artistic (creat), este „un veșmânt sensibil, imaginativ al unui concept intelectual” ideie la care va adera și Immanuel Kant În secolul al XIX-lea. Așa Încât de la etichetarea frumosului ca splendoare a adevărului și binelui la platonicieni, la splendoarea ordinii la Sfântul Augustin, de la splendoarea formei la Thomas D’Aquino, la un „echilibru Între sublim, armonie și grație” și chiar „Întruchiparea sensibilă a ideei de adevăr” la Hegel, frumosul va pendula
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
expresie a frumosului artistic (creat), este „un veșmânt sensibil, imaginativ al unui concept intelectual” ideie la care va adera și Immanuel Kant În secolul al XIX-lea. Așa Încât de la etichetarea frumosului ca splendoare a adevărului și binelui la platonicieni, la splendoarea ordinii la Sfântul Augustin, de la splendoarea formei la Thomas D’Aquino, la un „echilibru Între sublim, armonie și grație” și chiar „Întruchiparea sensibilă a ideei de adevăr” la Hegel, frumosul va pendula Între cele două concepte; a frumosului natural (În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
un veșmânt sensibil, imaginativ al unui concept intelectual” ideie la care va adera și Immanuel Kant În secolul al XIX-lea. Așa Încât de la etichetarea frumosului ca splendoare a adevărului și binelui la platonicieni, la splendoarea ordinii la Sfântul Augustin, de la splendoarea formei la Thomas D’Aquino, la un „echilibru Între sublim, armonie și grație” și chiar „Întruchiparea sensibilă a ideei de adevăr” la Hegel, frumosul va pendula Între cele două concepte; a frumosului natural (În sine) și a frumosului artistic (creat
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Lectura lui consonează, într-un anumit grad, cu aceea a romancierului român Nicolae Breban 416. Privitor la oameni, moartea le este salvarea, dar nu în sens creștin, ci exclusiv profan. Viețile noastre, care nu mai revin, "pot apărea în toată splendoarea ușurătății lor"417. Această splendoare aparține simulacrelor, care ocultează identicul. De aici, abandonul sacrului de către omul concret, fericit, care este cel postmodern al divertismentului fără limite. Ceea ce ne duce la concluzia că ușurătatea e frumoasă, iar greutatea cumplită. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
anumit grad, cu aceea a romancierului român Nicolae Breban 416. Privitor la oameni, moartea le este salvarea, dar nu în sens creștin, ci exclusiv profan. Viețile noastre, care nu mai revin, "pot apărea în toată splendoarea ușurătății lor"417. Această splendoare aparține simulacrelor, care ocultează identicul. De aici, abandonul sacrului de către omul concret, fericit, care este cel postmodern al divertismentului fără limite. Ceea ce ne duce la concluzia că ușurătatea e frumoasă, iar greutatea cumplită. De aceea, între contrariile ființei Parmenide a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ziar nota, nu fără unele accente critice sau tragi-comice, că „balcoanele oferă spectacolul unei vanități omenești demne de Înregistrat: membre ale sexului slab, femei, fete și fetițe stau pe balcoane Înghemuite și Îmbrobodite așteptând trecerea cortegiului. Iașul apare În toată splendoarea provinciei: steagurile care fâlfâie pe case te-ar face să crezi că Iașul găzduiește o serie Întreagă de suverani; sunt steaguri franceze, belgiene, bulgare, germane și... române. Vremea aerisirii covoarelor a venit Înainte de sâmbăta Paștelui: gospodinele le-au atârnat pe
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
oficiat. Stătea lângă perna fiului său, frumoasă, cu o grație regală. Palidă, calmă și demnă, ca și cum ar fi îndeplinit un ceremonial al curții obișnuit, a adunat faldurile draperiei de catifea și a arătat poporului pe tânărul lor suveran, în toată splendoarea tinereții, aparent dormind adânc.“ (trad. n.) Același autor spune că acea procesiune de privitori nepoftiți au continuat să intre în cameră până la ora trei dimineața. Domnișoara Pardoe continuă să relateze evenimentul:„Asemeni unei statui de marmură, a stat dreaptă, plină
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
DIN / PARTEA COLEGILOR / 1882-1926, după cum consemnează legenda în șapte rânduri de pe revers (fig. 136av). Pe avers (fig. 136rv) este prezentat chipul omagiatului în profil jumătate dreapta (stânga privitorului), având în partea de sus inscripția semicirculară PROFESOR CONSTANTIN DISSESCU. NICOLAE TITULESCU Splendoarea, măreția, luxul și onorurile ar părea să fie aspecte care caracterizează întreaga viață a profesorului, juristului, publicistului și omului politic Nicolae Titulescu. Era, de fapt, un spirit fin, cu inteligență subtilă, memorie uluitoare, capacitate de analiză și sinteză, voință fermă
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
survenite între 1961 și 1963. Andrei Sabin nu mai e pur și dur, aidoma tinerilor eroi comuniști de până atunci. Invitat în casa Varga, el studiază cu vădit interes pe trepte fundul generos al servitoarei, filmat secunde bune în toată splendoarea lui ondulatorie. Când delicatul coleg burghez Lucian îi atrage atenția asupra unei eleve frumoase care e chiar Sonia, Sabin replică macho : „Da, m- aș distra cu ea...”. Pe deasupra mai și bea, fumează și chiulește de la ore. Cu toate astea e
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
putut apărea, după fuga generalului de Securitate Pacepa în SUA. Adecvată din punct de vedere istoric s- a dovedit haina preoțească pe care Mandric a pus-o pe „generalul” Pamfilie - după 1989, colaborarea Bisericii cu Securitatea a apărut în toată splendoarea ei. Rătăcire (1978) sau Amărăciunea cafelei băute în piscină Apărut în aprilie 1978, Rătăcire, debutul lui Alexandru Tatos, reprezintă o cădere în timp de mai bine de două decenii în ce privește relația cineastului român cu propaganda. Toate încercările din anii ’60
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]