4,031 matches
-
vulgaritate cu care se fardează.") - Ești cât se poate de discret, spuse. (Și i se păru că vorbește ca pe scenă.) Evident că ne-am mai întîlnit; și chiar de mai multe ori. - Unde și cînd? Tânăra încruntă ușor din sprâncene și-i căută din nou privirile. - Ultima oară, azi-noapte, în camera numărul șase. Camera dumitale e alături, la numărul patru, adăugă despărțindu-se. Profesorul veni chiar în seara aceea, să-i înapoieze caietul și să citească ultimele însemnări. Îl ascultă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tu sânt, da-mi ține mie cald ? Că-ncolo, cin’ să mă mai aleagă d-acu ? Numa dracu... Numa Scaraoțchi, numa șefu dracilor, râde. Râde și Gelu, scurt, cu o urmă de răutate în glas. Se uită și-i vede sprâncenele albite, pentru că, abia acum își dă seama, a renunțat, cine știe de cât timp, să le mai vopsească. Și părul, alb tot la rădăcină și, mai încolo, roșcat și rărit. O vede dintr-odată cum se pieptăna în oglinda sprijinită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o arunci, ea cade tot în picioare, și doi bărbați cu cununie a ținut, și p-amândoi i-a dus la groapă ! Dată dracului a fost, s-o vezi și la obzeci de ani ce se sulemenea, și-și da sprâncenele cu creionu, și pleca la film cu fii-sa, la Sala Palatului, amândouă : le lua gineri-su bilete o dată pe săptămână, și el o-ntindea la Matracucă. Îndrăcită a fost, diz-de-dimineață se scula, își făcea cafeaua și p-ormă inspecta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
viață... Biata tante Margot ! Vorbea ca și când de pe atunci ar fi cunoscut suferința... Cu aerul de vampă pe care și-l confecționase la câțiva ani după căsătorie : părul tuns scurt, cu cărare într o parte, o meșă acoperindu-i fruntea până la sprâncene, o eșarfă de mătase înnodată cochet la spate... Rochia foarte scurtă, care îi dezvelea genunchii mici, strânși în ciorapii fumurii, de mătase. Vorbea ca și când de pe-atunci cunoscuse suferința. Nu, era încă prea devreme, prea devreme și pentru ea : escapadele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
una peste alta buclele părului tern și rar. Și nasul lung, cu vârful lățit, ciuruit de porii largi, și buzele decolorate, care s-au subțiat și s-au zgârcit înăuntru. în albul gălbui al ochiului, vinișoare roșii, sparte. încruntându-și sprâncenele rare și moi, Ivona își scoate fața din oglindă. Cu coada ochiului își mai zărește silueta mișcătoare, prinsă în vagul cețos. în capetele toaletei, cele două sfeșnice de argint, înnegrite și acoperite de praf. Când o veni Leana, o să trebuiască
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sens spre casa lor, uite și o pălărie de panama ce se zărește o clipă prin coșul trăsurii, oare de ce să-i fi spus Sophie dragului de Titi vino mai devreme mâine ? Repede, înapoi, la oglindă, repede să-și pieptene sprâncenele, repede să și stoarcă un coș apărut în bărbie, acum câțiva pași înapoi, acum își trimite singură - întâi o castă, apoi o pasionată sărutare. Acum caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, nu, nici mărgăritare, nici perle nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de tuleie, cu trupul costeliv, dar cu vocea foarte groasă, care își compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda înnegrită a garderobului, nu chipul lunguieț, cu sprâncene groase și nas puternic, îl neliniștește, ci redingota bleumarin, gilet-ul galben pai cu floricele într-o tentă foncée și pantalonul în culoarea oului de rață - ce anume oare din ținuta lui mai păstrează semnele Răsăritului Europei din care vine ? Deși
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eu aplec creionul mecanic spre ciornă, Liebe Karl, scriu... Scriu la ciornă cu luare aminte, aici este toată atenția mea, nu la bietul tânăr străin care am fost, care atât de vag poate să-mi semene ! Cum s-au rărit sprâncenele ! Cum s-a subțiat firul părului ! Ce vagă asemănare, în afara acestui uluitor fapt ; că nimeni, nici măcar Cel de Sus, nu știe mai multe lucruri despre el decât mine ! La limba franceză, pe care o știe de acasă și pentru care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
parcă nici poliția nu ținea să descopere adevărul. Și excludeți ideea de atentat ? — Poate cei ce l-au omorât pe Regele Carol să fi pus și exploziile la cale ? îl întreabă Margot. Titi ridică ochii amuzat și o privește, înălțând sprâncenele a mirare, dar înghite mai departe fructele glasate, cu obișnuita lui lăcomie nervoasă. — Mi-amintesc foarte bine seara aceea ! Dumneata erai în vizită și Sophie a răspuns la telefon și, de emoție, aflând despre moartea Regelui Carol, a adus-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acestor oameni obișnuiți, pe care închipuirea noastră livrescă îi sacraliza, coborând asupra capetelor negricioase și nebărbierite nimbul idealelor. Cântând, am privit mai atent împrejur, trecând de la ochii curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă, cu un decolteu veșted și stacojiu, împins de strânsoarea corsetului, apoi la un (probabil) profesor de liceu cu creștetul ros de chelie și privind afectat prin monoclu, apoi la o familie respectabilă, ținând în jurul ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bani prin mână ca să-ți fi cumpărat o căsuță ? Dar câți i-au trecut lui Margot ? Și-a ajuns să se prăpădească într-un subsol... Sărăcuța de ea, cum ajunsese s-arate ! Cu căciuliță de copil, roz-murdar, flaușată, înfundată până la sprâncene ! în zăpușeala aceea îngrozitoare de iulie, ea cu căciuliță pe cap ! De mirare că n-am gafat, că n-am îndemnat-o s-o scoată ! A, da, fusesem avertizată de Muti... Muti îmi spusese să nu mă mir dacă o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cântăreau zahărul și rațiile pentru răniți. Știa ea ce mult se fură ! într-o vreme se ducea tocmai la Azilul de bătrâni, unde instalaseră contagioșii de tifos exantematic. Povestea că veniseră bieții soldați cu păduchi și în gene, și în sprâncene ! Ce să le facă ? îi puneau să se spele ! Se spălau în căzi de lemn și pe urmă turnau apă cu creolină, să se ducă păduchii la canal ! Cum să nu fie periculos ! Era ! N-a murit așa o prietenă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dac-am văzut-o că e cu fundu-n sus, nu i-am mai zis nimic. Dacă turnase atâta pudră pe ea, nu mai era gălbejită, da parcă era unu d-ăla dă la circ ! August-Prostu !... Gâtu, uite-așa îi atârna, sprâncene nu mai avea... Și iar merge la oglindă, și dă-i și dă-i cu vopsitu ! La urmă-ncepe să se strâmbe-n oglindă, făcea așa, făcea așa... — Ha-ha-ha ! Ce vrei dumneata ! încerca în ce fel îi stă mai bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se înțelege cu Reli, vecina de dincolo de gardul maro. Anii trec peste vecina Reli fără să o atingă, uite-o și-acum, tot blondă oxigenată. Tot cu fața albă, cu cele trei riduri din colțul ochilor, lucind de alifie, cu sprâncenele îngrijit pensate și gura veștedă, rujată în formă de inimioară, și moațele ascunse cochet sub basmaua legată sus în două colțuri. Și ochii mereu triști. Are ochii triști vecina Reli pentru că s-a despărțit de Mișu Negulescu și el s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
casă pe care le-a pus pe masa dintre noi. Tipul arată de parcă a aterizat dintr-o operetă. Are un păr blond, creț, nu e tuns foarte regulamentar, așa că două bucle Îi ies peste urechi de sub chipiul așezat pe-o sprînceană, are o mustață scurtă și subțire și umblă cu haina pusă pe umeri, Îmi evocă o primadonă În halat, așteptînd să-i vină rîndul să intre În scenă. Vrea să știe dacă sînt bine. Grija lui se explică atunci cînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Adorm gîndindu-mă că va trebui să-i anunț pe ai mei, să le spun unde mama dracului am ajuns. Caporalul bateriei noastre zice că e craiovean, dar nu cred că asta o să mă ajute cu ceva. Poartă boneta pe-o sprînceană și, cînd se fîțÎie pe lîngă coloana tropăind În pas de defilare, șuieră printre dinți o melodie populară din baștina lui, o periferie a Craiovei. E un tip rudimentar și dușmănos, deși Încearcă să se facă prietenos, dar În maniera
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
uită la noi, are senzația că vede dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate să spună cu siguranță dacă Într-adevăr s-a auzit ceva, deși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji fac diverse lucruri, În timp ce tobele bubuie și codrii freamătă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de bunăstare, care se asortează cu momentul victorios. Gesturile lui sînt ceremonioase, un pic pedante. În timp ce mestecăm voioși, vorbim despre ultimele știri, despre confirmarea informației că Ceaușescu a fost capturat. Eu sînt Îmbrăcat În treningul meu NEON, Îmi lipsește o sprînceană, iar arcada e cusută ca Într-un film de groază. Am o barbă de patru zile, ușor asimetrică. El, pe sub halat, poartă o pereche de pantaloni gri, dintr-o stofă Îngrozitoare, și are ochelari cu lentile fumurii. Probabil că s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care o să-și petreacă și el Revelionul acasă. E un tip subțire, blond, pare un tip onest, de treabă. Se vede cum toată reticența lui inițială, stînd la taclale În compartiment (interlocutorul lui e un tip Îmbrăcat ciudat, cu o sprînceană rasă În care se vede o cicatrice urîtă și niște resturi de vînătăi sub ochi), dispare cînd Îi relatez În cuvinte puține și bine alese povestea mea. Și se vede cum Îi strălucesc ochii de admirație (Ai fugit din spital
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
interesantă tresare cînd mă vede, apoi discuția se curmă, geamul e Închis. Îmi iau adio de la ora muzicală. Dragă prietene, ...sfîrșitul lui ianuarie, ceea ce Înseamnă și sfîrșitul celor două săptămîni de serviciu de gardă, mă găsește Într-o formă excepțională, sprînceana mi-a crescut, așa că cicatricea din arcadă abia dacă se mai vede, vînătăile s-au retras de mult, cred că m-am și Îngrășat un pic - din cauza meselor regulate, probabil, căci mîncarea, pe aici, n-a cunoscut Încă nici un fel
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părul fumegă pe ele, iar pielea e Înnegrită și pare de broască - mai ales pe brațul drept, care s-a Întîmplat să fie exact În dreptul gurii boilerului, pentru că În el mă sprijineam. Jumătate de față Îmi e de asemenea pîrlită, sprîncenele sfîrÎie. Mirosul e infernal. Probabil că am părul măciucă și probabil că am rămas cu obrajii umflați. Usturimea mă invadează În crescendo. Mă prăbușesc În fund În timp ce În baie năvălesc OS- ul și cîțiva colegi soldați. Bubuitura s-a auzit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pic crocant. Și probabil că urmează niște ture de telefoane și aranjamente cu Andi pentru o bere sau două, poate o petrecere prin cartier. Îți dai seama că pot să ajung starul zilei, Întors din armată cu o cicatrice-n sprînceană și cu un braț transformat În friptură. Îți dai seama că toate astea și orice altfel de alte chestii s-ar mai ivi se produc În condiții de libertate. Ceea ce Înseamnă ceva la care nici măcar nu te poți gîndi. — Știi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
devin sunete guturale. Și mai sînt aceste aspecte care Îi Încununează maiestatea: coama de păr negru e tapată viguros, iar ochii sînt machiați cu un contur negru puternic, care se prelungește Într-o coadă nu foarte lungă, pornind spre capătul sprîncenelor. Mă Întreb cum reușește să-și țină firea și să nu rîdă, acolo, În alee, văzînd șirul de fețe cu gura căscată de la ferestre, care probabil că arată ca niște abțibilduri lipite pe geam. Grădina e plină de lume, au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un rît miniatural. Va trebui să vorbesc cu el, trebuie să aflu ce i-a spus; poate că totuși e un om rezonabil și recunoaște În mine un erou de război... Nu-mi ajunge setul de cicatrici de pe braț? Din sprînceană? Cum mi s-ar asorta nasul cîrn (dobîndit, de asemenea, În urma armatei) cu ele? Ce credibilitate vor avea peste ani poveștile mele eroice ieșind de sub un nas cît o muscă? S-ar găsi, În caz că s-ar pune problema unei ecranizări
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]