3,144 matches
-
glas mângâietor " Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor". 5 Vis îmi pare fericirea Cea trecută când gândesc Că o clipă a fost ceasul Pentru care pătimesc. {EminescuOpXV 1033} FRUNZĂ VERDE DE SULCINĂ (p. 649 - 650) Nu mă pedepsi stăpână, Ci să-mi spui de mă iubești, Daca la a mea durere Poți să te milostivești. 5 Daca ai venit în lume Numai ca să mă omori, Mă omoară dar odată Nu pe ceas de mii de ori. Mie cerul ca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mai multă vehemență decât când despărțirea sau un asemenea eveniment îl amenință cu moarte. [38] Viața noastră e o eroare perpetuă. [39] Cele mai înțelepte planuri, nencoronate de succes, se numesc nerozii. 1056 {EminescuOpXV 1057} [40] Vorba scăpată ni-e stăpână Dar reținută o stăpânim. [41] Doliul este umbra ce-o aruncă cei duși în altă lume asupra chipurilor celor rămași pe pământ. Paloarea este lumina cea albă a morții. [42] [Dacă omul ar avea] numai instinct ce bine ar petrece
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a găsit-o lîngă un izvor de apă în pustie, și anume lîngă izvorul care este pe drumul ce duce la Șur. 8. El a zis: "Agar, roaba Saraiei, de unde vii, și unde te duci?" Ea a răspuns: "Fug de stăpîna mea Sarai." 9. Îngerul Domnului i-a zis: "Întoarce-te la stăpînă-ta, și supune-te sub mîna ei." 10. Îngerul Domnului i-a zis: "Îți voi înmulți foarte mult sămînța, și ea va fi atît de multă la număr, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
erau însă lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie dintr-un băț rășinos care abia pâlpâia, ieșind tocmai atunci afară din peștera unde cotrobăise, auzi strigătul sutașului și spuse cu glas veșted: - Nu mai sunt arme, stăpâne. Sutașul holbă ochii: - Cum nu mai sunt? - Nu mai sunt. Sutașul se lăsă neputincios cu șezutul pe o piatră. Nu mai era în stare să judece. Dincoace, jos, în tabăra de lângă peșterile sclavilor, slujbașul regesc era ros de felurite presupuneri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
foșnetul vântului în spice... Te-am așteptat cu nerăbdare, stăpîne! Marele Preot se întoarse spre un slujitor: - Atunci să se întindă corturile. Până dimineață stăm aici. - Nu veniți înăuntru? îl întrebă Auta. Nu-i nevoie de cort pentru tine, slăvite stăpâne, și pentru strălucitorul Tefnaht. Marele Preot își opri o întrebare pe buze. Spuse altceva: - Dacă socoți că nu e primejdios să intrăm la ei, vom intra să-i cunoaștem. De dormit vom dormi în cort. - Tu ai dormit la ei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Întreabă-i cine sunt și de ce au venit aici! Glasul lui suna încă semeț, ca atunci când judeca pe prinții și pe regii străini, nesupuși Atlantidei, și prinși de armata ei. Auta nu-i întrebă pe străini nimic. Aflase dinainte. - Știu, stăpîne: mi-au spus mai de mult. Turnul lor nu e stea, e un fel de luntre care poate zbura între stele și planete. Mi-au spus, stăpâne, că pământul nostru e rotund ca o sferă, adică aproape ca o sferă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui Auta, care tălmăci: - Te roagă, stăpâne, să te uiți în ochii lui; el zice că ochii spun totul, dacă știi să citești în ei tot ce-ți spun. Zice că a înțeles de la început că ești foarte bătrân, slăvite stăpâne, și că ești foarte înțelept și puternic. Te roagă, stăpâne, să te uiți în ochii lui. Marele Preot se uită adânc în ochii străinului. Părea mulțumit. Apoi suspină și zise: - Ce pot vedea în niște ochi atât de străini! - Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încerce a-și duce mărturisirea până la capăt, așa că tălmăci întocmai) cum poate fi cineva stăpânul unui om ca... al unei haine, sau... Eu am încercat să-i lămuresc, dar ei tot n-au priceput și au râs. Ajută-mă, slăvite stăpâne, să pot fi mai înțelept și să-i fac să priceapă. Auta amuți, fulgerat de privirea Marelui Preot. Tefnaht îl întrebă: - Ei n-au robi? - N-au, stăpâne... - Și cine muncește pentru... - Taci! se răsti Marele Preot, pironindu-l pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se apropie de el și-l zgâlțâi de umăr. Soldatul își ridică fața palidă și plină de praf spre sutaș și îl privi cu groază. Nu murise. Iahuben îl întrebă de ce fugeau ceilalți. Soldatul bîigui: - Ne-au trimis de la peșteri, stăpâne. - Cine v-a trimis? - Căpetenia. Iahuben se supără. Era obișnuit ca soldații să-i răspundă limpede și scurt. Îi porunci să se scoale în picioare. Văzând un sutaș ca toți sutașii care vorbea ca orice atlant și nici măcar nu avea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
coborâte pânzele, ca să plutească mai încet. Nimeni nu cuteză să întrebe de ce. Mai trecu astfel o noapte, o zi, și încă o noapte. Numai când fu chemat și întrebat unde se afla cârmaciul îngenunche în fața Marelui Preot și spuse: - Slăvite stăpâne strălucitor, pune slujitorii să străpungă cu sulița inima nevrednică a robului rău care nu poate răspunde întrebării tale: nu știu unde mă aflu. De o zi și o noapte trebuia să fi trecut printre Stâlpii lui Melkart, dar am trecut pe mare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ședeau cu picioarele strânse sub ei în fața câte unei grămezi de marfa, și strigau din răsputeri: - Uite, meștere, pâine bună! - Pește bun! - Uite vin, meștere, uite vin! Vin bun de palmier. Vin de struguri! - Uite unsoare pentru netezit fața, frumoasă stăpînă! Mirosea amestecat a lemn vopsit, plăcinte, pește, uleiuri înmiresmate, oțet. Simțind mirosul plăcintelor calde, văzând grămezile de curmale dulci și ulcioarele cu vin, Auta înghiți în sec, dar tăcu. Nefert însă nu-și mai putu lua ochii de la bunătățile pământene
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
schimbară priviri. Numai Mai-Baka zise liniștit: - Zeii nu mănâncă ce mâncăm noi, decât dacă vor! - Nefert, focul cu care ai aprins vreascurile este adus de zei din cer? întrebă din nou Mehituasehet. Îi răspunse însă tot Mai-Baka: - De ce te miri, stăpână îndrăgită de zei? Cine nu știe că focul vine de la zei? Dar când vor să-l aprindă zeii, cum îți închipui că or să stea să frece două bețe uscate! Altfel n-ar fi zei. După ce curățase căprioara și o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai departe. Tânărul Tî Thîk străbate marea și întîlnește un munte plutitor, numit Fi Lai, cu treizeci și șase de peșteri. În acest munte care nu se oprește niciodată nicăieri și nu trece de două ori prin același loc, locuiește stăpâna lui, zâna Ngui, care și-l alege ginere pe Tî Thîk. Fata ei e foarte frumoasă și nemuritoare și îi dă și lui de zestre nemurirea, totuși Tî Thîk pleacă și el spre patrie după un număr de zile, ca să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un neadaptat social ce e. Sau poate ticălosul se hâțâne peste vreo curvă din aia grasă și neagră chiar acu sau e caftit la curulețul lui transpirat cu vreun instrument În timp ce pupă tocul cizmei negre din piele al noii sale stăpâne. Mi-aș dori să fiu cosmonaut. Mă cheamă printr-un semn să intru la ea În cameră, lumină roșie, cuvertură roșie și divan roșu. Pe perete e o litografie după Floarea soarelui de Van Gogh, care adaugă o plăcută nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ar prezenta astfel: a) Privire tăiosă și iscoditoare. Nu puțini sunt cei care mărturisesc faptul că divinatorul "a trecut cu privirea prin mine". Acest gest este valabil mai ales pentru primele contacte. El poate să sugereze fie o personalitate puternică, stăpână pe sine, fie o încercare de a pătrunde dincolo de aparențe. Ochii celui privit pot trăda incertitudini, temeri sau curaj și stăpânire, modestie sau indiferență, tot așa cum pot să trădeze boala sau nesomnul. Ioan Petru Culianu argumentează convingător ideea atunci când scrie
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mentalitatea de tip magico-religios. Acest simbolism al legăturii universale exprimă, "pe de o parte, că în Cosmos, ca și în viața umană, totul se leagă de tot printr-o textură invizibilă, iar, pe de altă parte, că anumite divinități sunt stăpânele acestor "fire" care, în ultimă instanță, alcătuiesc un vast "legat" cosmic"290. Astfel, a de-cripta, a de-scrie, a desface sunt operații perfect justificabile pentru o mentalitate magico-religioasă. Rostul lor este acela de a pătrunde înțelesurile acestei lumi. Aceasta
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
reprezintă sistemul nervos al Web-ului, împreună cu echivalente online precum Microsoft Explorer, Firefox dar și alte motoare de căutare ne ajută să traversam Internetul sau să navigam pe Internet, așa cum constată Paul Gillin: "Cât despre Google și Yahoo, nu sunt stăpânele orașului"134. Există și motoare de căutare naționale, gen AOL în SUA sau proiectul unui nou motor de căutare în Germania. E-mail-ul și căutarea pe Internet sunt esențiale în new media sau new new media, dar ele nu reprezintă new
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
neapărat și un conflict în "procesul de negociere cu realitatea" amintit de C.R. Snyder (1989:130), un psiholog clinic, proces prin care "oamenii negociază cu realitatea pentru a-și menține propriile teorii că ar fi persoane bune și pe deplin stăpîne pe sine". Aceste procese implică crearea de iluzii, iar Snyder (1991:5) se referă la ele ca fiind "înșelătoare", deși iluziile pe care acestea le generează, cum ar fi "afirmații pozitive nerealiste cu privire la propria persoană" (Snyder 1989:145), sînt în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi atins, prin electroni interpuși. La meserii diferite, embleme diferite. Nimbul și raza pentru omul idolului supus dublei tutele a teologiei și grației. Oglinda și compasul pentru maestrul Renașterii, dependent de optică și geometrie, camera obscura și perspectivă. "Oglinda e stăpâna pictorilor" (Leonardo). Lipici și foarfece (sau cut and paste în informatică) pentru profesionistul vizualului, care trebuie nu doar să citeze, să lipească, să decaleze, să deturneze, să întoarcă, să dea strălucire, ci și să facă asta repede, ca toată lumea, și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca prin citit să-mi îndepărtez tristețea. Cartea pe care am luat-o era a lui Isihie, preotul Ierusalimului. Când am deschis cartea, găsesc scrise la sfârșitul ei două cuvântări ale nelegiuitului Nestorie. Îndată am cunoscut că acesta era dușmanul Stăpânei noastre, Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Atunci m-am sculat și am plecat și am dat cartea celui care mi-o împrumutase și i-am spus: − I-ați, frate, cartea! N-am avut atâta folos din ea câtă pagubă, și i-
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
folos din ea câtă pagubă, și i-am povestit cele întâmplate. El, plin de zel, a rupt îndată din carte cele două cuvântări ale lui Nestorie, și le-a pus pe foc, zicând: − Să nu rămână în chilia mea vrăjmașul Stăpânei noastre, Sfintei Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria” - cf. Ioan Moshu, op. cit, p. 60-61. 86 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Împărăția cerurilor nu constă numai într-o comuniune iubitoare cu Hristos, ci și cu toți cei ce au crezut în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
conform, exact până în detalii, 173 în care își îndeplinește misiunile: „Ai rânduit furtuna cum ți-am spus? / Întocmai (to every article)“; „dar vezi să faci / Tot ce-am să-ți cer. - N-o să m-abat o iotă. (To the syllable)“; „Stăpâne, se va face ntocmai“ (în text doar: it shall be done); „după voia ta, / I-am risipit prin insulă în cete“; „Stau toți / Îngrămădiți precum ai poruncit“. În sfârșit, lui Ariel îi face mare plăcere să se laude cu promptitudinea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
felul conform, exact până în detalii, în care își îndeplinește misiunile: „Ai rânduit furtuna cum ți-am spus? / Întocmai (to every article)“; „dar vezi să faci / Tot ce-am să-ți cer. - N-o să m-abat o iotă. (To the syllable)“; „Stăpâne, se va face ntocmai“ (în text doar: it shall be done); „după voia ta, / I-am risipit prin insulă în cete“; „Stau toți / Îngrămădiți precum ai poruncit“. În sfârșit, lui Ariel îi face mare plăcere să se laude cu promptitudinea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
În Antichitate rîul era denumit Naparis. Rîul a constituit, îndeosebi pe cursul său inferior, centrul teritoriului Sclaviniei, de unde, după o năvălire pustiitoare, populația autohtonă a fost obligată să se refugieze în alte zone, împreună cu numele străvechi al rîului. Populația slavă, stăpînă, a botezat cu un nume nou, slav, apa în bazinul căreia s-a așezat și a rămas ceva timp, pentru că a fost oprită din fluxul migrator spre sud de armatele bizantine care apărau Dunărea (secolul al VI-lea), întemeind o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
d: Δεύς, gen. Διός, dat. Διΐ și Δί, ac. Δία, ca și paradigma latinului Deus. Tot cu d era la greci Δημήτηρ, corespondentul feminin al lat. Ju piter și al sintagmei grecești Ζεύς πατήρ. Demetra era la greci „mama pământului”, „stăpâna”, zeița fertilității și a agriculturii, cu forma prescurtată μά folosită în interjecția Μά γά! „Mamă Terra”, de unde rezultă că δ, γ și ζ (ζευς) erau doar pronunții regionale ale aceluiași cuvânt. Alte confirmări: 1) Sfera semantică a compusului δήμος, dor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]