2,272 matches
-
Îl opresc: Gata, sînt lămurit, apropo, cît mai e cotizația la partid?... Și finalizez: Fii atent, se fură tablouri pe rupte; n-ar strica să-ți aduci mitraliera aici... Îi zîmbesc și n-are-ncotro, îmi zîmbește. N-a venit decît o stagiune. Intra în sală cînd orchestra își făcea acordajul: să fie remarcată! Purta o pălărie de plajă, galbenă, cu panglici și flori. Trăsnet! Doar o stagiune. Pentru pălărie. De revenit la vivisecția lui Proust. Cvasimisoginul salonard împarte tranșant cele două categorii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-ți aduci mitraliera aici... Îi zîmbesc și n-are-ncotro, îmi zîmbește. N-a venit decît o stagiune. Intra în sală cînd orchestra își făcea acordajul: să fie remarcată! Purta o pălărie de plajă, galbenă, cu panglici și flori. Trăsnet! Doar o stagiune. Pentru pălărie. De revenit la vivisecția lui Proust. Cvasimisoginul salonard împarte tranșant cele două categorii de femei: frumoasele tinere, urîtele bătrîne. "Primele, sculptate ca în marmură, cu trăsături definitive din care nimic nu poate fi schimbat, se macină ca statuile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fulgi, își etala pălăria de pai, galbenă, cu boruri enorme, marcate de panglica albastră. Trecerea printre fotolii, pînă la locul ei, trebuia să fie vizibilă, șocantă. În sala în care majoritatea melomanilor era una discret-rafinată. Neîndurătoare, la o adică. În stagiunea următoare, dusă a fost. Atacase altceva: vrăjitoria. Uitase de speculațiile scrise, uitase de Filarmonică. Acum, cînd îmi citește palma, o și văd trecînd la... hipism. Altcineva, imediat după '90, deschisese, în plin centru, primul magazin de birotică. Arătînd excelent și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca un autor dramatic de autentică dotație. Calul verde sau Unu plus unu fac trei poate fi considerată, într-adevăr, lucrare de consacrare, după ce, anterior, i s-au mai reprezentat, tot la Iași, unele poeme dramatice, iar la Bîrlad, în stagiunea trecută, piesa Alegerea apelor. Surprinzătoare prin ideea ei, văzută într-un context social care ne aparține, incitantă prin reverberațiile subiectului, destul de simplu, în orizonturile meditației etice și antropologice, frapînd prin precizie și conciziune, Calul verde reprezintă o prezență repertorială dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
evoluează expresiv și convingător, prilejuind, alternativ, momente solistice fiecăruia dintre interpreți, cu un ușor plus de frecvență pentru Ada Gârțoman-Suhar. Constantin Paiu ("Opinia", nr. 451, 1991) Regulamentul de bloc În această seară, la ora 19, Teatrul Nașțional "Vasile Alecsandri" inaugurează stagiunea '91-'92 cu o premieră absolută: "Regulamentul de bloc" de Constantin Popa. Textul este parabola imixtiunii agresive a sistemului totalitar în trăirea individuală, a violării teritoriului propriu fiecăruia (și nu ne referim doar la spațiul fizic, material, ci și la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Scenografia Axenti Marfa; Producția Florin Năstase; Regia tehnică Claudiu Aghiculesei; În distribuție Cosntantin Popa, Ada Gârțoman-Suhar, Cornelia Gheorghiu, Ruxandra Bucescu, Emil Coșeru, Adi Carauleanu ș.a.). Cristina Popescu ("24 ore", 15 octombrie 1991) Metafora Agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) Stagiunea Teatrului Național "Vasile Alecsandri" s-a deschis, la 15 octombrie, cu piesa lui Const. Popa "Regulamentul de bloc". În ciuda tuturor opozițiilor, a grimaselor și a teoriilor savante despre repertoriu, deschiderea a fost ceea ce trebuia să fie: un eveniment teatral onorabil
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
omule, pentru că ele... limitele ne ajută să nu ne pierdem în... fără limite... adică acolo unde nu mai ești al nimănui... dar trebuie să fii al cuiva... limitele sînt bune... Florin Faifer Premieră la "Naționalul" ieșean Ultima premieră a actualei stagiuni a Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași se va produce mîine, ora 18, la Sala Studio a instituției. Spectacolul prezentat pentru prima dată în fața publicului se numește "Mașina de vînt" și îi aparține actorului Constantin Popa, care semnează de această
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vestimentație vetustă, trimit la un trecut apropiat, de care ne despărțim cu greu. Un spectacol de văzut și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spectacol de văzut și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat" cu teatru interzis perioadei antenouăzeciste. Dincolo de riscul de a nu avea priză la public
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe ecranele cinematografelor se pot vedea filme cu o tematică furnizată de al doilea război mondial sau pot să cumpăr din librării "Gulagul" lui Solzhenitsyn...). * Piesa " Mașina de vînt" a fost montată pe scena Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași stagiunea 1999/2000 într-o distribuție din care făceau parte: Doina Deleanu, Livia Iorga, Constantin Pușcașu și Călin Chirilă în regia autorului. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vervă, alternând tonul grav cu cel disimulat lejer. Exercițiul dramaturgului este vizibil în aceste pagini, câteva scene fiind alert dialogate. Singura sa piesă de teatru, Pasagera, publicată în „Astra”, a rămas fără ecou critic. În schimb, scenariul Brâncoveanu, jucat în stagiunea 1967-1968 de o echipă a Teatrului Mic din București într-un spectacol montat în cadrul feeric al Palatului Mogoșoaia, a cules binemeritate elogii. Publicistica lui C. vizează, în principal, artele plastice și teatrul. Eseul-serial, apărut în „Karpaten Rundschau”, despre pictura lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
șarm și dicțiune, lecturile lui au reținut atenția, făgăduind un traiect de prozator. Dar, aproape cvadragenar, va încerca să se afirme cu o dramă, Cântecul vieții (O păpușă și alte jucării), pusă în scenă la Teatrul Național din București în stagiunea 1944-1945. Într-o textură impregnată de livresc, piesa e construită în jurul unor stări obsesionale. Bun prieten cu Cezar Petrescu, B. semnează împreună cu fecundul prozator înjghebarea dramatică Pârjolul (1954), o evocare, cu îngroșări și răstălmăciri, a răscoalei din 1907. „Poemul dramatic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
acțiune socială. Autorii articolelor sunt Hasdeu, precum și N. Nicoleanu, care dă aici și versuri în nota obișnuită a liricii sale. Hasdeu scrie și cronică dramatică, schițând un adevărat plan de dezvoltare a teatrului românesc, dar, mai ales, criticând aspecte ale stagiunii din 1866: repertoriul necorespunzător, format din localizări și imitații, lipsa de pregătire a actorilor, punerea în scenă nesatisfăcătoare etc. Într-o recenzie la Tentamen criticum el combate exagerările etimologiste ale lui A. T. Laurian și tot el alcătuiește note bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289511_a_290840]
-
Calea neturburată”). La cronică teatrală Dan Nasta face o critică ascuțită regizorilor Ion Șahighian și Victor Bumbești pentru regia spectacolului cu Horațiu de Corneille, opinie contrabalansata de Petre Constantinescu, care apreciază Mioara lui Camil Petrescu drept „un moment interesant al stagiunii”. Foarte tânărului muzician Mihai Rădulescu îi aparține seria Note despre virtuozitate, privind turneele la București ale pianiștilor germani Wilhelm Kempff și Walter Gieseking. Revista mai conține articole de tehnica, știința medicală, observații pe marginea vieții studențești, scurte polemici. Alți colaboratori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285137_a_286466]
-
1980; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, Premiul Cântarea României) și Carnetul din port-hart (1995). Colaborează la „România literară”, „Vatra”, „Flacăra”, „România Mare” ș.a. Este și autoarea fanteziei dramatice pentru copii Grădina fermecată, jucată la Teatrul de Păpuși din Iași în stagiunea 1980-1981, a dramatizării Arta conversației, după romanul omonim, realizată împreună cu actorul George Bănică (premiera în 1983 la Teatrul Giulești din București, pusă în scenă și la Oradea, Craiova, Cluj-Napoca). În aceeași colaborare figurează și Singurătatea unei femei (Arta conversației II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
teatral”. Dar nici nu se dă în vânt după piesele străine (ce lansau ostentativ tot soiul de „aberații psihologice și îndrăzneli amorale”), oricât ar fi fost ele de dibaci articulate. A tradus, fiind inclusă în repertoriul Teatrului Național din București (stagiunea 1909-1910), piesa Fracul verde de Émile Augier și Alfred de Musset. O „antologie eroică”, însoțită de comentarii avântate, este Glasul vitejiei (1915), în care L. se include și pe sine cu niște versuri jucăușe. O „încercare critică”, oscilând între judecata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Mc Cullogh. 1954 O producție Twentieth Century Fox, Broken Lance, pe un motiv din Regele Lear cu Spencer Tracy. Oproducție FNC este turnata tot în SUA. Punere în scenă la Teatrul Național din București, Sala Comedia; spectacolul este reluat în stagiunile următoare pînă în 1962. 1955 Pentru ultima dată Gielgud apare în acest rol pe scena de la Palace spectacol compromis de decorul japonez nefericit ales. 1955-1963 În sfîrșit, în România se publică Operele lui Shakespeare, vol. 1-11, în variante datorate unor
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
timp că în dramaturgia noastră sunt o serie de lipsuri serioase. Aceste lipsuri se manifestă prin deficiențe artistice în unele piese, a unor elemente schematice, care arată că autorii nu acordă încă importanța cuvenită măiestriei artistice (...). Din păcate, în repertoriul stagiunii trecute, spectatorii noștri au putut vedea foarte puține piese noi, care să continue realizările obținute în anii trecuți (...). Chiar în operele noastre cele mai valoroase, alături de personaje vii, autentice, apar și personaje schematice, superficiale (...). Cauzele schematismului, ale tendinței de a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
coregrafie din București, pe care le termină în anul 1957, când este numită prim-balerină a Operei Române din Iași. Toți maeștrii de balet - Nicolae Iacobescu, Anton Romanovschi, Bella Balogh și Marilena Preoteasa Tutova - care au montat spectacole în primele stagiuni aveau în Natalia Vronschi unul din pilonii de bază ai concepției lor regizoral coregrafice: Lirismul ce se degaja din mișcările și trăirile sale în rolurile încredințate erau proprii temperamentului său mereu visător. Odată cu prima premieră coregrafică clasică la 19 februarie
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
libertate în 1964, hotărăște să-și continue profesiunea de interpret scenic tot la Iași, unde dă relief, prin creațiile pe care le șlefuiește (Nero, din tragedia Britannicus a lui Racine, pe care o și traduce, Oreste, Thomas Becket, Bălcescu), câtorva stagiuni. Actor rasat, de tip cerebral, a lăsat un gol prin transferul, în 1968, la București. În 1972, profitând de o invitație la o reuniune de shakespearologi din Marea Britanie, cere azil politic în Franța. O vreme o duce greu, chiar dacă își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
1989 obține titlul de doctor în filologie, cu teza Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, apărută ulterior în volum. A mai activat și ca secretar literar al Teatrului Național din Iași (1991-1993), redactând aici, în colaborare, revista „Stagiunea” (după ce, între 1978 și 1983, se aflase în redacția revistei „Arlechin” a aceleiași instituții). A fost secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară” (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române”. A debutat în 1966
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
că sălile goale ale "Teatrului popular" îl aduceau la disperare pe Iorga. L-a angajat pe regizorul profesionist Victor Ion Popa, care a adunat o trupă excelentă și a alcătuit un bun repertoriu. Atunci cînd i s-a prezentat programul stagiunii, Iorga a obiectat că numai două din piesele lui erau incluse. "Celelalte nu sînt destul de bune?" Victor Ion Popa și-a dat demisia. Ca și atîția alții, nu putea lucra cu Iorga 89. Teatrul va continua să lîncezească la Vălenii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cupletistului I.D. Ionescu, apoi își alcătuiește, cu Mihail Mateescu și Nicolae Hagiescu, o formație proprie. La Iași, unde pleacă în 1875, interpretarea lui va fi apreciată de Mihai Eminescu. În 1878 își face debutul la Teatrul Național din București, în stagiunea 1881-1882 fiind înaintat societar clasa I. Beneficiar al unei burse, în 1878 fusese trimis, împreună cu Aristizza Romanescu, la Paris, pentru studii. Întors acasă, este numit, în locul defunctului Mihail Pascaly, director de scenă. Plecând mai târziu de la Teatrul Național, își înjghebează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287987_a_289316]
-
ca el. A participat la „revoluția de la Ploiești”, a dezarmat un comisar și s-a instalat În locul lui cu sprijinul „conducătorului” mișcării, dar tot În acel moment a părăsit Ploieștiul și a căutat din nou un sprijin În teatru. În stagiunea 1871-1872, Ion Luca a Îndeplinit funcția de copist de roluri și sufleor. Tot Într-o situație limită se afla pe atunci, plecat de la Blaj spre regat și Mihai Eminescu. Acest lucru se petrecea prin 1869. Mihai Eminescu și I. L. Caragiale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de aceste două soiuri”, și urmează un șir de exemple menite să stârnească hazul: drame istorice cu final stupid, ca „Patrie și domnitor”, „Păcatele bărbaților” de Mihail Pascaly și multe altele la fel de năstrușnice. Într-un articol intitulat „Teatrul românesc, deschiderea stagiunii 1878-1879” Caragiale critică foarte aspru conducerea acestei prestigioase instituții, căzută sub direcția Academiei, câtă vreme, directorul general este Ion Ghica, președintele Academiei, G. Sion din Pseudo- Ureche. Acest comitet teatral, „bucățică ruptă” din Academie, patronează un teatru „pe a cărei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]