256,150 matches
-
câte o dedicație. Dorința aceasta mă ține cam din toamna anului trecut, când o distinsă doamnă poetă, redactor la Editura Tehnică al cărei director erați, a Încercat de câteva ori să-mi favorizeze această Întâlnire, dar fatalitatea sau poate numai starea precară a sănătății mele au făcut să nu vă pot vedea. Darul meu se voia, la acea vreme, un omagiu intim adus prezenței Domniei-Voastre printre noi, scriitorii și ziariștii care lucram În sinistrul Combinat „Casa Scânteii“... Primiți-l deci cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Era sub impresia aducerilor aminte, și a pastei de ras cu care-și clăbucea fața când auzi soneria. Apucă un prosop, se șterse de spumă, Îndreptându-se spre ușa de la intrare. Niciodată nu ar fi primit pe cineva Într-o stare ce-ar fi trădat desconsiderația. Își trecu la repezeală pieptănul prin păr Își trase pantalonii peste pijama și Își acoperi bluza cu un halat de casă din mătase, pe care Maria i-l alesese Înainte de a pleca la Herculane. Avea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
văzu pe acesta cuprinzându-și capul În mâinile ce-i albiseră Întro clipă. - Un singur lucru ne face să ne gândim că ceva nu este În regulă, zise plutonierul. Unde ați spus că a plecat? Profesorul nu le răspunse. O stare de anxietate puternică puse stăpânire brusc pe ființa lui. Cu ochii ficși, privind imobilul printre firele de păr căzute pe frunte, nu mai rosti nici un cuvânt. - La Herculane? Îngână ca un ecou civilul așteptând de la bătrân confirmarea. După un timp
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
socialistă a momentului” și „mai ales de ce e contemplativ și nu e combativ și nu are spirit partinic”, „ce tot scrie el În jurnalul acela și despre cine!?” etc. După ce câteva poezii cu imagini ale anotimpurilor și iubirii reflectate În starea mării Îi fuseseră publicate șicanele se Înmulțiseră și deveniseră mai directe. Politrucul Îl acordase direct, odată chiar cu mine de față: „Când ai de gând să scrii și despre Comandantul Suprem!? Ai termen o săptămână să scrii niște Ode cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
dintr-un corp energetic invizibil, format din mai multe straturi, cu niveluri vibratoare diferite care comunică permanent Între ele prin circuite energetice. Un incident sau un accident poate perturba echilibrul acestor straturi, canalele energetice se pot bloca ceea ce duce la starea de boală. Orice boală, de orice natură ar fi, este cauzată de un dezechilibru energetic În plan fizic, psihic sau spiritual. În rezumat, Întreaga materie este o energie care vibrează În diferite frecvențe. Corpul uman este o energie de joasă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
avem, putem fi puternici. Puterea de a manipula energiile se Învață și impune o mare responsabilitate. Putem interfera cu zone energetice de Înaltă frecvență, prin CREDINȚĂ și VOINȚĂ, de unde ne putem alimenta cu energie pură, care ne ajută să trăim starea de extaz. Extazul este „beția cu energie pozitivă”. Dragostea puternică, muzica, frumusețile naturii, pot produce starea de extaz, ca o mărturie a contactului cu energia pură. Prin extaz, părăsim condiția noastră materială și dispare frica de moarte pentru că necunoscutul devine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Putem interfera cu zone energetice de Înaltă frecvență, prin CREDINȚĂ și VOINȚĂ, de unde ne putem alimenta cu energie pură, care ne ajută să trăim starea de extaz. Extazul este „beția cu energie pozitivă”. Dragostea puternică, muzica, frumusețile naturii, pot produce starea de extaz, ca o mărturie a contactului cu energia pură. Prin extaz, părăsim condiția noastră materială și dispare frica de moarte pentru că necunoscutul devine cunoscut. Rugăciunea creștinului ortodox „precum În cer așa și pre pământ” Începe să prindă contur În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
este atinsă tot mai des de atacuri de panică, devine cvasi-handicapată, nu mai poate ieși pe stradă, trebuie să fie însoțită chiar și în cabina de w.c. Doctorii ridică neputincioși din umeri, frustrările devin maxime, personajul trăiește disperarea unei permanente stări de alienare. Firește, referințele sale culturale sunt cu totul altele, coșmarul cotidian își găsește explicații în Freud și Jung, dar aceasta nu duce și la rezolvarea problemei. În final, după un program intens de psihoterapie, Luminița reușește să scape de
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
catedrale. Noaptea, garguiele de la Obere Pfarre păreau duhuri amenințătoare, iar Christul răstignit la baza navei catedralei, în mărime naturală, tocmai înhățat de picioare de o iederă tânără și palid luminat de un neon rozaliu de pe stradă mă ținea într-o stare de permanentă panică metafizică. Nu-l vedeam pe fereastră, dar îl simțeam acolo, în poziția aceea în care parcă împingea catedrala cu spatele sau o susținea, asemenea unui Atlas, să nu se prăvălească, și nu îndrăzneam să dorm. În cele
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
Bamberg, prin Kneipen (adică prin cârciume), legea nescrisă, dar recunoscută de toți: "A unsprezecea bere e gratis!" Nu am văzut pe nimeni care să fi ajuns în acest stadiu, dar stau să mă gândesc că se poate ajunge la acea stare și pe altă cale. Un exemplu îmi e la îndemână: prin clopote. Și iată că am ajuns la clopote, a doua caracteristică a orașului. E-adevărat, clopotele Bambergului nu posedă bucuria și clinchetul strălucitor al clopotelor Parisului, nici consistența și
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
aflu și locul de unde se poate auzi cel mai bine și cel mai omogen acest concert incredibil: Neuer Ebracher Hof, chiar curtea imobilului în care am locuit, loc pe care l-am botezat criptic, în stilul lui Frank Herbert: Vortexul Stării Celor 11 Beri (prescurtat: VSC11B). Dar după câteva sâmbete de audiție și extaz acustic mi-a venit o idee: ce-ar fi să scriu o compoziție pentru clopotele acestui oraș? În febra ideilor, am schițat un sistem de control al
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
de Blaga. Presupun, totuși, că înainte de limbaj și de literatură, v-a atras matematica, pe care ați ales-o ca profesie. Pasiunea pentru matematică a venit mai târziu, la vârsta bacalaureatului, când, luând cunoștință de geometriile neeuclidiene, am trăit aceeași stare de vertij pe care mi-o produseseră unele poezii de Arghezi, Barbu, Rilke sau Baudelaire. Literatura vă pasiona deci în primul rând; și totuși ați optat pentru matematică! În toamna 1944, eram încă foarte derutat. Citind anunțurile din holul de la
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
oarecare, ci o parte care poate da seamă despre întregul univers. Tocmai în aceasta constă principiul holografic, descoperit inițial în fizică, extins apoi la structura creierului și la întregul univers. Dar în literatură? A fi poet înseamnă a fi în stare să vezi într-o frunză toate frunzele, într-un copac toți copacii lumii. Într-un fel, poetul învestește lucrurile cu o capacitate holografică, sau, dacă vreți, actualizează potențialul lor holografic, descoperă generalul din individual. În întâlnirea extremelor, am ilustrat funcționarea
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
ea o părintească încurajare. Domnul Pleșu nu poate să afirme pe față acest lucru; dar el rezultă. în schimb, autorul discută încercarea Subiectului de a-și preschimba osândirea într-o desfătare. El privește, uimit, cu un zâmbet, probabil, și această stare paradoxală. într-una dintre convorbirile cu ofițerii de Securitate, citim, uimiți, o declarație ca aceasta: ,închisoarea, vă spun sincer (spune Noica, n.n.), a fost o desfătare. E vorba, aflăm în continuare, despre șansa - valorificată la Jilava - de a vorbi, vreme
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
în spațiul cultural românesc este, mai apoi, adîncit pînă la epuizarea informației. Fiecare lucrare este prezentată exhaustiv din punct de vedere istoric, tehnic și bibliografic, urmărindu-i-se, în același timp, traseele, succesivele schimbări ale regimului juridic și de proprietate, starea de conservare, precum și integritatea fizică și morală. Din această prezentare, extinsă în atîtea direcții și aprofundată pînă la ultimele detalii, imaginea lui Brâncuși se decupează cu adevărat excepțional. însă excepția nu apare aici ca un atribut fabulos și misticoid, ci
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
ele. Pe deasupra gardurilor vii ale grădinilor, stăteau de vorbă, la fel ca bărbații lor în biserică. Iar preotul a făcut caietul. A fost trimis la Paris, împreună cu cel al celorlalte insule. Și nimic nu s-a schimbat. Deputații bretoni din Starea a Treia au fost cei care au început Revoluția, dar nu au terminat-o. Nu au fost în stare. În ciuda războaielor, în ciuda masacrelor, nu au fost în stare. Tot sângele vărsat nu a servit decât la înlocuirea tiranilor cu niște
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
făcut caietul. A fost trimis la Paris, împreună cu cel al celorlalte insule. Și nimic nu s-a schimbat. Deputații bretoni din Starea a Treia au fost cei care au început Revoluția, dar nu au terminat-o. Nu au fost în stare. În ciuda războaielor, în ciuda masacrelor, nu au fost în stare. Tot sângele vărsat nu a servit decât la înlocuirea tiranilor cu niște vampiri, care sug de asemenea sângele poporului. Tatăl meu a fost ucis într-o ambuscadă, la Rochefort-en-Terre, întinsă de către
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
al celorlalte insule. Și nimic nu s-a schimbat. Deputații bretoni din Starea a Treia au fost cei care au început Revoluția, dar nu au terminat-o. Nu au fost în stare. În ciuda războaielor, în ciuda masacrelor, nu au fost în stare. Tot sângele vărsat nu a servit decât la înlocuirea tiranilor cu niște vampiri, care sug de asemenea sângele poporului. Tatăl meu a fost ucis într-o ambuscadă, la Rochefort-en-Terre, întinsă de către Albaștrii* morți de frică care-i luau pe toți
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
nebuni, exaltați, violenți, maniaci, melancolici, imbecili și năuci de ambele sexe. Proștii și ignoranții încă mai cred că un demon, mascul sau femelă, a pătruns în trupul lor și îi consideră pe acești posedați, cum li se spune, vinovați de starea în care se află, pentru că au consimțit la un moment dat al existenței lor să fie vizitați de Diavol. Majoritatea familiilor se rușinează cu ei, sau nu știu ce să facă cu ei. Mulți sunt abandonați, cu toate că suferă și plâng. Unii nu
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
părintelui Dumoustier și mie, în timp ce mergeam să inspectăm lucrările la "castelul femeilor". Am zis deja? De când am sosit, pe 22 septembrie 1797, ospiciul a fost în permanență un șantier. La început a trebuit să reparăm clădirile care erau într-o stare jalnică. De fapt, e o poveste lungă, pe care nu e cazul să o spun acum. Încă mai aflu în fiecare zi frânturi din ea, datorită faptului că, oricât de incredibil ar părea, anumite persoane trăiesc în acest lăcaș de
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
răsfrânge pe sine, cu efecte dramatic variabile. Oglinda eului auctorial e totodată parte și instanță de judecată în procesul omologării: "Apoi, după ce s-ar părea că ai terminat, citești și răscitești mesajul - care de la un minut la altul, de la o stare de spirit la alta, ți se pare crucial sau derizoriu, demn de atenția întregii omeniri sau dimpotrivă, stângaci și ridicol, neînsemnat, inutil - și îl închizi, cu un ultim curaj, între copertele unei cărți, și îl arunci în marea de hârtie
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
care e o sticlă aruncată în mare, va fi sau nu găsită de cineva? Acel ins va cunoaște limba în care e scris mesajul? Din acest punct întrebările se țin lanț: Și, dacă va ști să citească, va fi în stare să înțeleagă ce a citit? Și, dacă va înțelege, o va face într-un moment în care sufletul lui va fi poros, dornic să absoarbă, așteptându-și într-o blândă feminitate întregirea sau, dimpotrivă, închis și împlătoșat de orgoliu, suficient
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
alb-negru pentru toți, visînd color, luîndu-și modernitatea din obiecte (,după-amiaza unui Scaun") și melodia din tautofonii: "ca în Virgiliu. - Beau amar/ și cred că lacrimile n-au gust;/ și cred că lacrimile,-n august,/ ca în Virgil, iubeau amar." Invidiabila stare de pre-absurd... Zigzagată cu anecdote, care fac inocența spectaculoasă a unui poet mucalit: "Cutăruia, ajuns director/ din mic șofer de Volgă mare,/ Ce-l luase, cu aplomb de rector,/ la întrebări, că de ce n-are/ o diplomă (nici el n-
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
speculație lingvistică în încercarea de a dovedi niște premise pe care nu filozofia ți le poate da, ci religia sau, în zilele noastre, știința și politica. Odată se spunea că în Evul Mediu filozofia a fost desconsiderată, fiind adusă în starea umilitoare de slujnică a teologiei. Această stare ancilară era dovada irefutabilă a deprecierii pe care obtuzitatea teologică o impusese unei filozofii nobile și avide de cunoaștere. În realitate, cei care arătau cu degetul starea ancilară a filozofiei nu știau că
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
niște premise pe care nu filozofia ți le poate da, ci religia sau, în zilele noastre, știința și politica. Odată se spunea că în Evul Mediu filozofia a fost desconsiderată, fiind adusă în starea umilitoare de slujnică a teologiei. Această stare ancilară era dovada irefutabilă a deprecierii pe care obtuzitatea teologică o impusese unei filozofii nobile și avide de cunoaștere. În realitate, cei care arătau cu degetul starea ancilară a filozofiei nu știau că în felul acesta îi făceau un binemeritat
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]