11,425 matches
-
de ridicare a steagurilor naționale ale celor două țări și au cântat imnurile naționale. Totodată, municipalitatea din New York i-a onorat pe veteranii din cel de-Al Doilea Război Mondial cu 21 de salve de tun, precizează My Fox NY. Statuia Libertății din New York reprezintă un cadou oferit de Franța guvernului Statelor Unite cu ocazia celei de-a 100-a aniversări a Declarației de Independență. MEDIAFAX
Aniversarea Debarcării din Normandia: Un milion de petale de trandafiri, deasupra Statuii Libertăţii [Corola-blog/BlogPost/93449_a_94741]
-
pe locul în care au fost trași în țeapă. Este o învățătură pentru felul în care trebuie să ne cinstim eroii, martirii, cărturarii, veteranii, vârstnicii! Propunem ca Troița și Steagul să-și regăsească locul lângă Turnul Croitorilor, iar pe soclul Statuii lui Baba Novac să fie înscris și numele duhovnicului său, Saski ( Sașcă)! În jurul moșiei dăruite lui Baba Novac, de către Mihai Viteazul, s-a dezvoltat cartierul craiovean Brazda lui Novac. ( Istoria locuitorilor Clujului (XI), “Gazeta de Cluj”, pag 16, interviu cu
La Cluj, CELEBRAREA EROULUI BABA NOVAC – CĂPITAN AL VOIEVODULUI MIHAI VITEAZUL [Corola-blog/BlogPost/93460_a_94752]
-
porți în amintireCând anii te-or petrece peste vremeBătrân ajuns, dar să mai porți iubireCând după mamă, sufletul îți gemeși mama ta, copile, s-o respecțiNu are rost la cine se închinăN-o face ea parte din înțelepți... XXXIII. LA STATUIA LUI OVIDIU, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. LA STATUIA LUI OVIDIU autor, Bertoni D Albert La statuia lui Ovidiu Preț de-un ceas am zăbovit Și-am simțit,ca un preludiu Ceva
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
sufletul îți gemeși mama ta, copile, s-o respecțiNu are rost la cine se închinăN-o face ea parte din înțelepți... XXXIII. LA STATUIA LUI OVIDIU, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. LA STATUIA LUI OVIDIU autor, Bertoni D Albert La statuia lui Ovidiu Preț de-un ceas am zăbovit Și-am simțit,ca un preludiu Ceva nemaiîntâlnit... N-ar fi fost dar cu putința Nici nu aș fi pomenit Nu a fost cu
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
respecțiNu are rost la cine se închinăN-o face ea parte din înțelepți... XXXIII. LA STATUIA LUI OVIDIU, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. LA STATUIA LUI OVIDIU autor, Bertoni D Albert La statuia lui Ovidiu Preț de-un ceas am zăbovit Și-am simțit,ca un preludiu Ceva nemaiîntâlnit... N-ar fi fost dar cu putința Nici nu aș fi pomenit Nu a fost cu rea voință Prin Tomis de-am rătăcit Pașii
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
fundături Pogorându-mă la vale Prin istoriei frânturi. Și observ pe el,mărețul: Un batrân amfitrion Parca stabilindu-mi prețul De tânăr centurion. O grandoare mă cuprinde Am un sentiment divin Că in vene îmi pătrunde ... Citește mai mult LA STATUIA LUI OVIDIUautor, Bertoni D AlbertLa statuia lui OvidiuPreț de-un ceas am zăbovitși-am simțit,ca un preludiuCeva nemaiîntâlnit...N-ar fi fost dar cu putințaNici nu aș fi pomenitNu a fost cu rea voințăPrin Tomis de-am rătăcitPașii m-au
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
istoriei frânturi. Și observ pe el,mărețul: Un batrân amfitrion Parca stabilindu-mi prețul De tânăr centurion. O grandoare mă cuprinde Am un sentiment divin Că in vene îmi pătrunde ... Citește mai mult LA STATUIA LUI OVIDIUautor, Bertoni D AlbertLa statuia lui OvidiuPreț de-un ceas am zăbovitși-am simțit,ca un preludiuCeva nemaiîntâlnit...N-ar fi fost dar cu putințaNici nu aș fi pomenitNu a fost cu rea voințăPrin Tomis de-am rătăcitPașii m-au purtat agaleBa pe străzi,ba-n
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
i se repartizase să predea istoria artelor, motiv pentru care purta cu sine, în servieta grea de mușama, o carte apărută pe la începutul anilor ’60, Istoria artelor plastice a lui Constantin Suter, op voluminos, având imprimată pe copertă imaginea mândrei statui ecvestre a condotierului Colleoni, monument turnat în bronz de Andrea Verrocchio. Lectorul Deliu Petroiu, căci nu se ostenise el, spre deosebire de alții, să dobândească prea curând grade universitare, își ținea cursul într-un amfiteatru al fostului Institutut Pedagogic, cu volumul lui
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
cărți și caiete, mă rog, tot arsenalul comportamental sâcâitor și enervant pentru un învățător. Domnul Arsu ne mai potolea elanul din când în când cu câte o privire de harpie și un șuierat scurt: - Mă! Pe loc ne prefăcea în statui, dar nu ne ținea mult starea asta de cumințenie forțată, iar ne apuca, iar privirea și... mă! Dar într-o zi, nu știu din ce motiv, preaplinul de energie ne inundase sufletele cu totul. Deși ne avertizase de câteva ori
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
autoritatea lui pentru binele public. Se grăbi să-și pună bereta cu văl lung și să-și tragă pe degetul arătător inelul de aur cu stema crinului, apoi Își netezi grijuliu cutele hainei ce imita toga romană, precum văzuse la statuile din Santa Croce, și ridică zăvorul. — Ce vrei, nemernicule? Întrebă pe un ton aspru. Dinaintea lui apăru un bărbat scund și bondoc, cu o cămașă din zale de fier care Îi cobora până sub genunchi. În locul obișnuitei tunici cu Însemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sus, intimidat, ca și când enormitatea figurii ar fi alungat din mintea lui mărginită prezența cadavrului. Dante azvârli o privire spre dânsul, În sfârșit binevoitoare. — E reprezentarea unui pasaj din istoria sacră, un episod care Îl privește pe Nabucodonosor, regele păgân, și statuia care i-a apărut În vis și care simbolizează omenirea, În căderea ei de la vechea epocă de aur și până la cea prezentă, alcătuită nu din metal, ci din prea umila materie a ulcioarelor. De cele două părți ale colosului artistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În continuu de pietrele neregulate. De acum, junghiurile din tâmple Îi Întunecau vederea, preschimbând pavajul accidentat Într-o ceață de scânteieri. Nici el n-ar fi putut spune cum ajunsese la fântâna construită din blocuri cenușii, străjuită de resturile unei statui romane. Peste secole, corodarea și neglijența atacaseră chipul femeii din marmură, transformându-l Într-o mască Înspăimântătoare. Se aplecă să bea o gură de apă Înghețată. Apoi șezu o clipă pe margine, pentru a-și recăpăta suflarea. Chiar și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a doua și o a treia, În timp ce brațele se ridicau până la Înălțimea feței, În parodierea unui ofertoriu. Dante Îi fixa chipul magnific, cu trăsături orientale, cu multă iscusință machiat cu un strat subțire de carmin, care Îi conferea strălucirea unei statui de aramă. Era ceva, În mișcările ei, care Îi amintea de o panteră, ca aceea pe care o văzuse, cu ani În urmă, În menajeria ținută de ambasadorul sultanului. Dansul acela părea să fie celebrarea unui rit. Un rit blasfemator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iveau de sub tivul turcoaz al mantiei, Împodobite cu lucitoare inele de aur. Pe chipul ei, pe lângă ochii cum nu se poate mai negri, se distingeau pielea arămie și dinții mari și albi. Culoarea roșiatică a carnației amintea de eleganța unei statui antice. Clătină Încetișor din cap, scuturându-și cerceii mari din aur. Apoi, cu un gest plin de grație, se așeză pe scaun, lângă dânsul. În mișcare, marginile de jos ale mantiei se deschiseră un pic, lăsând să se Întrezărească strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dintre panourile din lemn ale mobilei aflate lângă perete se deschisese, scoțând la iveală o Încăpere. În dreptul ușiței Își făcuse apariția Antilia. Teofilo Îi parcurse cu privirea formele, care transpăreau cu farmecul lor sub pliurile delicate ale rochiei, aidoma unei statui a Venerei Întemnițată În veșmântu-i drapat. O picătură de sudoare Îi coborî pe frunte. Femeia Își scosese de pe față masca de călătorie, iar acum i se arăta În Întreaga ei frumusețe. — Ai ascultat? o Întrebă el. Antilia Încuviință din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Le-am zărit emblema: Îl au pe Sfântul Gheorghe. Ai noștri răspund cu Ioan Botezătorul, răspunse celălalt. Pe lângă Dante trecură câțiva bolovani, care se izbiră violent de pereții din scânduri ai prăvăliilor. Evită alte pietre aruncându-se la adăpost Îndărătul statuii mutilate a lui Marte de la capătul podului. O lumină intensă se aprinse dintr-o dată pe partea cealaltă, ca și când numeroase torțe s-ar fi apropiat spre a alcătui o singură flacără. Evident, voiau ca spectacolul să fie văzut cum trebuie. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
râului. Dar pe unde? Cu siguranță, nu putea cunoaște Florența mai bine ca dânsul. Cecco era acoperit cu o platoșă din piele, purta un coif cu panaș și ținea În mână o spadă scurtă de cavalerie. Părea că una din statuile romane răsturnate din Piazza di Santa Maria prinsese viață. Și de data asta, undeva Între ridicol și cumplit, Își zise Dante În sinea lui. — Cecco! strigă el. Așadar, asta e fapta care te-a adus la Florența? Fapta care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unele cazuri, operațiunea a reușit, În altele Însă, nu. Vă sugerez să reflectați la natura posibilă a numeroaselor enigme care au rămas În picioare În pofida enormei cantități de efort investite de savanți pentru elucidarea lor - piramidele, calendarul populației maya, giganticele statui aztece cocoțate la Înălțimi amețitoare și multe altele asemenea. S-ar putea să ajungeți la concluzii În măsură să zdruncine mefiența dumneavoastră, nu lipsită de temei, de altfel. V-aș mai semnala ceva. Vă sunt, desigur, familiare câteva mituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Morro? Cum să nu simți un nod în gât când aruncând în treacăt o privire prin ușa deschisă a unei biserici de pe o străduță ca oricare alta dând din via Cavour, zărești deodată pe Moise al lui Michelangelo, iar alături de statuie pe Fellini desenând ceva într-un carnețel? Și-apoi Collosseum-ul, Via Appia, Capela Sixtină, „Stadio Olimpico”, Roma-Napoli I-I, Cinecittâ, Claudia Cardinale, etc, etc. Cum se vor descurca bunii noștri călugări moldoveni, chit că se află în secolul al XVII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unui om rămas fără slujbă și expus riscului de a muri în cel mai înspăimântător mod cu putință. Nimeni, niciodată nu se simțise atât de singur cum se simțea el în mijlocul „Neantului“. Timp de câteva minute rămase nemișcat ca o statuie, profund abătut și dezorientat, dar, în cele din urmă, își luă rucsacul de jos, și-l aruncă pe umăr și, aproape instinctiv o porni în direcția unde tocmai dispărea elicopterul. Nené Dupré nu trebui să se uite în urmă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Peștera se afla în întuneric, dar o timidă semilună, a cărei lumină se lupta să străbată milioanele de firișoare de nisip care zburătăceau în toate părțile, lăsa să se întrezărească silueta lui Gacel Sayah, așezat chiar la intrare ca o statuie. Se apropie târându-se până la el, privi atent îngrijorătoarea panoramă și întrebă cu un glas abia auzit: — Harmatanul? — Nu - îi răspunse calm. Vântul din est, bate cu putere, dar încă nu pare a fi periculos. Pericolul va veni dacă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și sfărîmicioase. Mă gîndesc la plămînii copiilor. Fiecare oraș, fiecare cartier, orice așezare umană are un semnalment particular care o distinge confirmîndu-i identitatea; o fîntînă, un arbore secular, o statuie, o școală, un spital, o cruce de piatră, o legendă. Existența unor asemenea nuclee materiale se Încarcă În timp de spiritualitate, devine inconfundabilă, se contopește cu viața oamenilor unui anumit loc, le domină destinul ca o trăsătură de caracter. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stîlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai știe cîte ceva despre păduri; / statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă Într-un scrînciob de fum numai această capră Încăpățînată / dă lapte și nu se-ntreabă cum“. Dar ce ne facem cu cel Îndrăgostit de Ezra Pound? Unde ar putea fi locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui cît am mai tras și eu cu „captivitatea“ mea arta noastră oglinda ciobită a unei slujnice Stephen Dedalus o fi avut norocul să audă pașii prietenului mereu pe trotuarul său piața largă imensă străjuită În anii mei nebuni de statuia omului de oțel care s-a topit peste noapte ca o feștilă prea scurtă pentru un Întuneric atît de lung istoria un coșmar din care tot Încerc să mă trezesc și paradisul aerul Începe să vibreze copacii sînt parcă locuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
printre norii de praf, un far În ceață, descoperind case În ruină, a mea, a lui, toate - manuscrise vechi, pergamente, semne ale minții, vrafuri de vorbe lepădate de Dumnezeu În somn; Biblioteca din Alexandria și librarul care mînca margarină În fața statuii, un plonjor pendulînd prin valurile stîrnite din senin ei toți librari vajnici visînd să devină ghizi să scrie cu degetul litere pe pereții unui oraș În zori cînd stropitorile șterg rujul femeilor de pe porți ei toți, chipuri alungite triste chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]