5,507 matches
-
mai complet informația de la o sursă (de interes) și de a diminua concomitent informația de la alte surse colaterale, ce nu interesează acțiunea în curs de desfășurare. Selectivitatea indică în ce mod se distribuie atenția între diferitele elemente ale câmpului de stimuli și se manifestă prin performanțele memorării, gândirii și învățării. Formarea și dezvoltarea atenției elevilor pentru activitatea de învățare se obține prin anumite metode și tehnici, din care desprindem următoarele recomandări: captarea atenției, la începutul lecției noi, se face prin evidențierea
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
afiliație este general și specific uman. Este alcătuit din: atracția față de cei pe care-i percepem ca fiindu-ne asemănători (afinitate); teama de izolare; nevoia de prestigiu. Oricare din aceste trebuințe de afiliere și socializare poate fi convertită într-un stimul al învățării. 5. Sistemul agresivității, opus celui al afiliației, apare ca reacție la frustrări, stres, violență. În educație folosirea acestui sistem nu este recomandabilă; elevul învață de teama pedepsei, dar calitatea învățării este îndoielnică. 6. Sistemul puterii este alcătuit din
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
deprinderi practice. Caracterul și structura unei acțiuni practice sunt determinate în primul rând de scopul ei real, de condițiile concrete de realizare. În această privință, atât fiziologia, cât și psihologia au ajuns la concepția învățării prin reflexe condiționate de tip stimul - răspuns. Bazele ei au fost puse de teoria clasică a reflexelor condiționate (I.P. Pavlov) de învățarea prin încercare și eroare (E. Thorndike) învățarea prin condiționare instrumentală (J. Skinner). Concluzii 1. Esența învățării constă în însușirea de către individ a noi cunoștințe
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
încercare; • o recompensă, adică întărirea anumitor activități în situația dată; ea asigură separarea și fixarea acțiunilor necesare; • caracterul sistematic al întăririlor și succedarea lor imediată după reacția care trebuie întărită. 4. Rezultatul învățării îl reprezintă pe de o parte discriminarea stimulilor, ceea ce asigură analiza, sinteza și evaluarea informației care vine din lumea exterioară și, pe de altă parte, rezultatul învățării constă în fixarea anumitor forme de comportament în situații determinate. În acest mod învățarea nu se reduce la o cunoaștere pasivă
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
au condus la posibilitatea de a stabili opt tipuri de învățare. Tipul 1. Învățare de semnale: „individul învață să dea un răspuns general și difuz la un semnal. Acesta este clasicul răspuns condiționat al lui Pavlov (1927).” Tipul 2. Învățare stimul - răspuns: „subiectul dobândește” un răspuns precis la un stimul discriminat operant (Skinner, 1938) denumit uneori răspuns instrumental (Kimble, 1961). Tipul 3. Înlănțuire: „Este învățată o înlănțuire de două sau mai multe conexiuni stimul - răspuns. Condițiile pentru această învățare au fost
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
de învățare. Tipul 1. Învățare de semnale: „individul învață să dea un răspuns general și difuz la un semnal. Acesta este clasicul răspuns condiționat al lui Pavlov (1927).” Tipul 2. Învățare stimul - răspuns: „subiectul dobândește” un răspuns precis la un stimul discriminat operant (Skinner, 1938) denumit uneori răspuns instrumental (Kimble, 1961). Tipul 3. Înlănțuire: „Este învățată o înlănțuire de două sau mai multe conexiuni stimul - răspuns. Condițiile pentru această învățare au fost descrise de Skinner (1938) și de alții, în special
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
al lui Pavlov (1927).” Tipul 2. Învățare stimul - răspuns: „subiectul dobândește” un răspuns precis la un stimul discriminat operant (Skinner, 1938) denumit uneori răspuns instrumental (Kimble, 1961). Tipul 3. Înlănțuire: „Este învățată o înlănțuire de două sau mai multe conexiuni stimul - răspuns. Condițiile pentru această învățare au fost descrise de Skinner (1938) și de alții, în special de Gilber (1962)”. Tipul 4. Asociație verbală: „Asociația verbală este învățarea de înlănțuiri verbale. În mod fundamental, condițiile se aseamănă cu cele ale altor
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
la om face din acesta un tip special, pentru că individul poate alege dintre înlănțuirile interne ale repertoriului său lingvistic deja învățat (Underwood, 1964)”. Tipul 5. Învățare de discriminări: individul învață să dea „n” răspunsuri diverse de identificare la tot atâția stimuli diferiți care pot să se asemene unul cu altul în aspectul lor fizic, într-un grad mai mare sau mai mic. Deși învățarea fiecărei conexiuni stimul-răspuns este un eveniment simplu de tipul 2, conexiunile tind să interfereze cu orice altă
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
Deși învățarea fiecărei conexiuni stimul-răspuns este un eveniment simplu de tipul 2, conexiunile tind să interfereze cu orice altă reținere (Postman,1961). Tipul 6. Însușire de concepte: „subiectul dobândește capacitatea de a da un răspuns comun la o clasă de stimuli care pot diferi mult între ei prin aspectul fizic. Acesta este în măsură să dea un răspuns care identifică întreaga clasă de obiecte sau evenimentele (Kindler, 1964). Alte concepte sunt dobândite prin definire și, în consecință, prezintă caracteristicile formale ale
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
învățării, formulată de S. Ball, conține șase nivele de învățare: 1. a. - condiționare clasică (reflexe condiționate) b. - învățare prin asociații (prin contiguitate) c. - învățare prin întărire (condiționare instrumentală) d. - învățare prin imitare de modele 2. a. - generalizarea (același răspuns la stimuli diferiți) b. - discriminarea (răspunsuri diferite la stimuli asemănători) 3. Învățarea conceptelor (înțelegerea trăsăturilor unei clase). 4. Învățarea principiilor sau regulilor (relații între concepte). 5. Rezolvarea de probleme (combinarea regulilor cu un scop). 6. Învățarea comportamentelor creatoare. Între tipurile de învățare
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
nivele de învățare: 1. a. - condiționare clasică (reflexe condiționate) b. - învățare prin asociații (prin contiguitate) c. - învățare prin întărire (condiționare instrumentală) d. - învățare prin imitare de modele 2. a. - generalizarea (același răspuns la stimuli diferiți) b. - discriminarea (răspunsuri diferite la stimuli asemănători) 3. Învățarea conceptelor (înțelegerea trăsăturilor unei clase). 4. Învățarea principiilor sau regulilor (relații între concepte). 5. Rezolvarea de probleme (combinarea regulilor cu un scop). 6. Învățarea comportamentelor creatoare. Între tipurile de învățare și tipurile (stadiile) gândirii există o corespondență
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
a permite trecerea fluxurilor ionice și deci a excitației. În miocard se află mici porțiuni de țesut muscular embrionar dotat cu automatism (proprietatea de autoexcitație ritmică) care împreună cu celule și fibre nervoase formează sistemul autonom excitoconductor al cordului care formează stimulul fiziologic și asigură propagarea sa în întregul miocard: nodulul sinoatrial (KeithFlack), nodulul atrioventricular (Aschoff-Tawara), fasciculul His cu ramurile sale, stâng și drept, rețeaua Purkinje. Nodulul sinoatrial (Keith-Flack) este situat în peretele atriului drept, aproape de locul de vărsare a venei cave
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
Ca urmare presiunea intraatrială crește și sângele este expulzat în ventricule. Umplerea ventriculelor face să crească și presiunea intraventriculară. La sfârșitul sistolei atriale miocardul atrial se relaxează și presiunea din aceste cavități scade. Sistola atrială este urmată de cea ventriculară. Stimulul întârzie puțin la nivelul nodulului atrio-ventricular, ceea ce face ca începutul sistolei ventriculare să aibă loc după ce s-a terminat sistola atrială. În cursul sistolei atriale sângele nu poate reflua în venele mari care se varsă în atrii deoarece valvulele de la
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
frecvența contracțiilor cardiace pe minut pe baza traseului electrocardiografic înregistrat pe hârtie milimetrică. 3.3. Proprietățile funcționale ale miocardului Automatismul (funcția cronotropă) este proprietatea cordului de a-și continua activitatea contractilă ritmică dacă este menținut în condiții fiziologice înafara organismului. Stimulii electrici care asigură automatismul cardiac sunt generați de sistemul excitoconductor, alcătuit în principal din fibre miocardice care păstrează unele caracteristici embrionare (diametru mai mare și lungime mai mică, miofibrile puține, nuclei voluminoși și sarcoplasmă abundentă). Aceste celule sunt dotate cu
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
epicard. Jumătatea subepicardică a miocardului ventricular se depolarizează succesiv, din aproape în aproape, cu o viteză de conducere mică (0,4-0,5 m/s). Excitabilitatea (funcția batmotropă) constă în proprietatea miocardului de a răspunde printr-o contracție la acțiunea unui stimul adecvat. Mușchiul cardiac este un țesut excitabil, excitabilitatea fiind o funcție a membranei celulelor musculare cardiace condiționată de polarizarea ei electrică. Excitabilitatea miocardică este asemănătoare cu cea a altor țesuturi, dar prezintă și unele diferențe, având următoarele caracteristici: pragul excitabilității
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
o funcție a membranei celulelor musculare cardiace condiționată de polarizarea ei electrică. Excitabilitatea miocardică este asemănătoare cu cea a altor țesuturi, dar prezintă și unele diferențe, având următoarele caracteristici: pragul excitabilității - pentru a putea produce o contracție (sistolă) a miocardului, stimulul trebuie să aibă o anumită intensitate numită prag legea “tot sau nimic”: dacă este depășită valoarea prag efectul este maxim indiferent de creșterea intensității stimulului. Această lege acționează însă limitat, fiind condiționată de starea trofică a miocardului sumarea excitației constă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
diferențe, având următoarele caracteristici: pragul excitabilității - pentru a putea produce o contracție (sistolă) a miocardului, stimulul trebuie să aibă o anumită intensitate numită prag legea “tot sau nimic”: dacă este depășită valoarea prag efectul este maxim indiferent de creșterea intensității stimulului. Această lege acționează însă limitat, fiind condiționată de starea trofică a miocardului sumarea excitației constă în posibilitatea apariției unei contracții miocardice ca urmare a acțiunii repetitive, la intervale scurte de timp, a unor stimuli subliminali fenomenul scării: aplicarea unor stimuli
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
este maxim indiferent de creșterea intensității stimulului. Această lege acționează însă limitat, fiind condiționată de starea trofică a miocardului sumarea excitației constă în posibilitatea apariției unei contracții miocardice ca urmare a acțiunii repetitive, la intervale scurte de timp, a unor stimuli subliminali fenomenul scării: aplicarea unor stimuli egali ca intensitate, repetați la intervale mai mici de 10 secunde, duce la o amplificare a răspunsului contractil până când acesta se stabilește la un platou, datorită îmbunătățirii randamentului mecanic al miocardului legea inexcitabilității periodice
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
stimulului. Această lege acționează însă limitat, fiind condiționată de starea trofică a miocardului sumarea excitației constă în posibilitatea apariției unei contracții miocardice ca urmare a acțiunii repetitive, la intervale scurte de timp, a unor stimuli subliminali fenomenul scării: aplicarea unor stimuli egali ca intensitate, repetați la intervale mai mici de 10 secunde, duce la o amplificare a răspunsului contractil până când acesta se stabilește la un platou, datorită îmbunătățirii randamentului mecanic al miocardului legea inexcitabilității periodice se referă la perioada refractară a
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
al miocardului legea inexcitabilității periodice se referă la perioada refractară a miocardului, mai lungă decât a mușchiului striat (durează 0,3 s), fiind astfel împiedicată tetanizarea mușchiului cardiac Potențialul de repaus (de mebrană) a miocardocitului este de - 90 mV. Un stimul care depășește pragul de excitabilitate produce depolarizarea membranei celulare, generându-se potențialul de acțiune. Într-o primă etapă potențialul se inversează de la - 90 mV la + 30 mV, apoi revine la -10 -20 mV ceea ce creează un vârf, urmează un platou
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
mV, apoi revine la -10 -20 mV ceea ce creează un vârf, urmează un platou ce durează 200 - 300 ms, după care are loc repolarizarea rapidă. În timp ce este depolarizată sub - 50 mV fibra miocardică este absolut refractară la acțiunea unui nou stimul, aceasta nefiind urmată de o nouă contracție - perioada refractară absolută. Între - 50 mV și -80 mV este cuprinsă perioada refractară relativă, în care pragul de excitabilitate al fibrei miocardice este crescut și un stimul mai puternic poate provoca apariția unei
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
absolut refractară la acțiunea unui nou stimul, aceasta nefiind urmată de o nouă contracție - perioada refractară absolută. Între - 50 mV și -80 mV este cuprinsă perioada refractară relativă, în care pragul de excitabilitate al fibrei miocardice este crescut și un stimul mai puternic poate provoca apariția unei contracții. După perioada refractară relativă urmează perioada de exaltare a excitabilității (în care se obține o contracție prin acțiunea unui stimul sub valoarea pragului) iar după aceea survine o normalizare a excitabilității. Repolarizarea durează
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
relativă, în care pragul de excitabilitate al fibrei miocardice este crescut și un stimul mai puternic poate provoca apariția unei contracții. După perioada refractară relativă urmează perioada de exaltare a excitabilității (în care se obține o contracție prin acțiunea unui stimul sub valoarea pragului) iar după aceea survine o normalizare a excitabilității. Repolarizarea durează mai mult de 300 ms. (fig. 17). Stimulul fiziologic care provoacă contracția miocardului este generat în nodulul sinoatrial. Acțiunea unui stimul suplimentar poate provoca o contracție prematură
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
După perioada refractară relativă urmează perioada de exaltare a excitabilității (în care se obține o contracție prin acțiunea unui stimul sub valoarea pragului) iar după aceea survine o normalizare a excitabilității. Repolarizarea durează mai mult de 300 ms. (fig. 17). Stimulul fiziologic care provoacă contracția miocardului este generat în nodulul sinoatrial. Acțiunea unui stimul suplimentar poate provoca o contracție prematură numită extrasistolă. Contractilitatea (funcția inotropă) este funcția de contracție a inimii. La realizarea acestei funcții participă reticulul sarcoplasmatic, sistemul tubular T
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
obține o contracție prin acțiunea unui stimul sub valoarea pragului) iar după aceea survine o normalizare a excitabilității. Repolarizarea durează mai mult de 300 ms. (fig. 17). Stimulul fiziologic care provoacă contracția miocardului este generat în nodulul sinoatrial. Acțiunea unui stimul suplimentar poate provoca o contracție prematură numită extrasistolă. Contractilitatea (funcția inotropă) este funcția de contracție a inimii. La realizarea acestei funcții participă reticulul sarcoplasmatic, sistemul tubular T, sistemul contractil și mitocondriile. Primele două produc cuplarea excitației cu contracția, depolarizarea membranei
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]