3,148 matches
-
un răspuns complex la receptarea universală prin ferestrele divine "Eu însumi eram sticla geamului,/ curat și transparent ca sticla geamului,/ Și prin mine privea cineva spre altcineva/ și mă durea toată ființa mea de sticlă transparentă/ de privirea care mă străpungea, și nu știam cine pe cine privea, prin durerea transparentă/ de sticlă, de geam, a mea". Dante și Rosa Cruce agnosco veteris vestigia flamme 390 Teoriile lui Paracelsus de simpatie a luminii ne duc cu gândul la originea lumii, la
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
întâlnim lumina cu chipul ei de om, fantasmă poesiei ce ne transformă-n zeu711. Hölderlin spunea: Când visează, omul e un zeu, când gândește un cerșetor. Noi poeții suntem cei care utilizează Cuvântul prin poesie, adevărați zei ai luminii care străpunge întunericul, îngeri ascunși sub poala lui Dumnezeu precum puii de găină ocrotiți de aripile cloștii. 19. Domine, quis similis tibi!712 Arcul reflex fizic al omului în raport cu cel noetic Eu sunt poarta 713 Arcul meu (forța nevăzută a lui Dumnezeu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sfâșietoare lumină. Gândurile se aud, liniștea-i suptă-n vârtej uniform/ și vin sentimentele o știu/ după foșnetul ierbii, verzui și târziu/ după pocnetul monoton din cristale, iar uneori, cuprinzând toate formele simțului într-o metamorfoză a spiritului poetul este străpuns O știu după scoicile-nfipte în pietrele lungi, după gustul surâsului tău, ca de sare" sau: "Tu, copacule, îmi arăți frumosul cel mai frumos de pe tine,/ mirosul tău mi-l arăți/ și mă întrebi binemirositorule/ crezi tu ce seamănă cu o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un răspuns complex la receptarea universală prin ferestrele divine Eu însumi eram sticla geamului,/ curat și transparent ca sticla geamului,/ Și prin mine privea cineva spre altcineva/ și mă durea toată ființa mea de sticlă transparentă/ de privirea care mă străpungea, și nu știam cine pe cine privea, prin durerea transparentă/ de sticlă, de geam, a mea730. Între memorie și imaginație se află reflecția. Această facultate mentală este desigur facultatea cea mai importantă a conștienței noastre subiective. Numai în urma acestor procese
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
naturii suflet să nu-i ofere, Misterul unei dragosti în fier zace din ere; Da, totul simte, totul stăpân îți e, total! Nu-i murul orb, te teme că-ntruna te privește: Materia, chiar ea, c-o vorbă s-a străpuns... N-o înjosi la cazne, punând-o neghiobește! Ades, în ins umbra-ți cu-n zeu șade ascuns; Și ca un pui de ochi sub pleoape ca sub vetre, Vechi spirit pur dospește sub scoarța unor pietre 1072. În cadrul ritualurilor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
diavolului. Trăirea acestor contrarii nu are legătură nici cu înțelegerea intelectuală, nici cu simțurile. Ea este destinul însuși: "Viață și moarte,/ lumi paralele,/ imagini dezolante/ și basme se îmbină între ele./ În timp ce porumbeii/ pe un pervaz hrănesc/ atâtea alte păsări/ străpuns cad de gloanțe/ și sfârșesc/ canicula unui cuptor/.../ Ne străduim ades/ să facem lumea mai urâtă/ se frânge sub condei/ viața fără moarte/ și-n lumea cu haruri dăruită/ surâde gândul morții"1139. Ochiul rece al poetului depășește așadar poesia
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
drenaje pentru scurgerea apelor care bălteau. Unul în latura cătunului Bucerdea, altul în câmpul dintre comunele Bucerdea și Ighiu. Băltirea provoca pagube viilor și culturilor din acea regiune. Inițiativa a avut-o părintele Oțoiu. La adâncimea de 2-2,5 metri, străpungând stratul de argilă, s-a turnat în șanuri late de 1-1,5 metri piatra ciclopică și balastul cărate de săteni ziua și noaptea cu carele. Drenarea apelor s-a realizat pe mai bine de un kilometru, spre o vâlcea care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu stuf și pește, nici morile de pe Nistru, nici pe nepoată, deși aveam de gând să ți-o dau chiar pe fiica mea, trecând peste diferența de vârstă. Te-am dezmoștenit! Așa să știi! Am terminat cu dumneata! M-a străpuns cu privirea ca pe un osândit la moarte, plimbându-se nervos și gesticulând desnădăjduit. Vă mulțumesc, domnule Marinică, și vă rog să mă iertați că v-am jignit în sentimente. Am înțeles că nu mai există pentru mine posibilitate de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu promisiuni mincinoase, că nu îi vor face nimic. Când Vasile și-a dat seama de cursa în care căzuse (o întâlnire cu soția în pădure), a încercat să fugă peste un pârâiaș, dar o salvă de gloanțe l-a străpuns, un glonte lovindu-l în cap. Nu a murit. După extragerea gloanțelor din mâini, picioare și piept a paralizat de ambele mâini și ambele picioare, la față, nemaiputând articula nici un cuvânt și abia târându-se. Era ajutat tot timpul de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ci cu semnificație de noblețe. Se păstrează încă obiceiuri arhaice. Oamenii au credința că cei răi se fac după moarte strigoi și se întrupează în animale de pradă, în special în lupi. După moartea acelora e nevoie să li se străpungă inima cu un fier înroșit în foc sau să fie arși și cenușa să li arunce în patru vânturi sau pe apă. Legenda spune că norii sunt purtați ca oile la păscut de duhurile ploilor, niște uriași leneși care dorm
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de reușită dacă n-ar fi fost și armata rusă acolo. Poate că Kerenski a însuflețit armata rusă prin discursurile lui înflăcărate, dar exista un profund sentiment antirăzboinic printre ruși, întreținut cu grijă de către bolșevici. Frontul din Bucovina a fost străpuns, la 21 iulie 1917. Cernăuțiul a căzut, iar știrea a declanșat panică la Iași. Brătianu l-a sfătuit pe Iorga să-și trimită familia la Odessa. După o îndelungată introspecție, s-a decis să-și evacueze familia de la Iași: Aceasta
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cărui dată se apropia și ajunsese să aibă o stare de spirit sfidătoare și sumbră. Securea a căzut în ziua de 10 mai. Hitler a încălcat neutralitatea Olandei, Belgiei și Luxemburgului. Coloanele lui blindate înaintau. În timp ce Rotterdamul ardea, nemții au străpuns fortificațiile franceze de la Sedan și au ajuns în doi timpi și trei mișcări la Canalul Mînecii. După Dunkirk, soarta Franței era pecetluită. După breșa reușită de trupele germane, Iorga întreba: "la ce s-ar putea aștepta omenirea" după o victorie
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
câmpul meu vizual e crenelat de movilițe gheboșate din rocă gălbuie, se așterne o fâșie de un verde deschis, înghețat și pur, mai puțin strălucitor, ba chiar opac, lipsit de transparență. Ne aflăm în nord, și lumina solară nu poate străpunge marea. În locurile unde apa molcomă linge stâncile, stăruie la suprafață o peliculă de culoare. Cerul fără de nori e foarte palid înspre dunga de indigo a orizontului, punctată cu ușoare scânteieri de argint, la zenit. Albastrul se intensifică și vibrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ochii verzi și o gură căscată în care se deslușeau dinții și un interior roz. Capul și gâtul străluceau cu sclipiri albăstrui. Și apoi, într-o clipită, întreaga matahală s-a prăbușit, spiralele s-au despletit, spinarea vălurită a mai străpuns un timp apa, după care nu a mai urmat decât o vijelioasă învolburare de spumă, acolo unde creatura se făcuse nevăzută. Șocul și groaza prin care trecusem au fost atât de mari, încât o bună bucată de timp nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
târziu, din cauza lui James, m-am arătat mai demn și mai distant. Să fi fost oare vreodată tatăl meu îndurerat pentru că-l socoteam pe unchiul Abel atât de „pitoresc“? Poate că da. Gândul acesta mă întristează acum, în timp ce scriu, mă străpunge ca o durere pătrunzătoare. Nu, tata nu se sinchisea de bunurile lumești dar, deși nu a arătat-o niciodată, se poate să se fi simțit abătut, tot de dragul meu, că nu era și el o „figură“ mai impunătoare. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
probabil că am fost buimăcit de fereastra iluminată, sau poate că mă orbise frica, pentru că, după cât se pare, mă așezasem chiar pe un tufiș de trandafiri. S-a auzit un trosnet slab dar înfricoșător, și un spin ascuțit mi-a străpuns gamba. M-am instalat teribil de incomod, înghețat de spaimă, cu spatele rezemat de zid, cu ochii holbați și gura căscată, zărind brusc marea vastă, argintată de lună, care se așternea sub mine, și așteptând cu groază să aud un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dinspre sat, nu prea greu de traversat pe lumina de zi, dar foarte riscant în întuneric. Hartley poate că nici nu știa de existența torentului. M-am cățărat, alunecând continuu, strigând din când în când, și în stare acum să străpung cu ochii semiobscuritatea difuză. Luceafărul își ocupase postul, poate că apăruseră și alte stele, precum și o lună spălăcită. Mă gândeam și mă rugam: „Dă Doamne să fi căzut ușor și să-și fi scrântit o gleznă, ca să o pot aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Capul mă durea cumplit și orice mișcare făcea să-mi scapere fulgere în ochi. În braț simțeam o înjunghiere teribilă, ca o durere de dinți. M-am întrebat dacă nu cumva brațul o fi rupt și osul începuse să-mi străpungă pielea. În spate era o porțiune torturantă. Cărăușii mei păreau fantastic de neîndemânatici și de zăpăciți, contrazicându-se întruna asupra drumului celui mai bun, scăpându-mă din mâini și lovindu-mă de stânci. În cele din urmă, m-au adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pleci mâine, e în regulă. În momentul acela, am auzit un țipăt pe care n-am să-l uit cât voi mai avea de trăit. Uneori, am impresia că-l mai aud în halucinațiile mele, cu ochii deschiși. Mi-a străpuns conștiința cu certitudinea imediată a unei catastrofe, iar groaza a umplut încăperea asemenea unei pâcle care ar fi impregnat-o brusc. Fusese glasul lui Lizzie. Scosese un strigăt ce răsunase de undeva, de prin fața casei. Urmă un al doilea strigăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o dată năpădit de îngrijorare și am hotărât să încui ușa care dădea spre pajiște. Când m-am îndreptat spre ușă, având lumânarea în spate, nu am putut desluși decât foarte estompat decorul de afară. M-am oprit locului, cu inima străpunsă de junghiul spaimei, văzând o siluetă neagră în apropierea ușii, între casă și stânci. O clipă mai târziu, mi-am dat seama că era James. Ne-am uitat unul la celălalt, prin sticla geamului. În loc să-i deschid ușa, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
momentană. Dar lucrul ascuns refuza să mi se arate; aveam o senzație împanicată că dacă nu-l prindeam acum, o să dispară pe vecie, cufundându-se în tenebrele totale ale inconștientului. În clipa asta, poate pentru ultima dată, tocmai încerca să străpungă suprafața. După un tip am renunțat să mă mai încordez, deși încă speram că acea amintire finală, esențială, o să-mi revină brusc. M-am așezat din nou la masă și am început să mă gândesc la monstrul marin, revizuindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
continuă să-l recupereze pe Ceaușescu și ideile comuniste. În fond acesta este pământul în care istoricii de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România sapă. Pământul memoriei. Uneori cu mari dificultăți. Amintirea e bocnă, pare înghețată, greu de străpuns. Alteori, amintirea este ca o pulbere sfărâmicioasă în care nu e simplu să filtrezi secvențele de aur, printre momentele de furie, neputință, printre contradicții și limite, printre emoții și vehemențe trecătoare. De ce ni se spune să nu arătăm ce a
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fost foarte rău. Noapte cu multe dureri. Duminică, 17/29 ianuarie Vreme întunecată, mohorâtă. Monaco merge la vânătoare. Înainte de amiază la Elisabeta, aici medicii, care insistă asupra hrănirii, pentru a se menține în putere. Ea slăbește din cauza supurării. Timpanul este străpuns. De aceea, treaba e și mai gravă, în orice caz de lungă durată. Orele 1½-4 audiențe. La Elisabeta, care are un paroxism îngrozitor, e foarte slăbită. Monaco înapoi de la vânătoare la ora 6. Cinat cu el. Seara merge la nunta
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
e umflat în jurul urechii, are friguri și nu e deloc bine. Ora 10 Anghelescu. Ora 11 Lecca, ministrul de finanțe. Toată ziua acasă, la Elisabeta, care stă la pat, cu dureri puternice. Seara Theodori aici, se teme că puroiul a străpuns astăzi urechea. Discursul lui Skobelev de la Paris, împotriva germanității, stârnește mult praf. Austria luptă în Bosnia. Vineri, 12/24 februarie Elisabeta noapte foarte rea, cu dureri grozave, starea din nou gravă, deoarece puroiul s-a adunat și nu poate ieși
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
care nu poate vorbi, are dureri enorme, e aproape inconștientă, primește cloral pentru a dormi. După-amiaza plimbare cu trăsura, cu Candiano, spre Văcărești. Elisabeta doarme liniștită, nu are febră, durerile mai puține, doar la rană, care e foarte adâncă; e străpuns cartilagiul, care era inflamat. Duminică, 14/26 februarie Vreme minunată, cald. Elisabeta a dormit cu cloral. E foarte obosită, durerile mai mici. Înțepături în ureche. Orele 10-12 I. Brătianu la mine, e plin de compasiune. Discutat despre Legea tocmelilor agricole
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]