4,708 matches
-
fi putut opri camionul să iasă de pe șosea. Asistenta îi ceru să plece. Karin Schluter se așeză în sala de așteptare de la traumatologie, un terariu de sticlă de la capătul unui coridor lung care mirosea a antiseptice, frică și reviste medicale străvechi. Șiruri de fermieri cu capetele plecate și cu soțiile după ei, îmbrăcați în cămăși de lucru și salopete, stăteau lângă ea pe scaunele pătrate, cu perne de culoarea caisei. Îi citi imediat: tata - atac de cord; soțul - accident de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de cocor. Cu câteva ore înainte să izbucnească vremea rea, fac popas pentru restul zilei, prevăzând furtunile fără vreun indiciu. În mai, își găsesc cuiburile abandonate cu un an în urmă. Primăvara se așterne spre zona arctică în strigătele lor străvechi. O pereche care-și făcuse cuibul lângă șosea în noaptea accidentului, aproape de mașina răsturnată, se îndreaptă spre o fâșie izolată de pământ de pe coasta Alaskăi, pe Kotzebue Sound. Pe măsură ce se apropie de cuibul lor, în creierul lor se activează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a-și recăpăta cunoștința, își aminti că simțise aceeași groază înghețată și în nopțile trecute. Lucirea roșie, spectrală a ceasului arăta 4.10 a.m. Mese neregulate și un mediu străin, glicemie foarte scăzută, cortexul prefrontal amețit de somn, cicluri psihologice străvechi, legate de rotația Pământului - același flux chimic de dincolo de orice noapte întunecoasă a sufletului. Weber închise din nou ochii și încercă să-și liniștească pulsul, să-și limpezească mintea de închipuirile nebunești ale nopții. Se strădui să se localizeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a căzut de pe o stâncă și a fost prins în aer de către bunica lui, care se transformase în cocor. Dacă deasupra sclavilor americani se roteau cocorii, avea să moară cineva. După moarte, primul războinic care a luptat pentru a întemeia străvechea Japonie s-a făcut cocor și și-a luat zborul. Tecumseh a încercat să unească popoarele risipite sub flamura Cocorului, iar semnul Hopi pentru piciorul cocorului a devenit simbolul păcii în toată lumea. Piciorul cocorului - pied de grue - a devenit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cercetări mai sistematice, mai solide. Și totuși ceva din el nu agrea direcția în care se îndrepta cercetarea. Convergența rapidă a neuroștiințelor în jurul anumitor premise funcționaliste începea să-l alieneze pe Weber. Domeniul său capitula în fața unuia dintre acele impulsuri străvechi, pe care ar fi trebuit să-l lămurească: mentalitatea de turmă. Pe măsură ce neurologia se lăfăia în forța ei instrumentală din ce în ce mai mare, gândurile lui Weber începeau să se îndepărteze pervers de hărțile cognitive și de mecanismele neuronale deterministe către procese psihologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
femeie de vârstă mijlocie care țipară, când se văzură, se îmbrățișară și începură să flecărească pe două voci. Se aștepta să-i vadă curățându-se reciproc de păduchi pe care să-i mănânce. Psihologii evoluționiști aveau măcar acest drept. Creaturile străvechi încă ne locuiau și nu ne vor părăsi niciodată. Dimineața plină de prezentări îi confirmă impresia că domeniul arăta un respect nemeritat unei mâini de saltimbanci abili, unii la fel de tineri ca fiica lui. Și asta se chema știință: moda venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sforța să iasă la suprafață. Karin înțelese imediat cu ce se luase la trântă: vechea lor fermă, refugiul din anii nesiguri ai copilăriei lor, casa pe care tatăl lor încercase s-o achite stropind cu insecticide dintr-un Grumman AgCat străvechi. Nu se putu abține. Știi unde e asta, nu-i așa? Mark se înfipse în ea, ca un urs surprins în timp ce scormonea după hrană. — Nu e nicăieri. Arătă aiurea spre propria-i țeastă. E un căcat de fantezie, aia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puțin mai...? Daniel zâmbi. —Mersi. Nu-i nevoie. O urmări cu privirea pe chelneriță în timp ce se îndepărta. Când veni picolița să le umple paharele cu apă, Daniel spuse scuze în loc de mulțumesc. Un mare zăgaz de umilință se rupse și șuvoaie străvechi se prăvăliră peste Karin. Șira spinării i se făcu salcie. Pumnii îi stăteau în poală ca niște pietre. De care-ți place mai mult? întrebă ea. —De care ce? Știi tu. De picoliță sau de chelneriță? El îi zâmbi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-și suporte autodescoperirea. Poate că niciodată nu va fi pregătită să știe. Ce avea să facă rasa cu această cunoaștere totală? Ce nouă creatură va construi creierul uman, ca să-l înlocuiască? O structură nouă, mai eficientă, eliberată de balastul ei străvechi... Făcu plimbări lungi în jurul iazului până când începură să-i iasă în cale tot felul de vecini agreabili. Luă barca până la Conscience Bay. Șalupa zăcuse răsturnată în curte atâta vreme că sub ea își făcuse cuib un oposum. Amețit de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am auzit interviul de la radioul public și, ținând cont de ce ați spus despre plasticitatea creierului, m-am gândit cumva că o să vreți măcar să aflați ce se întâmplă cu Mark.“ Își ridică privirea de pe monitor, uitându-se pe fereastră la arțarul străvechi care - când? - căpătase brusc culorile unui sticlete de mai. Nebraska la vremea recoltei: ultimul loc din lume unde ar fi vrut să se ducă. Care era cuvântul ăla care însemna frică irațională de spații goale, întinse? Să scrie și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să-l aresteze pe Weber pentru că violase Patriot Act. Nu suportă să se uite la tânăra Sylvie. Se văzu pe el însuși reflectat pe fețele lor, o monstruozitate neurologică, un caz. Cum să le spună? Energia cădea peste o celulă străveche; celula se încărca. Un soi de stimul declanșa o cascadă chimică care se imprima în celulă și-i schimba structura, formând o matriță din semnalele care se loveau de ea. După eoni, două celule se încleștau, făcând schimb de semnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
păsări? Migdala aia micuță a lor în schimbul migdalei noastre. Weber trebuie doar să spună nu, cât de blând și de ferm se poate. Dar ceva din el vrea să spună: nu-i nevoie de schimb. Sunt deja acolo, moștenite. Structuri străvechi, rămase și acum în structurile noastre. Îi datorează asta lui Mark, măcar să întrebe. De ce-ar vrea ei să facă așa ceva? Mark se precipită pe întrebare. —Face parte dintr-o afacere mai mare. Un întreg proiect, care e de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
loc muritor. 1994 Între iubire și gelozie Voia bună aduce încrederea în vorbe, în gesturi, în fapte; ești mai senin, de viață mai plin și mult mai departe de noapte. Ce frumos e cuvântu-mpreună! Istoria lui e din timpuri străvechi; în zile cu soare, ies la plimbare băieți și fete, perechi. Strada se-animă, se colorează iubirea pe oameni i apropie; dar tare e rău și viața-i un hău când unul din doi e o scorpie. Apar îndoielile, dispare
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
transformată în plăcere rituală de a fierbe scutece într-un cazan de zinc, peste care turnam săpun de casă dat pe răzătoare, săpun adus de o prietenă a mamei de la țară : orice detergent îi irita Irinei pielea, așa că invenția cu străvechiul săpun de casă s-a extins și la ceilalți doi copii ai mei. Azi i-am zice „soluția eco“ sui-generis. Îmi aduc aminte de plăcerea tacticoasă de a călca aceleași scutece (lucru, de altfel, perfect inutil), în vreme ce ascultam teatru radiofonic
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
a călca aceleași scutece (lucru, de altfel, perfect inutil), în vreme ce ascultam teatru radiofonic sau vedeam vreun film dintre puținele de la televiziunea română ori de la cea bulgărească. Dar cel mai bine îmi aduc aminte că atunci am reinventat, la sugestia mamei, străvechiul cântat la culcare, cântecul „de leagăn“... Nu doar rememoram cântecele pe care mi le cânta ea când eram mică, ci foloseam și tot felul de cântece pentru copii, învățate pe la cor și pe la radio : cântece ale Silviei Chicoș, cântece ale
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
recăpăta strălucirea de odinioară. Felicit pe părintele Stareț pentru grija deosebită pe care o poartă Sfântului Lăcaș și îi mulțumesc pentru ospitalitate. Antonie Ploieșteanul Vicar Patriarhal * 6 martie 1975 Astăzi am poposit câteva ceasuri și ne am închinat în Mănăstirea străveche Secu în stare de măreață restaurare. 91 Duhul ortodox și românesc al străluciților înaintași care odihnesc trupește în acest sfânt așezământ ne-au strigat cu putere cuvintele dumnezeiescului Apostol Pavel: “Fraților, fiți nouă următori precum și noi am fost următori ai
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
moldovenești cu prilejul înmormântării fostului episcop Partenie Ciopron, am simțit fiorul evlaviei vrednicului ctitor și iubitor de țară Nestor Ureche. Părinții trăitori de astăzi în frunte cu harnicul Părinte Stareț Gherontie Ștefan, torc mai departe firul de aur al acestui străvechi monument istoric și de artă cu mult sârg, pricepere și dragoste de Dumnezeu și țară. Dumnezeu să binecuvinteze pe toți părinții monahi care țin flacăra aprinsă a înaintașilor călugări și ierarhi cărturari, care aici odihnesc. Gherasim Piteșteanul * 4 martie 1987
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
obștii în frunte cu Părintele Stareț Macarie Ciolan, împlinind unele cerințe gospodărești cu gust estetic și trăinicie. Dumnezeu să binecuvinteze munca și bunăvoința tuturor pentru podoaba lăcașului dumnezeiesc istoric al Mănăstirii Secu. Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române * 18 august 1988 Străvechea ctitorie de pe valea Secului se înfățișează luminoasă și primitoare potrivit destinației sale hărăzită de fericiții ei ctitori. Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Eftimie Episcopul Romanului Arhim. Mitrofan Exarh Arhim. Mitrofor Teofil Pandele Arhim. Bartolomeu Anania *7 martie 1991 94 Cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
reculegere, pe care, sunt sigur că nu le voi uita niciodată, dat fiind că am călcat cu smerenie pe urme de mari vrednicii românești și ortodoxe. Pr. Prof. Isidor Todoran, Sibiu 31 iulie 1972 Am poposit pentru câteva ceasuri în străvechea ctitorie de la Secu, care păstrează multe comori ale artei noastre bisericești. Mă bucur că prin grija Direcției Monumentelor Istorice și a Mitropoliei Moldovei, se scoate din paragină acest lăcaș, ca să fie înfățișat închinătorilor în toată splendoarea sa. Am nădejdea că
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
vedea, a cunoaște, a ști, tot ce au făcut strămoșii noștrii, printre care și călugării acestei sfinte mănăstiri. Noi trăim azi și avem cultura și civilizația pe care o avem datorită acestor mari înaintași. Am văzut comori unice ce demonstrează străvechea cultură a neamului nostru. Suntem fericiți că am ajuns și la Secu. E prea puțin cunoscută, deși are valori și frumuseți unice. Mulțumiri tuturor celor ce au făcut cele ce am văzut aici - cel mai profund respect. Fam. Dr. Conțiu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
oameni Dumnezeu să o facă un leagăn de alinare a sufletelor triste și împovărate. Ioan Gonriș Astăzi 1 mai 1987 noi, un grup de studenți de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, conduși de Părintele Profesor Floca Ioan, am vizitat acest străvechi locaș de închinare și trăire duhovnicească situat în una din vechile sihăstrii românești. Impresiile cu care am rămas au fost înalte. Studenți: Vicovan Vasile, Teodor Paraschiv, Popa Dumitru, Farcaș Nechita, Savu Pop, etc. * 24 iulie 1987 Vizitând această mănăstire am
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
așteaptă decît să faci un singur gest, dacă vrei să-l faci, să rostești un singur cuvînt, dacă vrei să-l rostești, la distanță de numai un zid, o ușă, un pas, dacă știi pe unde să intri. Și parcă străvechea speranță sălbatică se deșteaptă din nou În tine - speranța că vei găsi calea, ușa prin care poți intra, că omul acesta ți-o va arăta. Chiar și aerul pe care-l respiri acum vibrează de amenințarea emoționantă a unei șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pestriță a acestui pămînt măreț seamănă cu un bîlci. Iată clădirile BÎlciului, magazinele, dughenele, cîrciumile, lăcașurile plăcerii. Iată locurile unde oamenii cumpără și vînd și fac negoț, mănîncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte, gol și părăsit, forfotind mîine de alți oameni și alte chipuri, pe miile de străzi și poduri, oameni care se nasc, Îmbătrînesc, se istovesc și mor aici. Nu aud nicicînd aripa mare și neagră care fîlfîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Toate Îi fuseseră transmise cumva din spaima Întunecată a pădurii străbune laolaltă cu tot ceea ce era vrăjit, Înălțător, ciudat și frumos: sunete joase de corn ce răsună gingaș și serafic În pădure, Împletitura ciudată și nesfîrșită, nenumăratele transformări ce alcătuiesc străvechiul suflet germanic. Ce crudă, ce derutantă, ciudată și dureroasă este enigma rasei: forța și tăria incoruptibilului și Înălțătorului spirit emană din fiara uriașă și coruptă cu atîta puritate strălucitoare, farmecul puternic al muzicii mărețe și al poeziei rafinate se Împletește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
turlei de biserică; nopți cu roți, cu șine, cu clopote, cu strigăte jalnice pe malul rîului, cu sfîrșit de vară, nopți cu ger și tăcere și lătrat de cîini, cu oameni care ascultă, cu vorbe nerostite și suflete liniștite, nopți străvechi, de octombrie, care trebuie să se reîntoarcă, pe cînd noi așteptăm, Îi așteptăm În Întuneric pe prietenii și frații noștri care nu se vor mai reîntoarce. Rămas-bun pînă-n septembrie. Cei de aproape și cei de departe La periferia unui orășel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]