4,034 matches
-
umbră sub razele stinse de lună albastră. Timpul atras de vortex-ul său într-o cutie de lemn băițuit se lăsa mărunțit de ticăitul unei ancore cu brațele ridicate spre vise, în timp ce roți de metal se învârteau obosite în același sens, strivind între dinți clipele de monotonie. Așteptam încordat momentul în care să se spargă rutina sub sunet de clopot și-mi acordam în minte prin rimă cuvântul nerostit să-l pot îngâna pe muzica scrisă din doar două note, iar acea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nimic în jur, îmi calculasem fiecare pas, că aproape nu mai trebuia să urmăresc scările și semafoarele. Evaziune combinată cu un soi de elitism secret. Aveam o plăcere perversă să îmi extrag mâna cu cartea dintre alte corpuri care mă striveau și să mi-o vâr sub nas, gândindu-mă doar la text. Dacă aveam curiozitatea să ascult ce vorbeau oamenii, mă apuca o greață la fel de elitistă: „Nu mi-a ieșit checul, că au fost mici gazele”, „Văru-so e responsabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fi zis Mircea când medicul m-a anunțat că am păduchi? Că a avut dreptate madam Charbonier (toașa C.)? Zile în șir m-am simțit ciumată. Ai mei și au petrecut o noapte cu pieptenele de os în capul meu, strivind gângănii. Îmi arsesem pielea capului cu litri întregi de petrol. Umblam înfășurată, cât mai pe lângă ziduri, n-am mai făcut vizite. Îmi ardea creștetul și îmi ardeau obrajii. Puteam să mă duc să depun ouăle de păduchi pe biroul otrăvii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
primul meu impuls (și al lui Andrei) a fost: măi băieți, ce ar fi să încercați voi vreo zece ani de comunism ca să vă potoliți? Interesant e că sentimentul de fetiță cu chibrituri mi-a dispărut. În primii ani mă strivea tot ce era sfârșit de iarnă în Occident: străzile pline cu ghirlande și beculețe, vitrinele ucigător de bogate, rafturile tixite cu podoabe, muzica revărsată din toate ușile magazinelor. Comerț, ispită, capitalism. În mine trăia încă foarte acut memoria activă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lor. Nu avem același obicei în biserica noastră. Dar în seara aceea de Ajun, țin minte că ne-am îmbrățișat unii pe alții, că ne-am simțit într-o mare familie iubitoare. A doua zi nu aveam decât să ne strivim iarăși la cozi la cotidianul nostru homo homini, însă atunci, pentru câteva clipe, ne-am simțit semeni. Nu am mai trăit același sentiment decât în Piața Universității, în ’90. Bunica m-a privit plină de speranță. Cred că atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
30 dimineața și de la 17,30 la 19,30 seara. Schimbam două tramvaie de la garsoniera noastră închiriată din Bucur Obor. Eram în marș patru ore pe zi. Iarna mergeam ca o rață, ca să nu mă dezechilibrez și să nu îmi strivesc copilul din burtă de caldarâmul înghețat. Directorul intra răcnind în clasă, în timpul orelor, și mă obliga să mă ridic în fața lui. Fetele de la seral îl urau. Și, ca să îmi facă viața mai dulce, mă așteptau cu pateuri calde pe catedră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rețele de solidaritate la intersecția banilor cu puterea. Practic atunci s-au separat „speciile”. Și chiar dacă „fraierii” s-au mai dezbinat și înstrăinat adesea unii de alții, ei au rămas în aceeași specie (extrem de pestriți interior) și, uneori, când sunt striviți de „ceilalți” (mult mai omogeni, de altfel), își mai aduc aminte cu nostalgie solidară despre comuniunea de mai an. Însetează după ea. Adesea o și refac. E drept ce ai spus tu, Mircea. Acum cred că pot să spun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
capabilă să îl rețin deloc. Mi-am amintit de străbunica, de bunica, de imaginea din Sâncrai cu biserica. Vin dinspre ogradă și în fața mea e ea, biserica, singura așezare pe care ochii o pot vedea în afară de casa bunicilor. M-a strivit un sentiment uriaș de teamă, abandon, înstrăinare și jale. De când am venit aici, plâng aproape zilnic. Cred că pur și simplu, profitând de singurătate, plânsul meu cenzurat atâția ani din lipsă de intimitate cu mine însămi și-a dat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toată ziua cărți, să văd ce strategie de lectură îmi fac. Social Security Number a devenit cheia tuturor cerințelor. Fără el, nici cărți nu scoți din bibliotecă, cu ID cu tot. Nu se compară cu venirea din 2001, când te strivea încrederea reciprocă. Atunci am obținut permisul de toate accesele în 24 de ore și doar pe declarații de încredere. Azi i-am dus și mocofanului de la piscină un To whom it may concern pe care a păstrat-o solemn după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la fiecare prânz cânta la pian un tânăr de la Music School. Născută în Transilvania. Pe atunci nu am înțeles ce mascaradă a fost acest vot. Eh, uneori o pățesc. Francezii sunt absolut intoleranți când greșești în limba lor. Te-ar strivi. În vara lui 2004 am făcut o emisiune în direct cu ascultătorii, la Chișinău. Cei mai mulți m-au întrebat dacă mai e vreo speranță să revină comunismul. Majoritatea erau bunici ale unor copii de care se ocupă fiindcă mamele sunt plecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în secetă, adică în altă calamitate, adăugai savant. - Vă dați seama... începu femeia tocmai în clipa când conductorul de tren, brusc, aproape, cu violență, deschise ușa înțepenită a compartimentului și ceru biletele la control; părea a-și face datoria apatic, strivit de căldura ucigătoare a zilei, era un bărbat cu mustăți, în jur de 50 de ani, nădușit, broboane de sudoare i se prelungeau sub șapca de ceferist. Controlul ținu câteva minute, după care un domn tras la față, boieros, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dacă privești de departe, spusei, totul pare o magnificență. - Da, dar structura statului totalitar se întemeiază, ceea ce de departe nu se vede, înșelarea pentru cei din afară, pe negarea individului care, încarcerat, nu se poate rosti niciodată; inițiativa lui e strivită înainte de a se naște. - Nimeni n-a bănuit atunci. - Pentru că totul fusese perfect gândit dinainte; o imensă rea-credință funcționând ca o mașinărie foarte bine pusă la punct. Exercițiu definitiv pe spinarea și sufletul unui popor cinstit și naiv. Gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe care nu-l putea digera. În etapa următoare, în calitate de diplomat român la Beijing, am înțeles mai bine importanța eforturilor României de a calma și atenua disputa ideologică sovieto-chineză. În acest caz, România și-a asumat riscul de a fi strivită între cei doi coloși comuniști, însă a manevrat cu dibăcie, menținându-se într-o stare de echidistanță. Armele ei erau principiile din Declarația sa de independență și abilitatea diplomatică. Această echilibristică a devenit emblematică. În anecdotica timpului, era celebru comunicatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și nu înțelegeam ce puteam avea - deși greutatea, negura care mă învăluise, mă apăsa încă. Fără voie, ținteam cu ochii mânile uriașe și pline de noduri ale pușcașului. Și dintrodată simții frica mânilor acelora mari, care m-ar fi putut strivi într-o clipă; frică de ele și de mânia multă vreme închisă, care ar fi putut să izbucnească dintrodată și să se abată și asupră-mi. Asta o simțeam însă nelămurit numai, în clipele acelea, în fundul ființei mele, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
m-ai otrăvit? Nici n-am puterea să mă clintesc. În glasul lui grozav, tremură o ură zeci de ani stăpânită, o ură mistuitoare, fără nume, ura unui întreg neam obijduit poate, și văd, pricep foarte limpede că mă va strivi fără milă, căci nu este nici loc de scăpare, nici clipă de iertare. Mânile, mânile mari, noduroase, cu vinele ca frânghii grămădite, mi se arată deodată, cu degetele rășchirate, înălțându-se spre mine, spre gâtul meu! Se mișcă, se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gâtul, și înțeleg, într-un fulger de lumină, că dacă nu trag scurt cucoașele, dacă nu plec iute țeava armei, într-o clipă numai, și dacă nu trag - totul s-a sfârșit. Degetele îmi vor cuprinde gâtul și mă vor strivi! Și atunci nu știu cât a trecut, nu știu cât a trebuit groazei nebune care mă împietrise să-mi sloboadă răsuflarea, să-mi desțepenească mânile! Dar parcă a fost o veșnicie - în care privii și în largul Iezerului întunecos, plin de aburi, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuia numaidecât să se strecoare pe o punte îngustă de trunchișor de brad, ca să ajungă locul unde era bucata de cărniță sau trupul însângerat al unei gaițe. Când ajungea acolo, călca pe o pârghioară și atunci cădea asupra unui lemn, strivindu-l și acoperindu-l în același timp. Era acoperit și ascuns, ca să nu-i răpească omului prada alt hoț al pădurii, fie vultur, fie vulpe, fie lup. Această alcătuire de lemne, care se țineau ca într-un fir de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o sufle boarea. Acolo nu vă pasă; îi înjurați și le dați cu tifla. Așa am făcut noi polog. Intri în el dumneata c-un capăt de stuf aprins, ca să vezi goangele ce s-au furișat odată cu dumneata, și le strivești cu degetul. Strivești una, strivești cinci; gata. Pui mânile sub cap și te gândești. Te fură somnul; dormi bună odihnă: iată, se face ziuă, e răcoare pe baltă. Ăsta e pologul. Dacă vrei să te culci dumneata, e gata. Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Acolo nu vă pasă; îi înjurați și le dați cu tifla. Așa am făcut noi polog. Intri în el dumneata c-un capăt de stuf aprins, ca să vezi goangele ce s-au furișat odată cu dumneata, și le strivești cu degetul. Strivești una, strivești cinci; gata. Pui mânile sub cap și te gândești. Te fură somnul; dormi bună odihnă: iată, se face ziuă, e răcoare pe baltă. Ăsta e pologul. Dacă vrei să te culci dumneata, e gata. Bun vin! Focul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vă pasă; îi înjurați și le dați cu tifla. Așa am făcut noi polog. Intri în el dumneata c-un capăt de stuf aprins, ca să vezi goangele ce s-au furișat odată cu dumneata, și le strivești cu degetul. Strivești una, strivești cinci; gata. Pui mânile sub cap și te gândești. Te fură somnul; dormi bună odihnă: iată, se face ziuă, e răcoare pe baltă. Ăsta e pologul. Dacă vrei să te culci dumneata, e gata. Bun vin! Focul e blagoslovenia întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poduri, formând, la sfârșitul zilei, din cauza dărâmăturilor care năpădiseră albia fluviului, o imensă mlaștină care înghițise curtea moscheii celei mari, Cesareea negustorilor, suk-ul1, bazarul bijutierilor și pe acela al fierarilor. Nimeni nu poate ști numărul persoanelor care au pierit înecate, strivite sub surpături sau înghițite de valuri. Seara, când Cerul a îngăduit în sfârșit să se risipească acest coșmar, torentul a dus toate rămășițele în afara orașului, în vreme ce apa scădea mai repede decât crescuse. În zori, dacă victimele continuau să zacă risipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atâta timp cât ei nu se vor hotărî să facă rost sau să fabrice un mare număr de asemenea mașini de război, regatele lor se vor afla în pericol. Astaghfirullah predica cu totul altceva: doar prin jertfa luptătorilor pentru credință vor fi striviți asediatorii. Sultanul Boabdil avea să-i pună de acord, căci, în ce-l privea, el nu dorea nici tunuri, nici jertfe. În vreme ce șeicul și medicul cârteau neîncetat, iar, prin intermediul lor, Granada întreagă se întreba ce soartă o așteaptă, stăpânul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tonul, făcându-i pe toți cei prezenți să tresară: — Sunt cumva singurul de-aici care crede că moartea merită mai mult decât dezonoarea? Sunt oare singurul care strigă: „O, Doamne, dacă am dat greș în misiunea mea față de Comunitatea Credincioșilor, strivește-mă cu mâna Ta atotputernică, izgonește-mă de pe fața pământului ca pe o insectă dăunătoare. O, Doamne, judecă-mă chiar astăzi, căci conștiința mea e mult prea greu de dus. Tu mi-ai încredințat cel mai frumos dintre orașele Tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ocupație Cu câteva arbalete, câteva săbii, ceva lănci și câteva bâte, ei interziseră trupelor castiliene accesul în Albaicin și începură să se organizeze într-o mică armată spre a duce războiul sfânt. Însă, după două zile de lupte, au fost striviți. Și a început masacrul. Autoritățile proclamară că toți musulmanii aveau să fie executați pentru rebeliune împotriva suveranilor, adăugând în chip insidios că ar putea scăpa doar cei care s-ar fi convertit la creștinism. Străzi întregi din populația Granadei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sânul Sfintei Noastre Biserici un nou Rege mag, venit tocmai de la marginile Berberiei spre a-și aduce ofranda în casa lui Petru! Îngenuncheat cu fața la altar, înveșmântat într-o lungă mantie de lână albă, eram amețit de mirosul de tămâie și strivit sub atâtea onoruri nemeritate. Nici una dintre persoanele adunate acolo nu ignora faptul că acest „Rege mag“ fusese capturat într-o noapte de vară de către un pirat pe o plajă din Djerba și adus ca rob la Roma. Tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]