3,280 matches
-
Cândva ar fi putut deveni împărat. Toți veniră să-l vadă când, spălat și pieptănat, cu gura întredeschisă în căutarea aerului pe care nu-l găsise, fu depus alături de trupul chinuit al mamei sale nevinovate și inutile, pe rugul somptuos, stropit din belșug cu parfumuri. — Mă gândisem să-l numesc Antonius Caesar Germanicus, spuse deodată Gajus. Cei care-i auziră cuvintele fură surprinși de alegerea lui. El se întrebă dacă se putuseră forma gânduri în capul acela micuț. „Cu care minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acum nebăgat în seamă, al singurătății Împăratului în timpul frecventelor sale insomnii. Îl urma peste tot unde putea, mereu tăcut, era pierdut dacă Împăratul se afla departe. Ceilalți îi spuneau catulus, catellus, cățelul egiptean. Murmură: — Am văzut cu ochii mei că stropiți cu sângele cald încă al condamnaților statuile zeilor voștri. De ce? — Pentru că ei îl beau. Lucrătorii râseră. Însă discuția se întrerupse fiindcă, pe neașteptate, sosi Împăratul, împreună cu o mică escortă, traversând cu pași repezi grădinile în dezordine ce acopereau încă vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Se îngrijea ca pe drumurile imperiului să se poată circula rapid. Se înfuria pe curatores viarum - care evitau mai mult decât oricine controalele privitoare la cheltuieli - dacă găsea pe străzi praf și noroi; odată i-a pus pe soldați să stropească cu noroi toga unui chestor care nu se ocupa de stăzile Romei. Povestea circulase printre soldații din legiuni, care mărșăluiau adesea prin noroi. Acum, în mijlocul legiunilor de pe Rhenus - cu mirosurile, glasurile, sunetele îndepărtate ale trâmbițelor care însoțeau schimbarea gărzii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cuvintele acelea. — La moarte, hotărâră judecătorii. Se duseră în exedra întunecată, unde aștepta Împăratul. El întrebă, fără să le vadă chipurile: — Ați hotărât? Glasurile lor încuviințară. Un soldat german ridică o torță. Chipurile lor erau palide; un senator avea toga stropită de sânge. Împăratul se gândi că, în asemenea momente, Tiberius se închisese în camerele sale din Villa Jovis și, poate, nu văzuse nimic. Strigătele încetaseră. Senatorul porunci: — Executați-i imediat. Din depărtare, un glas strigă: Îți vei aduce aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Înalți, cu măciulii albastre. Îmi amintesc sălciile țesând deasupra o plasă verde, ademenitoare prin răcoare și liniște; scot o găleată cu apă din Întunericul adânc și, după ce mă satur să beau, Încep s-o arunc În jur, Încerc să mă stropesc, mă ud tot, de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așeză în genunchi pentru a-și scoate uneltele. Prima dată, introduse în gaura cheii o bară de tensiune, iar deasupra șperaclul. În trei secunde, yala era descuiată. Deschise apoi ușa, doar atât cât să poată vedea balamalele, pe care le stropi cu ulei dintr-un recipient foarte mic, pentru a nu face niciun zgomot. După alte câteva momente, era deja în holul întunecos al apartamentului. Închise ușa în urma lui. Începu să se orienteze, privind în jurul lui. Pe pereții holului, erau expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mâna ei; Weir avea mâna prăbușită pe lângă corp. Clătinându-se, reuși să se salte în picioare și să se depărteze de el. Dumnezeule... Glonțul îl nimerise pe prizonier direct în cap, lăsând o gaură imensă. Pe peretele din spatele lui, erau stropi de sânge, bucăți de creier și de os. Weir era întins pe spate, cu ochii goi îndreptați spre tavan. Tremurând din tot corpul, începu să plângă: - La dracu’, uite ce am făcut! O, Doamne! Cineva să-l ajute! Mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se uite cum trebuie, în ritmul ei. Din nefericire, primul cadru care a rămas înghețat pe ecran era unul care probabil a fost făcut de Duncan. O arăta pe Brianna jucându-se în apa până la genunchi, aplecată în față ca să stropească cu apă și în același timp privind drept înainte, într-o mișcare care făcea ca spatele ei să se curbeze aproape pornografic. Emmy se apropie mai mult de ecran. Oare fundul ăla chiar stătea așa sus, singur? Și sânii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pînă la coapse. Marinarii japonezi de pe Wake continuau să tragă În cuter, dar doi englezi ajunseseră deja la marinarul rănit. Îl prinseră de subsuori și Îl tîrÎră spre Întinderea de noroi. Tatăl lui Jim trecu pe lîngă ei, cu ochelarii stropiți cu apă, Împingînd din fața lui noroiul negru. Apa Îi ajunsese la piept cînd Îl prinse pe ofițerul rănit de grad inferior care era purtat de șuvoi printre stîlpii cheiului. Îl duse Într-un loc unde apa era mai puțin adîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a pasagerilor, ședea hamalul cu bîta de bambus, care fusese gata să-l ucidă pe Jim Înainte ca Basie să intervină. Pe locul din față, lîngă șoferul chinez, erau doi australieni din lagărul Siccawei. Cei șapte erau Înghesuiți În Buikul stropită de noroi. Ferestrele erau Încă Împodobite cu Însemnele și afișele pe hîrtie de orez ale generalului din regimul marionetă, care făcuse tot războiul cu mașina lor militară. Vomă uscată, sînge de la nasul lui Jim și de la rănile altor bărbați pătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
casă, În lumea plină de mirări a pruncilor, nici nu știi unde te afli, te-or adus acasă la Făget să te arate lu’ Moșu și bunicii tale, dormi și vei dormi și când va trece popa cu diaconul să stropească, dormi și nu știi că de la toamnă n-ai să-l mai vezi pe Moșu, el se va prăpădi de inimă rea și, așa cum nu mai ai rege, n-o să mai ai nici bunic. Umblă pe uliță un venetic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că nu. Propui experiență atomică pentru ziua următoare și mai propui să nu știe nimeni. După o noapte de taină, a doua zi, rugul este alcătuit din mici scândurele tăiate cu briceagul ce sunt cuprinse de vâlvătaie după ce le-ai stropit cu gazul furat de Oprescu din lampa de gătit. El a adus gazul, tu ai adus atomul. Va urma experiența atomică. Adică explozia. Cu mâini tremurânde așezi eprubeta veche În flăcări și fugiți de mama focului În closetul din curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vedea dintele de aur. Că i-o dă taică-su cu biciul. Bătaia. „Mi-o dă dacă ne angajăm la Spațiile verzi”, spune tata despre o casă din parcul Tolbuhin. Mai vorbește de furtunul ăla, lung negru și greu. De stropit florile. Panseluțe, zorele, crăițe și trandafiri. În fine pe Ilarie Chendi la nr. 49 lângă Munca Orbilor, fabrica de perii și bidinele. Casă la comun cu dușumea și WC În curte. Mulți oțetari și un dud. Totul aproape de grădiniță, aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Pentru a doua oară În viața ta, vezi cum se taie un porc la oraș. Patru haidamaci Îl țin cu putere și-i fac felul cu un cuțit lung la beregată. Năclăiți de viscol și sudoare Îl țin până când animalul, stropit de sânge, rămâne inert, sacrificat. Lampa de benzină Își forțează tirajul, cu țeava la câțiva centimetri de zidul pe care Își scuipă flacăra albastră cu vuiet pofticios de prăpăd, căci ea va pârli porcul, În timp ce nevasta vecinului, cu destulă greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Așa, puiule, du-te și ia-ți olița... OK, continuă, sunt ochi și urechi. Da, deci stăteam acolo cu picioarele pe suportul de masă ginecologică, când... Nu, cârnăcior, când stai pe oliță trebuie să bagi puțulica Înăuntru sau pipiul o să stropească În toate părțile. Uite, stai că-ți arată mama. Bunicuța ți-a cumpărat o oliță pentru fetițe fără apărătoare În față, nu-i așa? Stai nițel, Rubes, trebuie să mă duc să reașez penisul fiului meu. Acum Ruby era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe Connor, al cărui cap se afla lângă robinetul care picura. —În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, te botez pe tine Connor Declan Weinberg. Spunând asta, Bridget și-a umplut palma făcută căuș cu apă și l-a stropit pe Connor pe cap. Copilul a dat drumul unui plânset scurt, ușor nemulțumit. Ruby și-a pus mâna la gura ca să se poată opri din râs. „O, Dumnezeule“, a murmurat În bărbie, „femeia l-a botezat sub robinetul din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
își dădu seama, prinse halatul și își acoperi pieptul. Acum se afla în lumină. Și, în lumina aceea puțină a lumânării, mă privea cum mănânc. Cu brațele încrucișate, ca o iubire în noapte. Mă oprisem acolo, pe porțiunea de asfalt stropit cu nisip, dincolo de un șir de oleandri. Priveam poarta întredeschisă, și printre zăbrelele ei, casa. Acoperișul de ardezie și pereții foarte albi, fosforescenți în claritatea luminii abia născute. Nu intrasem în casă, rămăsesem în mașină, să mă pătrundă umezeala. Trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unele mototolite, altele pur și simplu împăturite. Am numărat, nu lipsea nici măcar o liră. M-am apropiat de fereastră. Soarele frigea pe viaduct, țârâia pe câmpiile de mărăcini. Lângă o rulotă o țigancă întindea rufe. Lângă grădina cu straturi întunecate, stropite de curând, trei găini pitice, cu ciufurile cozilor ridicate, mergeau în șir una după alta. Italia nu s-a atins de banii mei, i-a acceptat și i-a zvârlit în borcanul acela. Am făcut un duș, apoi îmbrăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-și sprijine spatele de perete, să stea dreaptă. Ea mă lăsă, alunecă doar puțin în jos, ținându-și capul aplecat pe umăr. Am aprins lumina, am alergat la chiuvetă, am deschis robinetul, care la început a tușit și m-a stropit cu apă. Am udat un prosop și i-am șters fața, părul, pieptul. Și-a revenit, a deschis ochii și i-a ținut deschiși. — Ce s-a întâmplat? a întrebat. — Nu te simți bine, am bâlbâit. Dar ea nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urcă pe trupul ei, de la pulpele curbate ce te invitau la dans la pantalonii scurți mov care îi transformau fundul într-o prună coaptă. Mâna mea cuprinse forma aceea. În fața ei, două corpuri mici arămii, lucioase, pline de săpun, care stropeau în delir. Fiica mea mai mare se ridică să mă ia în brațe, dar alunecă și dispăru dincolo de bordura căzii. M-am întins repede după ea. Brațul soției, ars de soare, lucios și plin de săpun, la fel ca trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în urechi sau poate sunt doar sirenele ce anunță raidul aerian. Închid ochii, dar Anne, tata, mama și toți ceilalți, chiar și sărmanul Pfeffer, îmi sunt întipăriți pe interiorul pleoapelor. Nu pot scăpa de ei. Deschid ochii. Picături de apă stropesc chipul lui Anne de pe coperta prăfuită. A început să plouă. Mă întind să ridic geamul. E deja ridicat. Mă uit în sus. Soarele atârnă pe cer, deasupra supermarketului, ca o monedă fără strălucire. Iau o batistă din buzunar, îmi șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
obicei pasul. Am găsit un loc de parcare puțin mai jos pe stradă. Ploaia se transformase în ceață. Se ridica de pe asfalt, ducând cu ea mirosul putred de canal. Un bărbat plimba un câine cu trei picioare. Doi băieți se stropeau într-o băltoacă. O femeie, înfofolită într-o pelerină și cu un batic pe cap, îi ocoli. Nici unul nu se uită la mine. Ușile întorceau fețe suspicioase spre stradă. „Vezi-ți de treabă“ plutea în aerul umed al dimineții. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
inamicului. Dar Dimi, concentrat, serios, enigmatic, a avut Încredere că Fima nu-i va trăda. Eu și bunicul am Început să lucrăm la proiectarea unui spray contra prostiei. Când va apărea prostia, vei putea să scoți un recipient mic, să stropești puțin și prostia se va evapora. Fima a spus: Va trebui să produceți o sută de mii de tone din spray-ul vostru chiar de la primul lot. Baruch a zis: Poate că e păcat de efortul nostru, Diminka, fiindcă oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
non plus ultra de la General Electric, o bucătăreasă nemaipomenită. Acolo apăruseră sub îndrumarea ei „scoicile umplute cu creier“, un fel de mâncare din creier de vițel, curățat bine de pielițe, a cărui masă albă era împărțită apoi în cochiliile scoicilor, stropită cu vin alb, presărată cu parmezan și pusă la cuptor Cochiliile scoicilor - pentru noi, copiii, „scoici decojite“, dintre care una atârna ca semnal la noua stație de benzină de lângă „cel mai mare centru de mobilă“ - proveneau, ca și rețeta, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
folosirea vibratoarelor pentru o mai bună comprimare a betonului. În fața halei mașinilor, muncitorii loveau cu ciocanele și sudau carcasele de tablă; la tamburii care aveau sus, puțin oblic, o deschizătură ca un bot hămesit și mirat atârnau, sub o clapă stropită cu gri, motorul care semăna cu platoșa unei nimfe și înșurubau o placă pe carcasă, purtând numele firmei scris cu litere negre pe fond galben. Dar nu numai la marginea satului construcțiile dădeau năvală în peisaj, „cel mai mare centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]