3,238 matches
-
mod obișnuit prin expresii anaforice. Din perspectiva exprimării subiectivității, este esențial ca prima persoană care gîndește referința să fie relevantă prin transparența propozițională în cazul stilului indirect liber. În acest caz, cuvintele referențiale întrebuințate într-un discurs pentru a exprima subiectivitatea trebuie să fie, în măsura posibilităților, cvasiindicatori. De aceea, stilul indirect liber (vorbirea indirectă liberă), care este forma discursului raportat cu scopul de a exprima subiectivitatea și cu rol important în discursul literar, se supune atît regulilor de protejare a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
indirect liber. În acest caz, cuvintele referențiale întrebuințate într-un discurs pentru a exprima subiectivitatea trebuie să fie, în măsura posibilităților, cvasiindicatori. De aceea, stilul indirect liber (vorbirea indirectă liberă), care este forma discursului raportat cu scopul de a exprima subiectivitatea și cu rol important în discursul literar, se supune atît regulilor de protejare a referinței, cît și unei reguli generale de protejare a transparenței propoziționale. Această regulă prescrie utilizarea cvasiindicatorilor ce corespund indicatorilor din discursul sau din gîndul inițial. Astfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că cele menționate aparțin altcuiva și nu reprezintă nici opinia, nici constatarea proprie. Identificarea cvasiindicatorilor prin a n a l i z a d i s c u r s u l u i reprezintă una dintre etapele în stabilirea subiectivității originare, aspect important din punct de vedere pragmatic, în enunțurile unui discurs repartizabil stilului indirect liber și identificării structurilor prin care ei devin relevanți. V. anaforă, deictic, diafonie, discurs, eterogenitate, indicator, referință. MOESCHLER - REBOUL 1994. RN D DEDUCȚIE. Prin deducție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe care îl asigură, făcînd trimiterea la o persoană chiar în absența cunoașterii numelui acesteia, acționînd ca operatori de individualizare (în accepția lui Jean Claude Pariente), ce reperează individualul, dar nu-i enunță individualitatea. V. actualizare, ambreior, anaforă, enunțare, referință, subiectivitate. JESPERSEN 1922; JAKOBSON 1963; BENVENISTE 1966; PARIENTE 1973; LYONS 1980; KLEIBER 1986; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RB DELIBERARE. După două secole în care nu a mai reținut în mod deosebit atenția, retorica a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care locutorul și-o construiește prin discurs. Acest etos prediscursiv, de care locutorul este conștient, va fi consolidat, rectificat și refăcut prin activitatea discursivă. Prin aceasta, etosul este îndepărtat de aspectele care țin strict de enunțare sau de manifestare a subiectivității prin limbă, deoarece se raportează la normele de interacțiune care sînt proprii unei culturi, încît se poate ajunge la un etos general ce caracterizează un întreg grup (etnic) uman (precum etosul românesc, etosul scandinav etc.). V. logos, patos, retorică, stereotip
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
regulilor gramaticii generative și sînt agramaticale, rău-formate, propozițiile care încalcă una sau mai multe dintre aceste reguli. Testele de gramaticalitate, care stabilesc dacă o frază este gramaticală sau agramaticală, deși se bazează pe o evaluare intuitivă, nu sînt exerciții de subiectivitate, deoarece o cenzură mai mult sau mai puțin conștientă se manifestă din perspectiva gramaticii normative. V. actualizare, oral, producere a sensului, scris. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; DETRIE - SBLOT - VERINE 2001. RN GRAMATICALIZARE. În lingvistica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care constituie factori al căror statut material nu poate fi contestat. În același timp însă, activitățile raționale și rezultatul lor, care însoțesc producerea discursului, precum și analiza lor, sînt elemente de idealitate în aceeași măsură indispensabile. V. arbitrar al semnului, materialitate, subiectivitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO IDENTITATE. În mod obișnuit, cuvîntul identitate semnifică "faptul de a avea trăsături proprii, de a fi identic cu sine", înțeles care permite folosiri specializate, îndeosebi atunci cînd, primind unele determinări, se referă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Emile Benveniste unor deictice, precum pronumele personale de persoana întîi și a doua, pronumele și adjectivele demonstrative, unele adverbe pronominale și mărcile verbale temporale, care realizează raportarea la situația de comunicare. Acest lingvist a numit grupa acestor deictice indicatori de subiectivitate, căci se raportează la subiect (locutor), considerat ca reper în cadrul situației. În gramatica generativă, indicatorul sintagmatic este o reprezentare, printr-un arbore sau prin paranteze, a structurii de constituenți ai unei fraze generate. Astfel, indicatorul redă relațiile ierarhice dintre diferite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în acest caz de la ideea existenței colectivului plecînd de la manifestările extralingvistice, fără a se verifica însă dacă acest caracter colectiv este autentic și din punctul de vedere al înțelesului cuvîntului colectiv. V. dialogism, emițător, enunțare, enunțător, interlocutor, polifonie, receptor, subiect, subiectivitate. DUBOIS 1973; GREIMAS - CURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN LOGICĂ ȘI DISCURS. Avînd ca obiect identificarea și analiza structurilor gîndirii, logica are, prin firea lucrurilor, implicații numeroase la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
respingerii îi este asociată agresivitatea și fermitatea, obiecției, însă, spiritul măsurii, dialogul și deschiderea. V. concesie, respingere. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN OPINIE. În mod obișnuit, prin opinie se înțelege o "credință discutabilă, de cele mai multe ori, avînd un grad ridicat de subiectivitate, care nu se bazează pe dovezi științifice", pentru ca, dintr-o altă perspectivă, acest cuvînt să semnifice o "judecată sau estimare a meritului sau a calităților unei persoane sau a unui lucru". Opinia este deseori expresia unui sentiment vag, imprecis despre
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unele limbi, precum latina, nu există pronume decît pentru persoanele întîi și a doua, adică numai pentru persoanele propriu-zise, situație care a atras desigur atenția acestui lingvist. Se pune, de aceea, problema opoziției dintre persoană și nonpersoană, ca aspect al subiectivității în limbă și în enunțare. Potrivit lui E. Benveniste, numai persoanele gramaticale angajate în conversație (adică persoana întîi, redată prin eu, noi, și persoana a doua, redată prin tu, voi) actualizează într-adevăr marca de persoană, căci indică prezența subiecților în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se disting prin două sisteme de opoziții. Mai întîi, există opoziția (sau corelația) persoană/ nonpersoană, în care persoana întîi și a doua se opun persoanei a treia, absente din situația de comunicare. Cea de-a doua este opoziția (corelația) de subiectivitate, care realizează distincția persoană subiectivă/persoană nonsubiectivă, ce opune persoana întîi (subiectivă), persoanei a doua. Această organizare ierarhică a structurii persoanei este la originea particularităților referențiale ale pronumelor personale, care nu trimit, de fapt, nici la un concept și nici
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
non-persoana (copac / copaci; el /ei). După E. Benveniste, noi și voi constituie plurale veritabile, persoane amplificate. Opoziția persoană/non-persoană poate crea o tipologie chiar în cazul subiectului, care conduce la dialogism, potrivit teoriei lui Sigmund Freud. V. dialogism, enunțare, proxemică, subiectivitate. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, VARO - LINARES 2004. RN PERSONAJ. În lucrările sale consacrate naratologiei (apărute în 1972 și 1983), G. Genette ajunge la concluzia că această disciplină este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
considerare a lucrărilor lingvistice care au în vedere construcția sensului. Se pot cita, sub acest aspect, din orientările, dacă nu întotdeauna noi, cel puțin renovate: dimensiunea dialogică, interacțiunea verbală, luarea în considerare a contextului, dimensiunea materială a vorbirii și construcția subiectivității în limbă. V. dialectică, practică, praxem, producere a sensului. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PRAXEOGRAMĂ. Termenul praxeogramă a fost propus pentru a denumi schema acțiunilor verbale și nonverbale ce corespund reprezentării cognitive interiorizate care se derulează într-o interacțiune, (de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe axa verticală a transmiterii prin liniile discursive, apelînd la memorie - memoria discursivă este categoric cognitivă în această accepțiune; 4) caracterul experimental, în sensul că permite subiectului să-și organizeze atît experiențele anterioare, cît și comportamentul discursiv viitor; 5) inter- subiectivitatea, criteriile de mobilizare fiind în primul rînd adaptabile, mai mult decît relative; 6) discursivitatea, deoarece pot fi semnalate de limbaj. Prediscursurile sînt localizate în relațiile dintre subiect și mediul său social, cultural, istoric și tehnologic, cu dimensiuni multiple, precum cea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prezența altuia (sau cu reprezentarea lui, în cazul discursului interior, al scrierilor literare etc.), iar cuvîntul pulsiune nu se folosește aici cu valoare metaforică, deoarece plăcerea de a vorbi (chiar fără a spune nimic) este reală. V. actualizare, interacțiune verbală, subiectivitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PUNCT DE VEDERE. Noțiunea "punct de vedere", stabilită de Ferdinand de Saussure, are aplicație interdisciplinară și a fost delimitată de G. Genette în cadrul semioticii povestirii. Potrivit lui Genette, cu ajutorul acestei noțiuni se poate face distincție dintre
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dimensiunea vizuală a punctuației, care dispune textele în spațiu pentru cel care citește. De aceea, punctuația este inseparabilă normelor proprii fiecărui gen de discurs, raportabile la publicul și la practicile unor lecturi specifice. Unele dintre textele literare, intens marcate de subiectivitatea autorului, trebuie să recurgă în mod deosebit la strategii de punctuație, situație relevată, în literatura română, mai ales de schițele lui I. L. Caragiale. Dintr-o perspectivă total diferită, textele înregistrate pe suport informatic pot uza de posibilitățile punctuației, îndeosebi pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Distincția terminologică este și conceptuală, avînd în vedere posibilitatea ca destinatarul să nu acționeze ca un receptor sau să fie vizat indirect, receptorul avînd numai funcția de mediator în transmiterea mesajului. Mai tîrziu, E. Benveniste, prin introducerea noțiunilor "enunțare" și "subiectivitate" în limbă, între un eu și un tu, și apoi A. Culioli a semnalat că fiecare dintre acești actori este la fel de activ ca și celălalt și că fiecare realizează un travaliu lingvistic diferit de celălalt într-un proces de co-enunțare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fost deseori redefinit, astfel că, pentru Louis Hjelmslev și Eugen Coșeriu, de exemplu, sistemul cuprinde numai opozițiile funcționale ale limbii, numai ce este distinctiv pentru tehnica limbii, selecțiile realizate între posibilitățile limbii ținînd de norma ei. V. arbitrar, sincronie, structură, subiectivitate, valoare. SAUSSURE 1916; HJELMSLEV 1933; COȘERIU 1952; DUBOIS 1773; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. IO SOCIOLINGVISTICĂ. Studiul relațiilor dintre limbă și societate este obiectul unei secțiuni a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
distincția dintre subiectul cognitiv și subiectul pragmatic. V. actant, emițător, interlocutor, locutor, polifonie, receptor. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN SUBIECTIVITATE. Folosirea limbii este în mod necesar, legată de un subiect vorbitor, încît subiectivitatea se definește, într-o accepțiune largă, ca o aptitudine a utilizatorului limbii de a se manifesta ca subiect, de a-și afirma, prin indicatori specifici, mai mult
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
receptor. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN SUBIECTIVITATE. Folosirea limbii este în mod necesar, legată de un subiect vorbitor, încît subiectivitatea se definește, într-o accepțiune largă, ca o aptitudine a utilizatorului limbii de a se manifesta ca subiect, de a-și afirma, prin indicatori specifici, mai mult sau mai puțin impliciți, prezența în discurs; fiind o caracteristică intrinsecă a limbii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a utilizatorului limbii de a se manifesta ca subiect, de a-și afirma, prin indicatori specifici, mai mult sau mai puțin impliciți, prezența în discurs; fiind o caracteristică intrinsecă a limbii, ce rezultă din folosirea limbii de către un subiect vorbitor, subiectivitatea se actualizează la nivelul discursului prin mărci specifice, ce fac referire la persoana vorbitorului, manifestîndu-se în discurs prin forme diverse și în grade variabile. Dacă raportul dintre subiectivitate și limbaj interesează cu precădere filozofia limbajului, studiul unităților de limbă care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
intrinsecă a limbii, ce rezultă din folosirea limbii de către un subiect vorbitor, subiectivitatea se actualizează la nivelul discursului prin mărci specifice, ce fac referire la persoana vorbitorului, manifestîndu-se în discurs prin forme diverse și în grade variabile. Dacă raportul dintre subiectivitate și limbaj interesează cu precădere filozofia limbajului, studiul unităților de limbă care actualizează subiectivitatea revine pragmaticii și analizei discursului. Asocierea noțiunii de "subiectivitate" cu aceea de "limbaj" s-a făcut treptat, statutul lingvistic al acesteia datorîndu-se lui E. Benveniste. M.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actualizează la nivelul discursului prin mărci specifice, ce fac referire la persoana vorbitorului, manifestîndu-se în discurs prin forme diverse și în grade variabile. Dacă raportul dintre subiectivitate și limbaj interesează cu precădere filozofia limbajului, studiul unităților de limbă care actualizează subiectivitatea revine pragmaticii și analizei discursului. Asocierea noțiunii de "subiectivitate" cu aceea de "limbaj" s-a făcut treptat, statutul lingvistic al acesteia datorîndu-se lui E. Benveniste. M. Bréal observa, încă din 1897, existența unui element subiectiv al limbii, dintr-o perspectivă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referire la persoana vorbitorului, manifestîndu-se în discurs prin forme diverse și în grade variabile. Dacă raportul dintre subiectivitate și limbaj interesează cu precădere filozofia limbajului, studiul unităților de limbă care actualizează subiectivitatea revine pragmaticii și analizei discursului. Asocierea noțiunii de "subiectivitate" cu aceea de "limbaj" s-a făcut treptat, statutul lingvistic al acesteia datorîndu-se lui E. Benveniste. M. Bréal observa, încă din 1897, existența unui element subiectiv al limbii, dintr-o perspectivă semantică. Mai tîrziu, Ch. Bally analizează limbajul expresiv ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]