2,306 matches
-
n. 1 noiembrie 1857 - d. 1944, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului V Armată în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cea de inspector general al artileriei și cea de comandant de corp de armată. A făcut parte din Casa Militară Regală, ca
Gheorghe Georgescu () [Corola-website/Science/333462_a_334791]
-
cu Nicolae Bălcescu și pictorul Theodor Aman. A îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916 și de comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Aristide Razu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu sau a Serviciului geniului din Corpul 2 Armata. În 1893 se mută la cerere la Regimentul 1 Geniu Între 1893-1896 este trimis la studii în străinătate, urmând cursurile Universității Tehnice
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
(n. 1 noiembrie 1860 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului 5 Armată în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cea de inspector general al artileriei și cea de șef de stat major de corp de armată. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit
Gheorghe Burghele () [Corola-website/Science/333479_a_334808]
-
modul cum a condus Divizia 13 Infanterie în Bătălia de la Mărășești. După război, generalul Ioan Popescu a fost ministru de finanțe în anul 1919 în guvernul condus de generalul Arthur Văitoianu. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Popescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de șef de stat major a Direcței 6 Sanitare din Ministerul de Război, de unde a provenit și numele de
Ioan Popescu (Sanitarul) () [Corola-website/Science/334157_a_335486]
-
(n. 20 noiembrie 1872, Iași - d. 1957, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef de stat major al Corpului 3 Armată sau comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”. În perioada Primului Război Mondial a
Gheorghe Dabija () [Corola-website/Science/334200_a_335529]
-
în România, a subscris mereu numai cu Iuliu [câteodată și Iulius) Dunca. Tânărul Dunca a intrat voluntar în armată, devenind în anul 1850 sergent. Apoi a urmat "Școala Militară de Ofițeri" din Iași (1852-1854), din care a fost transferat ca sublocotenent la un regiment de artilerie. Acolo a fost avansat deja după scurt timp la rangul de locotenent în 1856 și căpitan în 1858. La luptele pentru unificarea Italiei a participat, între alți ofițeri români, și . După ce Consiliul de miniștri aprobase
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
1877. La 20 aprilie 1878 a fost transferat la "Regimentul 63 „Împăratul Carol al Austriei și rege al Ungariei”", în care a servit și fratele său mai mare Johann Friedrich (1848-1936). În acest regiment a fost avansat la gradul de sublocotenent la 12 octombrie 1878 și la cel de locotenent la 13 decembrie 1887. Începând cu 27 august 1889 a fost detașat din regiment la Ministerul Afacerilor Externe, pentru a-l înlocui pe locotenentul Hans Tappenbeck, locțiitorul căpitanului Richard Kund, comandantului
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
Schmettow (1891-1970), viitor general, Maximilian Rudolf (n. 1889), Hermy (n. 1892), Viktoria (n. 1896) și Clothilde (n. 1900). Schmettow și-a început cariera militară la 16 aprilie 1881 când a terminat școala de ofițeri. A fost repartizat cu gradul de sublocotenent la Regimentul 12 Lăncieri Gardă, Ulterior a servit ca adjutant al regimentului pentru ca în martie 1891 să fie numit adjutant al "Brigăzii 4 Cavalerie Gardă". După ce a fost avansat la gradul de căpitan von Schmettow a lucrat în Statul Major
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
din România, din anii 1916-1917. a fost fiul unei familii de funcționari din Stutgart. S-a înrolat în "Regimentul 119 Grenadieri „Regina Olga”" (Württemberg) la 4 aprilie 1872 în calitate de cadet. La 17 octombrie 1873 a fost avansat la gradul de sublocotenent. La 23 mai 1881 a fost transferat la "Regimentul 119 Grenadieri „Regele Carol”" ( Württemberg) odată cu înaintarea la gradul de locotenent. Până la 29 septembrie 1885 a servit ca adjutant al regimentului iar ulterior adjutant al "Brigăzii 54 Infanterie" din Ulm iar
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
(n. 26 octombrie 1867 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campaniile anilor 1916 și 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Batalionului 4 Vânători sau comandant al Regimentului 37 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al
Aristide Lecca () [Corola-website/Science/334302_a_335631]
-
d. 24 ianuarie 1930) - după divorțul ei de generalul Iacob N. Lahovari - cu care a avut un fiu, Dumitru (Puiu) Warthiadi-Kretzulescu, moșier și inginer agronom. Tânărul Warthiadi a fost absolvent al Școlii de ofițeri din 1859-1864 (Promoția Unirii) și făcut sublocotenent în Regimentul 1 Artilerie. În acest regiment a devenit locotenent (1868) și căpitan (1871). În anul 1877 a fost trecut la rangul de maior și comandant de divizion în Regimentul 2 Artilerie. În această funcție a luptat în Războiul de
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
această funcție a luptat în Războiul de Independență al României, conducând divizionul său în luptele de la Plevna, Opanez, Vidin și Smârdan. A comandat bombardamentele de la Smârdan. La 30 august 1877, din divizionul său a căzut la datorie primul ofițer artilerist, sublocotenentul Ion Elefterescu. În anul 1881 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel fiind numit atașat militar la Viena împotriva voinței sale, prin un decret al regelui Carol I al României (1884-1885). Acolo a locuit la renumitul „Hotel Sacher”. În ziua
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
Diviziei 37 Infanterie, Diviziei 3 Infanterie și Corpului XXXIX Rezervă, cu gradul de general de infanterie. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului XXXIX Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. Staabs și-a început cariera militară ca sublocotenent la "Regimentul 62 Infanterie" (Prusia) la 14 aprilie 1877. De la 1 octombrie 1879 la 31 ianuarie 1884, a fost adjutant al unuia din batalioanele regimentului, fiind apoi mutat la Regimentul 59 Infanterie. Începând cu 1 octombrie 1885 Staabs a urmat
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
scos și adus de mama sa în București, în cripta familiei Tell de la Cimitirul Bellu. Tell a fost trimis la vârsta de 13 ani să urmeze Școala Militară din București (1859). După absolvirea studiilor, a fost înaintat la gradul de sublocotenent (10 iulie 1864), obținând un concediu spre a merge în Franța, la Politehnica din Paris, precum și la „Școala Specială de Artilerie și Geniu” ("École d'application de l'artillerie et du génie") din Metz, unde s-a perfecționat în arma
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
(n. 25 mai 1913 - d. 2011 București, România), a fost militar de carieră în Armată Română, profesor, scriitor, si poet român . Avansat sublocotenent în anul 1938, locotenent în 1940, căpitan în 1945, maior în 1951, locotenent colonel în 1956, colonel 1961, general de brigdă 1995 și general maior 1999 În timpul carierei sale a fost și profesor universitar la Academiei Militare, matematician și scriitor
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
din București, Facultatea de Stiinte, secția de Matematică și ale Școlii Politehnice din București. În timpul studenției este premiat la concursul național „Tinerimea Română”, 1938. Între anii 1936-1938 urmează Școală de Ofițeri de Artilerie din Craiova. În 1938 este avansat că sublocotenent și repartizat la Centrul de Instrucție ĂĂ de la Ghencea, fiind cooptat de colonelul Ion Bungescu în colectivul de specialitate, ce lucra la aparatul central de tragere pentru ĂĂ. Urmează Academia Militară Generală din București în anii 1948-1950. Fiind un fluent
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
deja peste 1 000 000 km, fiind decorat de Air France. Decorat cu Legiunea de Onoare. După pensionare s-a retras la o fermă a sa de la Amboise. Alexandru Cernescu (19 decembrie 1896 - 4 ianuarie 1971, București) obține gradele de sublocotenent la 1 iulie 1916, locotenent la 1 septembrie 1917, căpitan la 1 aprilie 1920, locotenent-comandor (maior) la 10 mai 1931, căpitan-comandor la 1 ianuarie 1937, comandor la 6 iunie 1940 și general de escadră în 1944. Urmează Școala de pilotaj
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Davidescu (27 februarie 1897 - 20 octombrie 1972, București). Poreclit „Englezul” pentru eleganța sa și calm, comodorul (grad din Aeronautică, între comandor și general de escadră, echivalent cu gradul de „colonel cu stea” din armata de uscat) Davidescu obține gradele de sublocotenent la 1 iunie 1917, locotenent la 1 septembrie 1919, căpitan la 28 septembrie 1926, locotenent-comandor la 1 ianuarie 1934, căpitan-comandor la 6 iunie 1938, comandor la 10 mai 1941. Lucrează la Inspectoratul General al Aeronauticii și la Subsecretariatul de Stat
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
și ependimoamelor, drenajul extern decliv în plăgile operatorii neurochirurgicale. Gen. Dr Iacob Gr. Mircea a avut o bogată activitate socială și didactică: Din 1991 i s-a recunoscut activitatea depusă pe front în al 2-lea război mondial ca medic sublocotenent, devenind „veteran de război”. Pentru activitatea profesională deosebită a fost decorat cu înalte ordine romanesti și străine: „Meritul Militar”, „Meritul Sanitar”, „Tudor Vladimirescu” și „Drapelul Republicii Populare Democrate Coreene”. Elev apreciat al profesororilor C. Arseni și Jean Talairach, generalul Dr.
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
spre casă, fie pe măsură ce din lagărele de prizonieri au fost eliberați alți soldați. Comandant a fost desemnat căpitanul de rezervă "Alexandru Simon" din "Regimentul 2 Infanterie", secondat de locotenentul "Zeno Herbay". Preotul militar "Laurențiu Curea" a fost delegat administrator și sublocotenentul "Gavril Câmpeanu", secretar. S-au creat 3 trei resorturi conduse fiecare de un responsabil: „Intendența” (responsabil sublocotenent "Gavril Câmpeanu"), „Serviciul de legătură cu Consiliul Național Cehoslovac” (responsabili subofițerii cunoscători ai limbii cehe Octavian Bohățel și Horia Petra Petrescu) și „Serviciul
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
căpitanul de rezervă "Alexandru Simon" din "Regimentul 2 Infanterie", secondat de locotenentul "Zeno Herbay". Preotul militar "Laurențiu Curea" a fost delegat administrator și sublocotenentul "Gavril Câmpeanu", secretar. S-au creat 3 trei resorturi conduse fiecare de un responsabil: „Intendența” (responsabil sublocotenent "Gavril Câmpeanu"), „Serviciul de legătură cu Consiliul Național Cehoslovac” (responsabili subofițerii cunoscători ai limbii cehe Octavian Bohățel și Horia Petra Petrescu) și „Serviciul medical” (responsabil medicul "Brutus Macavei"). Împărțirea efectivului s-a făcut în cinci companii. Cu scop de individualizare
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
fi trebuit sau nu să părăsească teritoriul ce urma a fi evacuat. Astfel, unele formațiuni care primiseră ordin să traverseze teritoriul evacuat si să se îndrepte spre Arad au fost dezarmate de către trupele sârbe. O echipă de recunoaștere condusă de către sublocotenentul "Comșa" fost trimisă până la Cracovia, pentru a verifica mai întâi posibilitatea întoarcerii prin Galiția. Datorită faptului că între ucraineni și polonezi izbucniseră lupte și linia dintre Lemberg și Colomeea fusese întreruptă prin aruncarea în aer a podului de peste râul San
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
1934, a îndeplinit pentru o perioadă funcția de primar al orașului Fălticeni. Unul dintre fiii săi, locotenentul de cavalerie Nicolae Neculcea, a murit pe câmpul de luptă, în Șarja de la Robănești. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Regimentului 56 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 56 Infanterie, Brigăzii 27 Infanterie
Constantin Neculcea () [Corola-website/Science/335618_a_336947]
-
1913); a absolvit, de asemenea, École de Sciences Politiques din Paris (1914). Începând din 1915 a desfășurat o activitate diplomatică în serviciul statului român, fiind angajat atașat în Ministerul de Externe. A luptat pe front în Primul Război Mondial, fiind sublocotenent de artilerie în regimentul condus de colonelul "Dimitrie Rujinschi". După război, a fost trimis în misiune în mai multe țări: secretar de legație cl. III la Roma (1919-1922), secretar de legație cl. II la Berlin (1922-1925), prim secretar de legație
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
(n. 7 aprilie 1865 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 2 Roșiori sau comandant al Brigăzii 1 Călărași. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Brigăzii
Ioan Oprescu () [Corola-website/Science/335786_a_337115]