KorAP: Find »[drukola/base=sud-est & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...339 >

8,469 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

reconquistă" a Bizanțului, sub dinastia macedoneană, a vizat și spațiul sud-est european-balcano-dunăreano-pontic. În acest context al ofensivei bizantine s-a înscris revenirea Imperiului la Dunărea de Jos pentru următoarele două secole (970-1185), la frontierele pierdute după marea năvălire slavo-bulgară. Spațiul sud-est european și și regiunea carpato-dunăreană s-au aflat constant în atenția conducerii politice a Imperiului. Flota bizantină a fost activă pe Dunăre, în secolul al IX-lea, în timpul expediției lui Constantin V împotriva bulgarilor, când reședința flotei de pe Dunăre se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
să ființeze un stat macedo-bulgar sub conducerea țarului Samuel, unul din cei patru frați. Având centrul în Macedonia, între Prespa și Ohrida, acesta s-a extins treptat de la Marea Adriatică spre Marea Neagră și Dunăre, fiind un pericol pentru hegemonia bizantină în sud-estul Europei. Compoziția etnică a statului condus de Samuel era pestriță: bulgari, sârbi, albanezi, greci, aromâni și o parte a românilor apuseni. Împăratul Vasile II urmărea cu neliniște creșterea puterii statului bulgar apusean și viza anihilarea și distrugerea lui. Sursele narative

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lor militare și social-economice, ca reședințe ale unor țări, depășiseră stadiul de așezări rurale. Aceste așezări-orașe erau centre politice-administrative, fiscale și bisericești. Ele vor deveni în secolele următoare și centre economice, meșteșugărești și negustorești.11 Întemeierea orașelor în Europa de sud-est și est a fost mult ajutată de progresele negoțului și ale mișcării populației pe căile continentale. În legătură cu prezența și rolul precumpănitor al coloniștilor germani, trebuie spus că sașii n-au adus viața orășenească în Transilvania, ci au cooperat în împrejurări

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Marea Neagră. În urma deschiderii acestor noi drumuri comerciale, în locurile de schimb se vor instala negustori străini, armeni, italieni, germani. Înființarea orașelor în toate cele trei țări române este un fapt de istorie universală, crede P. P. Panaitescu, ce privește întreg sud-estul Europei, nu doar istoria românească. Posedăm informații (date) ce dovedesc existența unor târguri românești, încă înainte de pătrunderea economică germano-flamandă din Europa centrală spre est, într-o perioadă anterioară întemeierii statelor și deschiderii drumurilor comerciale spre Dunăre și Marea Neagră. Astfel, viața

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a extins și la nord de Dunăre, nu numai prin pătrunderea monedei sale (vezi cap. VIII), dar și prin expedițiile militare întreprinse aici. Această nouă etapă a relațiilor cu Imperiul avea loc sub semnul feudalismului, predominant acum în estul și sud-estul Europei. Chiar din momentul revenirii în zonă, împărăția bizantină înlătura ierarhia religioasă slavă (bulgară), fiind înlocuită cu una greacă și, în același timp, sublinia Iorga, se recunoștea existența unei populații românești numeroase și întinse, vlahii, în sudul Dunării. După Kekaumenos

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din 1202-1203, în care sunt amintite mai multe obști sătești, unde țărănimea ducea o existență libreră, iar fiecare familie avea o gospodărie proprie. O altă regiune în care trăia acum o țărănime liberă românească numeroasă în cadrul obștilor se afla în sud-estul Transilvaniei, în Țara Făgărașului. Țărănimea liberă era organizată aici în "țara românilor", amintită în 1222, și care s-a menținut multă vreme (într-un document din 1223, se vorbea de "pământul românilor de la Cârța"). Și în comitatul Alba, sunt amintite

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
considerați de-a lungul evului mediu ca o populație aparte. În cursul așezării lor în Transilvania, ei erau considerați deja o populație de limbă maghiară, ceea ce arată că secuii au conviețuit un timp îndelungat cu ungurii, înainte de stabilirea lor în sud-estul Transilvaniei. Adaptarea alfabetului secuiesc, de origine turcică, spiritului limbii maghiare este o dovadă în acest sens. Secuii, conform ultimelor păreri, au fost un trib turanic care s-a alăturat de timpuriu triburilor maghiare, cu mult înainte de instalarea ungurilor în Panonia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a păstrat un singur nume de trib, acela conducător, sikul-ultimele două triburi au fost așezate probabil în alte părți ale Ungariei și Transilvaniei. Grupurile înrudite ale secuilor sunt numite, în limba latină a documentelor, genera (neamuri). Neamurile secuiești așezate în sud-estul Transilvaniei s-au constituit în scaune, unități administrativ-teritoriale, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, precum Odorhei, Trei Scaune, Ciuc, Mureș. În urma pierderilor suferite în înfrângerile din 933-955, triburile cabare au fost retrase în rezervă în estul Ungariei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și prin analiza numirii viitoarelor trei scaune din depresiunea Sf. Gheorghe: Kezdi, Orbai și Sepoi, după cele trei "genera" (neamuri) ale secuilor. Numirile cu caracter topografic ale celor trei "genera" au fost păstrate și după mutarea grupurilor de secui în sud-estul Transilvaniei. Evoluția secuilor, ca etnie și stare privilegiată, a fost asemănătoare cu aceea a sașilor. Secuii, instalați în sud-estul Transilvaniei, au fost surprinși de invaziile tătare din 1241 și 1285, împotriva cărora au luptat împreună cu românii. Sub aspect fiscal, secuii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
neamuri) ale secuilor. Numirile cu caracter topografic ale celor trei "genera" au fost păstrate și după mutarea grupurilor de secui în sud-estul Transilvaniei. Evoluția secuilor, ca etnie și stare privilegiată, a fost asemănătoare cu aceea a sașilor. Secuii, instalați în sud-estul Transilvaniei, au fost surprinși de invaziile tătare din 1241 și 1285, împotriva cărora au luptat împreună cu românii. Sub aspect fiscal, secuii, crescători de vite, erau datori să achite regalității dări în animale, în 1256, regele Bela IV vorbește deja despre

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de secui a fost așezat în sudul Transilvaniei, într-o regiune locuită de o populație românească. În urma colonizării unor grupuri de sași, în sudul Transilvaniei, acești secui au fost mutați apoi, după mijlocul secolului al XII-lea, în colțul de sud-est al Transilvaniei. Al doilea grup de secui s-a deplasat din părțile Bihorului spre versantul apusean al Carpaților Orientali, de unde s-au răspândit apoi în Gurghiu, Harghita și Ciuc. În această regiune sunt atestați, la mijlocul secolului al XIII-lea, români

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
format din "frați cavaleri" care aparțineau nobilimii de origine germană și patriciatului urban, din "frați preoți" (călugări) ce constituiau clerul ordinului și din "frați slujitori" care aveau obligații față de nobili. Cavalerii teutoni au fost aduși în Țara Bârsei (colțul de sud-est al Transilvaniei) în scopuri militare, pentru apărarea graniței sudice a regatului împotriva cumanilor, dar și social-politice, pentru consolidarea regalității și feudalității ungare. În plus, cavalerii au fost aduși aici din rațiuni de prozelitism: aducerea sub ascultarea bisericii catolice a populației

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și cetăți modeste ale românilor din lemn și pământ, precum cea descoperită lângă Hărman (jud. Brașov), alături de care cavalerii și-au construit cetăți și orașe de lemn, pentru apărarea împotriva cumanilor. Având în vedere misiunea lor principală, de apărare a sud-estului Transilvaniei, cavalerii erau scutiți de obligația de găzduire a voievodului Transilvaniei, de orice dări, inclusiv de dinarii liberi și de pondere, iar ei nu puteau fi judecați de nici o instanță în afara celei regale, având dreptul de a-și alege judele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în confirmarea daniei, și cetatea Kruceburg, ridicată prin strădania lor, noua danie fiind confirmată de papalitate, ocrotitoarea cavalerilor (Ibidem, p. 187-188). În ciuda privilegiilor acordate care îi favorizau în mod vădit, Ordinul teutonic, care acționa ca un stat în stat în sud-estul Transilvaniei, conflictele cu regele Ungariei au continuat și în anii următori. Mai întâi, s-a ivit o neînțelegere cu episcopul Transilvaniei, care a încercat să-și extindă autoritatea asupra cavalerilor, dar problema a fost aplanată temporar prin intervenția papalității, care

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1091, după ce a mobilizat o armată puternică (inclusiv vlahii sud-dunăreni) și după ce și-a asigurat sprijinul cumanilor, împăratul Alexe I Comnenul a înfrânt pe pecenegi, la Lebunion, fapt ce a dus la eliminarea lor ca factor politic și militar în sud-estul Europei. Dar ei nu au încetat să existe ca popor, efective pecenege continuau să fie semnalate, la sfârșitul secolului al XI-lea și prima jumătate a celui de-al XII-lea, în armatele bizantine. Pe de altă parte, informațiile cronicilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
să cucerească Ungaria, cel mai însemnat regat din Europa centrală, deoarece aceasta, prin poziția sa geografică, prin fertilitatea și abundența pășunilor, ca și prin situația ei strategică era o bază ideală de lansare a raidurilor de jaf și distrugere în sud-estul și vestul Europei. Campania militară împotriva Ungariei, din februarie-aprilie 1241, a fost un model de îmbinare între un obiectiv strategic foarte ambițios, o lovitură directă decisivă și operații auxiliare laterale ample pe spații întinse. Încă de la începutul lui 1241, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Vistulei, trecând prin Sandomierz. Polonezii au încercat să-i oprească pe mongoli la Chmielnik, dar au fost înfrânți și Cracovia a fost cucerită, la 28 martie 1241. O altă parte a oastei mongole a pătruns în sudul Kujaviei și în sud-estul Poloniei Mari, după care s-a îndreptat spre Silezia, pentru a face joncțiunea cu oastea ce cucerise Cracovia. O a treia parte a făcut un ocol spre hotarele Lituaniei și Prusiei. Cea mai mare parte a trupelor mongole s-au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
s-au îndreptat, conform planului, spre Ungaria, străbătând Boemia și Moravia care au fost jefuite.17 Regatul Ungariei avea reputația de a fi o forță politică și militară redutabilă în centrul Europei, cu tendințe de extindere teritorială spre est și sud-est, de aceea atacul mongol a fost întreprins cu toată meticulozitatea. Corpul principal al armatei mongole a pornit spre Ungaria direct din Halici-Volânia, prin pasul Verecke (Porta Rusiae) din Carpații nordici, poarta de trecere spre Europa centrală. Trupele mongole comandate de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și-a constituit o arie de dominație directă și o zonă de hegemonie, în care au fost înglobate în diferite grade de dependență statele și popoarele cucerite. În componența efectivă a Hoardei de Aur au intrat regiunile de stepă din sud-estul Moldovei (Bugeacul) și nordul Dobrogei. Celelalte teritorii românești de la sud și est de Carpați au rămas sub administrația conducătorilor locali, dar au devenit tributare mongolilor, precum cnezatele rusești și statul bulgar. Dar se pare că ei controlau direct Bărăganul (sud-estul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sud-estul Moldovei (Bugeacul) și nordul Dobrogei. Celelalte teritorii românești de la sud și est de Carpați au rămas sub administrația conducătorilor locali, dar au devenit tributare mongolilor, precum cnezatele rusești și statul bulgar. Dar se pare că ei controlau direct Bărăganul (sud-estul Munteniei), aflat în vecinătatea sudului Moldovei și nordului Dobrogei. În Bugeac (sudul Basarabiei) au fost descoperite complexe funerare din secolele XIII-XIV, cu ritul de înmormântare specific triburilor (popoarelor) turanice ale cumanilor, aserviți stăpânirii mongole. Dacă, pe de o parte, Hoarda

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
XIII-lea s-a dovedit decisiv în evoluția lor social-politică, marcând cotitura istorică ce avea să ducă la nașterea statelor medievale în spațiul de la Carpați, Dunăre și Mare. Pentru a înțelege mai bine acest proces, este necesar să urmărim contextul sud-est european, evenimentele însemnate din prima și a doua jumătate a acestui secol care și-au pus amprenta asupra evoluției regiunilor noastre. Prăbușirea și destrămarea Imperiului bizantin a fost principalul eveniment cu ample consecințe asupra spațiului sud-est european, în prima jumătate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
necesar să urmărim contextul sud-est european, evenimentele însemnate din prima și a doua jumătate a acestui secol care și-au pus amprenta asupra evoluției regiunilor noastre. Prăbușirea și destrămarea Imperiului bizantin a fost principalul eveniment cu ample consecințe asupra spațiului sud-est european, în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Cucerirea Constantinopolului, în 1204, nu mai e concepută ca un accident istoric, ci ca un nou episod în deriva puterii bizantine. Eclipsa acesteia începuse la sfârșitul secolului al XI-lea, după

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
XIII-lea. Cucerirea Constantinopolului, în 1204, nu mai e concepută ca un accident istoric, ci ca un nou episod în deriva puterii bizantine. Eclipsa acesteia începuse la sfârșitul secolului al XI-lea, după declanșarea cruciadelor, când presiunea Apusului roman asupra sud-estului controlat de bizantini a fost constantă. În ciuda restaurației politice ulterioare (1261), vulnerabilitatea sa structurală s-a menținut până la sfârșit. Ca o consecință a cuceririi din 1204, extinderea cruciatei în partea Europei răsăritene împotriva "schismaticilor" (ortodocșii) și a păgânilor, pruși, lituanieni

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
îmbinării între monahism și cavalerism în epoca cruciatelor. Ordinele militare călugărești, precum teutonii, au avut rol de cruciată în Europa răsăriteană, acestora adăugându-se acțiunea ordinelor misionare ale bisericii, dominicanii (predicatorii) și franciscanii (minoriții). Înfruntarea între cele două lumi, în sud-estul Europei, are loc între statul latin de Constantinopol și blocul vlaho-bulgaro-cuman. Prima luptă s-a dat la Adrianopol, în aprilie 1205, unde latinii sunt înfrânți și împăratul Balduin luat prizonier. Asocierea celor trei forțe, vlahi, bulgari și cumani a dus

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Ordinul teuton a fost instalat în Țara Bârsei pentru a lupta împotriva cumanilor, misiunea lor fiind ofensivă, cuceritoare. Expansiunea cavalerilor dincolo de Carpați a fost rapidă, iar acțiunea lor a avut urmări considerabile. Mai trebuie să subliniem că instalarea Ordinului în sud-estul Transilvaniei este un episod de istorie universală în spațiul carpato-dunărean. Împrejurările instalării lor în această zonă sunt obscure, dar acest fapt a slujit și un interes al cruciadei apusene, ceea ce presupunea asentimentul papalității, acordul papei Inocențiu III. Prin prezența Ordinului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]