2,342 matches
-
Unele sufixe formează cuvinte aparținând altei părți de vobire decât cuvântul de bază, altele nu. Sufixele lexicale sunt foarte numeroase, dar nu toate sunt productive. Acestea sunt următoarele: Sufixe formatoare de substantive Sufixe formatoare de adjective Sufixe formatoare de verbe Sufixe formatoare de adverbe Acest procedeu este mult mai frecvent în maghiară decât în română. Deseori, în maghiară, sintagmelor formate din substantiv + atribut din română le corespund cuvinte compuse în maghiară. Cele mai multe cuvinte compuse au un element de bază. Acesta este
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
neautonome sunt ultime: "bogárféle „specie de insectă”, "tojásféle" „un fel de ou”. După natura raporturilor dintre elementele componente, se pot stabili mai multe categorii de cuvinte compuse: Nu toate cuvintele compuse au termenii la fel de sudați. În cazul celor bine sudate, sufixele gramaticale și lexicale se adaugă numai la ultimul termen. Astfel sunt compozițiile organice subordonatoare ["jóindulat" „bunăvoință”, "jóindulatú „binevoitor(oare)”, "jóindulatúak „binevoitori(oare)”, "jóindulatúbb „mai binevoitor(oare)”]; compozițiile organice coordonatoare propriu-zise ("rabszolga" „sclav”, "rabszolgák" „sclavi”, "a rabszolgáknak" „sclavilor”), compozițiile neorganice substantive
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
oare)”, "jóindulatúbb „mai binevoitor(oare)”]; compozițiile organice coordonatoare propriu-zise ("rabszolga" „sclav”, "rabszolgák" „sclavi”, "a rabszolgáknak" „sclavilor”), compozițiile neorganice substantive ("fogdmeg" „zbir”, "fogdmegek" „zbiri”); compozițiile intermediare substantive: "délután" „după-amiază”, "délutánok" „după-amiezi”. În cazul celor mai puțin sudate, ambii termeni primesc același sufix. Astfel sunt compozițiile organice coordonatoare formate din verbe: "jön-megy" „umblă de colo-colo” (persoana a III-a singular), "jönnek-mennek (persoana a III-a plural). Sunt și cuvinte compuse dintr-un cuvânt deja compus + un cuvânt simplu. Exemplu: "sárgadinnye" „pepene galben” (← "sárga
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
Idustria Petrolului și Gazelor”. De la sintagme din substantive comune s-au format "gyed" ← "gyermekgondozási díj" „alocație de îngrijire a copilului”, "tébécé" „TBC”, "tévé" „televiziune, televizor”. Nu numai acronimele, ci și siglele se comportă ca și cuvintele obișnuite, adică pot primi sufixe gramaticale și lexicale: "A MÁV-nál dolgozik" „Lucrează la MÁV”, "A Malévval utazom" „Călătoresc cu Malév”, " Nézi a tévét" „Se uită la televizor”. conține multe cuvinte împrumutate, dar a fost, în proporție mult mai mică, și sursă de împrumuturi pentru alte
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
dependentă de acțiunea unui verb la un mod personal. l caracterizează acțiunea verbului principal al propoziției, precizând totodată modul, timpul, cauza sau condiția acțiunii verbului principal. Gerunziul românesc provine de la forma corespunzătoare din limba latină: "cantandum > "cântând. Este marcat prin sufixul "-ând", la majoritatea verbelor, sau "-ind": "fugind". Urmat de un pronume neaccentuat conjunct, personal (cu excepția lui "o") sau reflexiv, i se adaugă vocala de legătură "-u-": "ducându-l", "văzându-se". În ceea ce privește alte forme verbale, gerunziul intră în compoziția formei de
Gerunziu () [Corola-website/Science/316324_a_317653]
-
infinitiv lung) sau "înainte de a sosi trenul" (infinitiv scurt) și nu "înainte să sosească trenul" (conjunctiv). Din cauza cvasidispariției formelor și a construcțiilor verbale cu infinitivul lung, numeroase gramatici consideră că formele cu terminația "-re" constituie derivate substantivale, "-re" fiind un sufix substantival (o situație paralelă este interpretarea morfemelelor din construcția participiului ("-at", "-ut", "-it"/"-ât") ca sufixe adjectivale). În contra acestei afirmații se află infinitivele lungi ale unor verbe de dată recentă, formate concomitent cu infinitivul scurt al acelorași verbe: "disponibilizare", "edictare
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
Din cauza cvasidispariției formelor și a construcțiilor verbale cu infinitivul lung, numeroase gramatici consideră că formele cu terminația "-re" constituie derivate substantivale, "-re" fiind un sufix substantival (o situație paralelă este interpretarea morfemelelor din construcția participiului ("-at", "-ut", "-it"/"-ât") ca sufixe adjectivale). În contra acestei afirmații se află infinitivele lungi ale unor verbe de dată recentă, formate concomitent cu infinitivul scurt al acelorași verbe: "disponibilizare", "edictare", "nominalizare" vs. "a disponibiliza", "a edicta", "a nominaliza".
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
un terminal. Manualul este împărțit în opt secțiuni organizate după cum urmează: Unix System V folosește o numerotare similară, și ordinea este puțin diferită. Adițional, pe unele sisteme pot fi găsite și următoarele secțiuni: Secțiunile sunt subdivizate în continuare cu un sufix, de exemplu secțiunea 3C cuprinde funcțiile bibliotecii C (library calls), 3M este bibliotecă matematică, ș.a.m.d. Opțiunile comenzii mân pot fi accesate cu comandă mân mân. Toate paginile de manual au un format comun, optimizat pentru tipărirea textului pe
Man (Unix) () [Corola-website/Science/320102_a_321431]
-
Puterilor, poate pentru a preveni proliferarea entităților distructive de genul Molimei. Numele navei "Lynsnar" înseamnă "iute ca fulgerul" în Norvegiană și daneză. Multe alte nume au sonorități scandinave. "Arne" este un nume bărbătesc comun în Scandinavia. Multe supranume umane au sufixul "-sndot", un amestec al elementelor scandinave comune "-son" (sau "-sen") și "-dottir"; este posibil ca aceste forme să se fi dezvoltat pe timpul "Epocii Prințeselor" de pe Nyjora, lumea Zonei Lente din care oamenii au ajuns în Exterior. "Nyjora" aduce cu pronunția
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
sfârșitul secolului al V-lea. Accentul principal al acestei noi așezări a fost în afara zidului roman, o grupare pe o distanță scurtă la vest de ceea ce în prezent este Strand, între Aldwych și Trafalgar Square. Așezarea se numea "Leundenwic", iar sufixul „-wic” arată că era vorba de un târg. Săpături recente au dovedit densitatea populației și organizarea urbană relativ sofisticată a acestei Londre anglo-saxone timpurii, care a fost construită ca o rețea și care avea până la 10-12 000 de locuitori. Londra
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
limba africană, a fost furată când au fost reținuți și folosiți în negoț ca sclavi și că limba engleză a fost o limbă impusă de colonialiști. Aceștia au modificat vocabularul și dialectul, în dorința de confruntare cu Babylonul. Rastafarienii resping sufixul "-ism". Ei văd în cultura modernă "Babylon" o varietate de cuvinte ce se termină în "-ism", cum ar fi capitalism, comunism și nu doresc a lua parte la acestea. Aceștia resping și termenul de "Rastafarianism" și de aceea au existat
Mișcarea Rastafari () [Corola-website/Science/315467_a_316796]
-
este folosită și astăzi la stabilirea ordinii în care apar cuvintele într-un dicționar japonez. La școală, copiii învață să scrie mai întâi hiragana și katakana, și apoi kanji. În textele destinate adulților, hiragana este folosită în special pentru prefixe, sufixe, alte particule gramaticale (numite "okurigana") sau pentru acele cuvinte japoneze pentru care nu există un semn kanji, sau există dar este folosit doar rar. În scrisori nu se folosesc multe semne kanji, din respect față de destinatar, față de care ar fi
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se întâlnesc în vârful Omu, își are numele derivat de la Buc, Bucur (nume autentic dacic), tot așa cum și Buceci, Bugeci, se derivă de la Buc cu același sufix că în Măneciu sau Moeciu. În apropierea culmii Doamnelor curge o apă ce se numeste Valea Sugarilor. În românește ungurescul "sugar" înseamnă "domn". Deci avem "Muntele Doamnele" și "Valea Domnilor". Numele muntelui Forban vine de la cuvintele săsești Vor Bahn (în
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
dead link] În cutuma japoneză, numele de familie vine înaintea numelui mic (că și în limba maghiară sau coreeană, de exemplu). Oficial, japonezii pot avea un singur nume de familie și un singur nume mic. În limbajul politicos se folosesc sufixe de politețe după numele de familie, "-sân" (Domnul, Doamna, Domnișoara) sau "-sensei" (Doctorul, Profesorul) după numele de familie. Astfel, "Yamada sân" înseamnă „Domnul Yamada”, „Doamna Yamada” sau „Domnișoara Yamada”, iar "Yamada sensei" înseamnă „Doctorul Yamada” sau „Profesorul Yamada” (sau într-
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
numele de familie. Astfel, "Yamada sân" înseamnă „Domnul Yamada”, „Doamna Yamada” sau „Domnișoara Yamada”, iar "Yamada sensei" înseamnă „Doctorul Yamada” sau „Profesorul Yamada” (sau într-un sens mai larg, „Domnul Yamada, pe care îl respect foarte mult”). Formă politicoasa a sufixului "-sân" este "-sama" (folosit pe plicuri după numele adresantului, de exemplu). Ca sufix afectiv "-chan" este folosit după numele fetițelor (uneori și al băieților) și "-kun" după cel al băieților (în glumă, și unele fetițe se strigă între ele folosind
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
Yamada”, iar "Yamada sensei" înseamnă „Doctorul Yamada” sau „Profesorul Yamada” (sau într-un sens mai larg, „Domnul Yamada, pe care îl respect foarte mult”). Formă politicoasa a sufixului "-sân" este "-sama" (folosit pe plicuri după numele adresantului, de exemplu). Ca sufix afectiv "-chan" este folosit după numele fetițelor (uneori și al băieților) și "-kun" după cel al băieților (în glumă, și unele fetițe se strigă între ele folosind acest sufix). Astfel, "Maria chan" este oarecum similar cu modul afectuos de a
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
este "-sama" (folosit pe plicuri după numele adresantului, de exemplu). Ca sufix afectiv "-chan" este folosit după numele fetițelor (uneori și al băieților) și "-kun" după cel al băieților (în glumă, și unele fetițe se strigă între ele folosind acest sufix). Astfel, "Maria chan" este oarecum similar cu modul afectuos de a chema pe cineva care se numește „Maria” drept „Măricica” în România. Până la sfârșitul secolului al VIII-lea, existau două tipuri principale de nume de familie, anume "uji" (care indică
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
numele geimei al regizorului Takeshi Kitano este "Beat Takeshi". Înainte de secolul al IX-lea, majoritatea numelor feminine se pare că se terminau în "-me", "-iratsume" sau "-toji". Mai tarziu, femeile de le curtea imperiala foloseau un semn kanji urmat de sufixul "-ko" („copil”), de exemplu "Sadako". Femeile din clasele inferioare nu foloseau niciodată acest sufix, dar din secolul al XVI-lea au început să folosească prefizul O- (de exemplu, "Oichi"). În perioada Edo (1603-1868) au fost la modă nume feminine formate
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
majoritatea numelor feminine se pare că se terminau în "-me", "-iratsume" sau "-toji". Mai tarziu, femeile de le curtea imperiala foloseau un semn kanji urmat de sufixul "-ko" („copil”), de exemplu "Sadako". Femeile din clasele inferioare nu foloseau niciodată acest sufix, dar din secolul al XVI-lea au început să folosească prefizul O- (de exemplu, "Oichi"). În perioada Edo (1603-1868) au fost la modă nume feminine formate din două silabe scrise numai cu semne kana. După Reformarea Meiji (1868) sufixul aristocratic
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
acest sufix, dar din secolul al XVI-lea au început să folosească prefizul O- (de exemplu, "Oichi"). În perioada Edo (1603-1868) au fost la modă nume feminine formate din două silabe scrise numai cu semne kana. După Reformarea Meiji (1868) sufixul aristocratic "-ko" a devenit atât de popular încât în 1935 că. 80% din fete îl purtau în numele propriu. Numele de origine geografică se referă, cum este de așteptat, la râuri, munți, vai, câmpii etc. Hiroshima, de exemplu, înseamnă „insula mare
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
El cuprinde istorii aventuroase scurte comice, satirice, fiind destinat publicului de orice vârstă. Numele lui , ca și cel al lui Obelix, este o invenție asociată termenilor comuni "asterisc" (< fr. astérisque, lat. asteriscus) și "obelisc" (< fr. obélisque), dar trimițînd ironic la sufixul -ix, specific onomasticii Galilor, precum Vercingetorix (căpetenie a Galilor, menționată în repetate rînduri de Caesar în "De bello Gallico"). Succesul albumelor de benzi desenate a făcut ca unele dintre aceste aventuri să fie transpuse într-o serie de desene animate
Asterix () [Corola-website/Science/317466_a_318795]
-
cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. Cuvântul „omonim” provine din limba greacă veche, fiind un cuvânt compus pentru a cărui construcție s-au folosit prefixul "homo" ("ὁμο"), desemnând „la fel”, și sufixul "ṓnymos" ("ώνυμος"), însemnând „nume”. Se poate referi la două sau mai multe concepte lingvistice, care se desemnează „același nume”. Termenul este, ca atare, ambiguu și necesită dezambiguizare. Ambiguitatea termenului de omonimie poate fi clarificată urmărind tabelul alăturat în care "omonimia
Omonimie () [Corola-website/Science/317519_a_318848]
-
și în câmpul reversului, dreapta sau stânga, însoțită uneori de un simbol oarecare, cum ar fi o coroană de lauri, o ramură, o stea. În secolul al IV-lea, mărcile de atelier devin mai complexe, cu folosirea unor prefixe sau sufixe. De exemplu, atelierul din Thessalonica (cu mărcile TS sau TES) folosește și: Atelierele monetare romane au cunoscut, uneori, întreruperi, potrivit situației politice locale. Tabelul de mai jos nu ține seamă de aceste întreruperi. În Imperiul Roman târziu, atelierele monetare active
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
de asemenea parțială, contrazicând o parte dintr-o judecată pozitivă, în două accepțiuni: În domeniul lexicului, negația se poate realiza cu ajutorul unui cuvânt negativ ( non valable" „nevalabil”) sau al unui afix negativ: un prefix ( illisible" „neciteț”), neadevăr", inegalitate") sau un sufix: "nyugtalan „neliniștit”, "olvashatatlan „neciteț”. În limba română, cuvântul de negație principal este "nu", cu varianta fonetică "n-" (înaintea cuvintelor cu inițială vocalică), considerat adverb în gramatica tradițională. Alte cuvinte de negație sunt: Pentru negarea verbelor la modurile gerunziu, participiu și
Negație (gramatică) () [Corola-website/Science/316336_a_317665]
-
că o expresie a stării obiectului, ca o însușire statică a acestuia. l românesc provine din formă de participiu pasiv perfect din limba latină: "cantatus, -a, -i, -æ" > "cântat, -ta, -ți, -te". Din punct de vedere formal, este marcat de sufixul "-ț" (la majoritatea verbelor) sau "-s" (la cele mai multe verbe cu perfectul simplu în "-se-"): "zis, -să, -și, -se". Cu valoare adjectivala, participiul are forme de gen, număr și caz că adjectivele variabile de tipul "bun", precum și grade de comparație: "La
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]