3,677 matches
-
Limașin. ă Ipocritule! spuse el în șoaptă, deși forța mâniei sale era evidentă. ă Calmează-te, Vadim Vasilievici. ă Ai crezut că asta o să te salveze? Vocea de bariton a acestuia dispăru, lăsând loc vocii sale subțiri. Vorbea repede, fără suflare. ă Despre ce vorbești acolo? Osip Maximovici încercă un zâmbet amical. Însă ochii săi scăpărau numai ură la adresa lui Porfiri. ă Nu minții. E prea târziu pentru minciuni. Am auzit totul. ă N-ai auzit nimic. Acum dă-mi, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
când doliul a împovărat mai mult trupul femeii, și sufletul, se știe, un an întreg de zile și de nopți, fără să mai vorbim de femeile bătrâne pe care legea obiceiului le silea să trăiască înveșmântate în negru până la ultima suflare. Cipriano Algor se întreba dacă, în răstimpul dintre cele două întâlniri din cimitir, a mai vorbit vreodată cu Isaura Estudiosa, și răspunsul îl surprinse, Nici măcar n-am văzut-o, și era adevărat, nu trebuie totuși să ne mire aparenta ciudățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Satanic. Coincidență Între Superior și Infim. Dumnezeu se identifică cu mișcările materiei grosiere posterioare. Dumnezeu ca aspirație etern frustrată către divinitate. Trebuie să depindă de Spargerea Vaselor“. „N-o fi Spargerea Tobei de Eșapament?“ „Asta În Cosmosurile Avortate, În care suflarea otrăvitoare a Arhonților se răspândește În Eterul Cosmic. Dar să nu ne depărtăm de drum. După Motor și cele două Roți, vine Ambreiajul, sefirot al Grației, care stabilește sau Întrerupe curentul de Iubire ce leagă restul Arborelui de Energia Supremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
când ajunge În faza paroxistică, așa cum bine zice Charcot, această Înspăimântătoare maladie care este satyriasis-ul, pedeapsa desfrâului, imprimă aceleași stigmate ca și turbarea canină. E sfârșitul. Rodin izbucnește Într-un râs lipsit de noimă. Apoi se prăvălește la pământ fără suflare, imagine vie a rigidității cadaverice. Într-o singură clipă a Înnebunit și a murit blestemat. M-am mărginit să-i Împing trupul către trapă, cu băgare de seamă, ca să nu-mi spurc pantofii lăcuiți atingându-i tunica unsuroasă a ultimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de oscilație al trunchiului și al picioarelor, Belbo spânzurat de Pendul, vreau să zic, ar fi desenat În aer arborele sefiroților, rezumând În clipa lui cea de pe urmă Însăși facerea tuturor universurilor, fixînd prin plutirea lui cele zece etape ale suflării exangue și ale dejecției divinului În lume. Apoi, În timp ce omul de la oscilații continua să Încurajeze acest funebru balansoar, printr-o cumplită compunere de forțe, printr-o migrare de energii, trupul lui Belbo devenise imobil, firul cu sfera se mișcau pendulând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
degetele pe taste, În poziție de drepți, cu instrumentul ațintit În diagonală spre cer. El suna În continuare. Nota lui finală, foarte lungă, nu se Întrerupsese deloc: imperceptibilă pentru cei de față, mai ieșea Încă din pâlnia trompetei ca o suflare ușoară, un firicel de aer pe care el continua să-l insufle muștiucului, ținând limba Între buzele abia Întredeschise, fără să le apese pe ventuza de alamă. Instrumentul se menținea Îndreptat Înainte, fără să fie apropiat de față, prin simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de dominare nespus de dulce, ce săgeta spre cer și lega pământul cu Polul Mistic. Cu unicul Punct Fix pe care universul Îl avusese vreodată: prin ceea ce făcea el să fie, numai și numai În clipa aceea, cu propria-i suflare. Diotallevi Încă nu-i spusese că poți să te afli În Yesod, sefirotul Temeliei, semnul alianței arcului superior ce se-ncoardă să trimită săgeți pe măsura lui Malkuth, care e ținta lui. Yesod e stropul ce țâșnește din săgeată ca să producă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Știm cu toții exact ce ai vrut să spui. Fran, observă Stevie ușurată, se destindea în sfârșit. Nu-i stătea în fire să iasă la un pahar cu toată trupa, cu atât mai puțin să îl dea pe gât dintr-o suflare, dar asta era probabil exact ce-i trebuia acum. Pe de altă parte, poate era mai bine să meargă cu toții să mănânce ceva în curând, ca să atenueze efectul afurisitului ăla de punci. Se pregătea să le propună asta, dar apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că e segmentul cel mai popular din Fair Exchange? Sau ești prea cufundată în fantezii despre apartamentul nupțial ca să-ți mai pese de asta? Fran se așeză lângă ea și coborî vocea. — S-a anulat de tot, zise dintr-o suflare. — Rubrica de Matrimoniale? Stevie era uluită. Anunțurile se înghesuiseră de la primul număr. — Nu, nunta. I-am spus lui Laurence că nu pot să mă mărit cu el. Lui Stevie îi veni să aplaude, dar, măcar de data asta, avu tactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stol de adolescente, fiice de servitori și țărani, și-a făcut apariția. Și-au scos tunicile scurte și au intrat în apă goale, râzând și strigând, împresurate de libelule albastre. - Uită-te atent, mi-a zis malițios Rotari dintr-o suflare, arătând spre gardul de nuiele. De partea băieților s-a lăsat o tăcere neașteptată și, urmărind privirile bătrânelor care râdeau dându-și coate, am văzut gardul cum se clatină puțin. Fetele s-au prefăcut că le e teamă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și inteligenți, dar privirea i se urâțise din cauza trufiei. Trei oameni din patrulă îl păzeau; nu le fusese deloc ușor să-l imobilizeze, dacă mă luam după fețele și mâinile zgâriate și după nerăbdarea lor de a-l vedea fără suflare. Când le-am poruncit să-l dezlege, au tresărit și s-au uitat nedumeriți spre Faroald. Scara a fost culcată pe pământ, și le-am cerut longobarzilor să se așeze de jur împrejur, în cerc, și să evite orice violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o să funcționeze, deoarece am aruncat apă peste ea și a și plouat. Ce ne costă însă să-ncercăm și noi?! Când soarele era sus pe cer, în jurul torței pe care o înfășurasem în piele de iepure s-a strâns toată suflarea de la curte. Am mirosit-o din nou. Mirosul de ulei era tare, și apa, în mare parte, se evaporase. Aveam două pietre de cremene, și am început să le ciocnesc, scoțând o groază de scântei. Doar la a patra ciocnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ultimele zile de viață. Cu câteva ceasuri înainte de a-și da duhul, m-a chemat. A fost dus într-o chilie, îngrijit fiind de un călugăr, astfel încât să nu fie tulburat de ceilalți. Căpățâna lui se străduia să-și tragă suflarea din corpul tot mai împuținat, și cu greu se mai făcea auzit. Mi-am dat seama că degetele lui mari aveau deja culoarea muribunzilor și aceeași negură înainta de la nas spre ochi. În schimb, urechile erau de un alb golit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
astfel încât traheea să-i stea cât mai drept cu putință. Gesturile îmi erau însoțite de vorbe. - Surioară, te rog, încearcă să răsufli domol, o să-ți treacă imediat. Aud cum răsufli tot mai adânc, aproape normal. Fața ți se limpezește, uite! Suflarea sugrumată a devenit un horcăit șuierător și prelung, după care s-a liniștit, chiar dacă a rămas asmatic. Când respirația i-a revenit la normal, mâinile i s-au relaxat, și ea s-a moleșit între cearșafuri. M-am îndepărtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
speriat de gândul că ar putea face impresie proastă. Mi s-a părut că aud strigăte de ajutor, dar e ceva vreme de când nu se mai aude nimic - Îmi pare rău că m-am Înșelat. Agentul simplu gâfâie, trăgându-și suflarea. Celălalt Își șterge papucii pe un covoraș În formă de pisică. Lângă ușă e o plantă cu frunzele prăfuite. Pământul din vas s-a uscat, În bulgări tari ca betonul: planta moare de sete. Agentul principal sună pe interior, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
afară. Zero se rostogoli pe pietriș, iar când Încercă din nou să se ridice, nevenindu-i să creadă cele Întâmplate, polițistul Îi Înfipse un șut În spate cu o mișcare acrobatică de arte marțiale care-l Întinse la pământ, fără suflare. — Să nu mai Încerci vreodată să pui mâna pe onorabil, căpușă jegoasă. Dacă mai Încerci, te omor, amenință. Și era foarte convingător. Zero Își căută scăparea sub roțile autocarului. Polițistul Îl prinse de picior. Rămase În mâini cu gheata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fusese o adevărată Înșelătorie. Să sperăm că măcar animatorii vor fi de calitate, m-au asigurat că sunt cei mai buni din Roma. Magul fusese Într-adevăr priceput. Trucurile lui cu iepurași și papagali i-au lăsat pe mititei fără suflare. — Cred mai degrabă că se află În Rusia, nu? spuse mama Carlottei, atrasă imediat de o meringă. — Poloneza mea e o femeie deosebită, gemu mama Matildei. — Dar se Îmbracă prost, Își cumpără papuci din piață, e foarte neîngrijită, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reușea să urmeze firul lucios al șinei. Era prea Îngust și talpa pantofilor ei nu era aderentă la metal. Atunci se aplecă să-și dezlege curelușele din jurul gleznelor și Își dădu jos pantofii cu o grație care Îl lăsă fără suflare. Zero luă prețioasele Încălțări și le puse În gluga hanoracului său. Nu avea să i le mai Înapoieze niciodată, indiferent ce s-ar fi Întâmplat În noaptea aceasta. Maja Îi dădu mâna și după câțiva pași se cufundară În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pași. Atunci ne rămâne aproape o lună, observă Maja. Își dădu seama că vorbele ei sunau ca o propunere. Îi puse cu grijă un braț În jurul taliei. Zero se Întoarse brusc și o Îmbrățișă cu putere, lăsând-o aproape fără suflare. Îi simți oasele de sub piele. Dacă i-ar fi fost mamă, s-ar fi Îngrijorat - căci Aris Începuse prin a refuza să mănânce animale moarte și ajunsese să nu mai mănânce aproape nimic, și nu mai avea grijă nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ajunsese lângă ea. Spre surprinderea lui, poarta s-a închis chiar când să treacă pragul. Iar ceea ce i s-a întâmplat atunci a fost cu totul imprevizibil. Zogru a atins lemnul neted, iar acesta l-a sorbit dintr-o singură suflare. S-a trezit prins de poarta uriașă, făcut afiș, lipit de lemnul care îi sugea puterile și viața. Își simțea corpul ca și când ar mai fi fost corpul lui Pampu, înțepat de mii ce ace, tras în fibra lemnului și imobilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în când cum cade zăpada dintre crengile sălciilor. - Am plecat cu trei căruțe încărcate cu mâncare, damigene de vin și de țuică, șube, chiar și niște stinghii pentru aprins focul, nu se știe niciodată unde ajungi, iar noi, aproape toată suflarea bărbătească a curții, în afară de Ioniță și Mașcatu, noi, zic, plus Savetina, ca să n-o uit la socoteală, chiar am plecat cu un presentiment rău, nu din cauză că am plecat pe un așa timp de iarnă, cât pentru că Savetina îl visase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un timp, de frică. Uneori fantoma se arăta în mijlocul zilei, ca o momâie neagră, încât unii s-au gândit că e vreun soldat evadat ori vreunul care vrea să sperie lumea. Pe la începutul verii, a izbucnit ciuma și atunci toată suflarea și-a amintit de stafia neagră, pe care au socotit-o un fel de mesager al molimei. În București, oamenii mureau pe capete, iar Curtea Domnească se refugiase la Mănăstirea Cotroceni, în inima pădurii, de unde călugării fuseseră scoși încă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mâinile: era un copil pe care abia îl ținea cu palmele amândouă, cu ochii desenați, de parcă ar fi fost gravați în metal. Gura mică, un orificiu cât bobul de mazăre, s-a deschis sub ochii ei, lăsând să plece ultima suflare. Giulia privea copilul și i se părea că are nasul ei, deși era doar un nas abia conturat în carnea lipicioasă și învinețită, ca un rasol. Din corpul lui creștea un maț subțire, care mai era încă legat de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
întâmplări pe care le trăise ori despre care auzise vorbindu-se. De pildă, știa că pe la 1524 Bucureștiul a fost zguduit de moartea năprasnică a unui mărunt servitor domnesc pe nume Dandu. Fusese găsit după o săptămână, mort împreună cu toată suflarea casei, și se vorbise că fuseseră otrăviți. În 1520, Nălbica s-a întors la mănăstire cu inima strânsă și cu o casetă de lemn, în care ținea câțiva galbeni noi și actele. Trăise domnește cei mai buni ani ai ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-mă... Lasă-mă să ajung în lacrimile tale, Să aflu pentru cine curg! Lasă-mă să ajung în inima ta Să văd pe cine iubești! Lasă-mă să-ți ating sufletul, Să-ți înțeleg privirea! Lasă-mă să-mi pierd suflarea în tine, Să mă-nec de viață! Infinitul Aș vrea să stau în umbra unui nor de staniol Întinsă pe o floare cu zâmbetul gol Să-ți desenez pe cerul înstelat chipul, Să se oprească în loc timpul. Să alerg cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]