6,772 matches
-
o promisiune (într-un enunț performativ), lumea, prin faptele locutorului, trebuie să se conformeze cuvintelor. Adresînd o întrebare interlocutorului, vorbitorul urmărește crearea unei situații dominate de alternativa de a răspunde sau nu, iar, în cazul ordinului, alternativa este cea a supunerii sau a nesupunerii. Enunțurile constatative sînt adevărate dacă există o stare de lucruri care le verifică și false în caz contrar, iar enunțurile performative sînt reușite dacă anumite condiții sînt îndeplinite și nereușite în caz contrar. Așadar, prin însăși natura
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lipsit de posibilitatea de a dirija în vreun fel manifestările și prefacerile realităților. Într-o situa-ție similară s-ar găsi individul vorbitor în raport cu limba, o instituție dată prin tradiție, în raport cu care aspectele cele mai evidente sugerează o dirijare și o supunere a sa, fără a fi în măsură să opună eficient propriile acte volitive. Limba îi impune vorbitorului sistemul situațiilor posibile, iar norma îl orientează numai spre ceea ce este operant în cadrul siste-mului. În plus, limba literară cunoaște norme legiferate care reduc
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
următorii ani. Lumea arabă, de pildă, de mult se simțea umilită și era de așteptat că într-o zi își va învinge frica și va ieși în stradă. Că sunt extrem de divizați, e o altă poveste. Nu-i unește decît supunerea față de Allah și ura împotriva Occidentului. Era de asemenea evident că în Asia renaște speranța, pentru că fermenta din nou cultura speranței pe care au creat-o de milenii. Pare că lumea se pregătește să intre într-un nou ciclu lung
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a-l părăsi pentru o viață mai puțin periculoasă. Această suferință a stat la temelia iudaismului, al cărui Legământ cu Dumnezeu a trecut printr-un sacrificiu consimțit. Avraam a acceptat să-și sacrifice fiul, pe Isaac, într-un act de supunere față de Dumnezeu. Suferință nedreaptă a unui tată pentru a supune lui Dumnezeu, care îi spune totuși in extremis: "Să nu-ți ridici mâna asupra copilului,nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu, și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mele și gol mă voi întoarce în pământ. Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat"r. Iov se supune, ca și Avraam, unei voințe divine insondabile. Suferințelor națiunii li se va face față în același fel: prin supunere și așteptare, păstrând încrederea în Dumnezeu. Astfel, lumea se află întotdeauna sub judecata lui Dumnezeu și poate să fie oricând răscumpărată de El. din acest punct de vedere, se poate spune că iudaismul poartă în sine o viziune tragică a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreilor din Anglia în 1290, din Franța în 1394 și din Spania în 1492. Istoria este astfel absorbită de această concepție repetitivă asupra evenimentelor, lăsându-l pe Dumnezeu ca martor suprem și luându-i omului orice putere de intervenție în afară de supunerea la porunci. Numai în aceste condiții se poate evita orice ruptură prejudiciabilă pentru credința grupului și se poate asigura viitorul. Memoria însăși este atomizată prin suprapunerea evenimentelor. Doliul și celebrarea lui primează pe termen lung asupra evenimentelor propriu-zise. Doliul de pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suferința, pe de o parte, și pasivitatea, pe de alta, deveniseră cuplul inseparabil al lungii istorii a evreilor, sau cel puțin al reprezentării ei care se impusese. În secolul al XIX-lea, scrierea istoriei evreiești în general o istorie de supunere și suferință, istorie mai mult culturală decât politică se impune așadar nu doar ca răspuns la criza produsă de rupturile intervenite în condiția evreiască sub presiunile interioare și exterioare, ci și ca un colac de salvare în fața fricii de o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
următorii ani. Lumea arabă, de pildă, de mult se simțea umilită și era de așteptat că într-o zi își va învinge frica și va ieși în stradă. Că sunt extrem de divizați, e o altă poveste. Nu-i unește decît supunerea față de Allah și ura împotriva Occidentului. Era de asemenea evident că în Asia renaște speranța, pentru că fermenta din nou cultura speranței pe care au creat-o de milenii. Pare că lumea se pregătește să intre într-un nou ciclu lung
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
îndure stăpânirea altora. Înarmate cu răbdare, au așteptat ca ocârmuirile să se prăbușească sub greutatea timpului. Ori să se șubrezească într-atât de mult, încât să fie siguri de clipa când bate ceasul dezrobirii pentru a acționa. La aceste populații, supunerea de bunăvoie a devenit nu doar un mod de a trăi, ci de a rămâne în viață în vremuri de restriște, iar istoria va judeca în ce măsură au avut sau nu dreptate. Pe un astfel de fond, au fost generate mentalități
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
atingerea scopului. Prin urmare, avem în față o atitudine care ar putea explica nu numai durabilitatea moștenirii noastre, acumulată în paleolitic și neolitic, dar și un anumit mod de a face politică de stat, cu avantajele și dezavantajele inerente. c. Supunerea de bunăvoie Gândindu-ne la modul cum mentalitatea fatalistă s-a răsfrânt asupra politicii noastre de stat, amintirile ne poartă, negreșit, către lista interminabilă de domnitori care, fără luptă, și-au închinat țara în condiții grele. Nimic nu avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
turcii, sub al cărui buzdugan i-a zdrobit adesea. Dar când și-a simțit sfârșitul aproape, și-a povățuit fiul, Bogdan cel Orb, să supună Moldova otomanilor. Decizia s-a dovedit una salvatoare pentru această provincie greu încercată de istorie. Supunerea de bunăvoie s-a petrecut la momentul oportun. Moldova nu fusese îngenuncheată pe câmpul de luptă de turci a căror putere urma să cunoască în curând apogeul sub Soliman Magnificul. Conservarea autonomiei politice interne a reprezentat garanția pentru câteva secole
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu participe integral la ordinea consumatoristă. Începând cu anii 1920, publicitatea s-a angajat pe calea exaltării tinereții, deși opțiunile și deciziile cumpărării erau în esență de resortul părinților, conform culturii tradiționale fondate pe autoritatea suverană a părinților și pe supunerea necondiționată a copiilor. Abia prin 1950-1960 adolescenții încep, odată cu practica banilor de buzunar, cu publicitatea și cu produsele culturale ce le erau destinate, să se afirme în calitate de consumatori „autonomi” și de țintă comercială specifică. Faza III marchează un pas înainte
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
urmă să iubești ceea ce ai, să întreții un raport realist cu posibilul 26. Acest model explicativ își are partea sa de adevăr. Dar el nu epuizează chestiunea în cauză într-o epocă marcată de dispariția obișnuințelor de clasă, de diminuarea supunerii în fața necesității, de difuziunea socială a aspirațiilor la divertisment, la bunăstare, la lux. De aceea, întrebarea trebuie reformulată: pentru ce, într-o civilizație a provocării permanente a dorinței, sentimentul privațiunii nu prezintă o amploare disproporționată? De ce escalada nevoilor nu este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
îmbrăcăminte, muzică, divertisment), semnele apte să-i distingă de alte grupuri asemănătoare. Acum chiar și cei mai puțin privilegiați vor să aibă acces la semnele emblematice ale societății de hiperconsum și prezintă aspirații și comportamente individualiste, fie și sub forma supunerii la canoanele modei 29. Pe măsură ce integrarea prin muncă sau școală se dezagregă, pe măsură ce identitățile de clasă și marile mișcări colective dau semne de epuizare, tinerii din cartierele sărace caută să se afirme prin look și prin semne ale consumului. În
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
traiul ușor”, cu Progresul, cu ameliorarea permanentă a existenței materiale. Încă din secolul al XVII-lea, cartezianismul pune bazele intelectuale ale civilizației prometeice a fericirii, anunțând progresul nesfârșit pentru și prin specia umană. Refuzând dogma creației căzute în păcat și supunerea lumii vizibile la hotărârile unei entități invizibile, modernii au creat religia progresului, ideea unei înaintări nelimitate spre fericire ce se efectuează prin stăpânirea tehnicistă a lumii. Paradisul nu mai e situat în altă lume, el este promis chiar aici pe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dinafară în procesul de stabilire a acordurilor politice din Australiaxe "Australia" și Noua Zeelandăxe "Noua Zeelandă", ca de altfel și din Statele Unitexe "Statele Unite" sau Canadaxe "Canada". Totuși, rolurile sociale originare ale femeilor europene aveau o mare importanță. De exemplu, pentru supunerea societăților tradiționale din regiune, munca lor ca misionare și ca „civilizatoare” a avut o importanță crucială (Grimshawxe "Grimshaw, Patricia", 1983; Grimshaw,xe "Grimshaw, Patricia" Mayxe "May, A.", 1994). Femeile albe din Australiaxe "Australia" și Noua Zeelandăxe "Noua Zeelandă" au fost active
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
inconsecvența pe care aceasta o creează în viețile lor. Această afirmație a diferențelor înnăscute și a ierarhiei maritale de către subiecți împreună cu recunoașterea dependenței lor psihologice față de soții lor dezminte opinia generală că după ce femeile imigrante trec prin „poarta de aur”, supunerea lor față de pretențiile patriarhale dispare. Dimpotrivă, aceste atitudini ale respondentelor dau credibilitate unei poziții contrare, enunțate de Sandayxe "Sanday, P." (1981), care susține că dominația masculină crește sub influența nesiguranței migrației și a tulburării culturale rezultante. Dualitatea comportamentalătc "Dualitatea comportamentală
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
și serviciile sociale care fuseseră acordate înainte. Femeile consideră că aceste forme de ajutor sunt esențiale pentru supraviețuirea lor și a copiilor lor și sunt dispuse să încalce regulile tradiționale ale regimului de gen din cadrul familiei care pretind pasivitate și supunere și să lupte pentru a-și apăra familia. Politicile de reformă structurală impuse țărilor în curs de dezvoltare, ca o condiție pentru împrumuturile de la Fondul Monetar Internațional și de la comunitatea financiară internațională, le-au determinat pe femeile din întreaga lume
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
târziu al Departamentului Cultelor, care supravegheau cu foarte mare atenție instituțiile bisericești (protopopiate, mănăstiri, școli teologice, culte eparhiale, Patriarhia). Alegerea Patriarhului, a majorității membrilor Sfântului Sinod și a Consiliului Național al Bisericii, ca și a administrației patriarhale cu avizul partidului-stat, supunerea întregii organizații bisericești la un control financiar direct de către miniștrii comuniști au afectat grav funcționarea acestei instituții. Comportamentul mult mai agresiv față de Biserica Catolică se explică prin structura centralizată a acesteia, prin subordonarea ei față de Papa de la Roma și solidaritatea
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
împiedicând și ceilalți cetățeni din comună să treacă. Oamenii nu se declară contra revenirii, dar îndemnați de preotul S. nu semnează adeziunea de trecere. „Înalt Prea Sfințite Stăpâne, Prea Venerabil Consiliu Arhiepiscopesc, Subsemnatul preot M.D., administrator parohia în C, cu supunere fiiască vin a vă raporta cele de mai jos referitor la preotul unit L.S.: a. credincioșii I.G și maestrul de fierărie R.M. au declarat față de mai mulți oameni, fiind și subsemnatul, că la Sf. Paști, când veneam de la Înviere
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
preotul unit S. am auzit cântându-se melodii bisericești și s-au oprit să le asculte, dar n-au putut vedea înăuntru, ferestrele fiind camuflate. [...] Acestea vă aduc la cunoștință I.P. Sfințitului meu Arhipăstor și prea Venerabilului Consiliu Arhiepiscopesc, cu supunere fiiască rugând a dispune cele cuvenite. C, 08.07.1950 Cu fiiască supunere Pr. M.B.” Notă, sursa „POPA”, 28.09.1950: „Actualul preot din C, M.B., raportează, la 21.09 a.c., că 11 familii care au copii peste un an
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
să le asculte, dar n-au putut vedea înăuntru, ferestrele fiind camuflate. [...] Acestea vă aduc la cunoștință I.P. Sfințitului meu Arhipăstor și prea Venerabilului Consiliu Arhiepiscopesc, cu supunere fiiască rugând a dispune cele cuvenite. C, 08.07.1950 Cu fiiască supunere Pr. M.B.” Notă, sursa „POPA”, 28.09.1950: „Actualul preot din C, M.B., raportează, la 21.09 a.c., că 11 familii care au copii peste un an nebotezați refuză a-i boteza la ortodocși. De fapt, unii au și fost
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
se întreabă în modul cel mai prozaic ce-ar putea face cu ele, din moment ce sunt mute. Didascaliile precizează însă că marionetele se mișcă, vorbesc, râd batjocoritor, în vreme ce popicele cu cap de om doar țopăie; aceleași manechine își vor manifesta deplina supunere în fața bătrânei Sgricia, vestitoarea sosirii Îngerului ocrotitor al sufletelor din Purgatoriu, prosternându-se dinaintea acestuia, îngenunchind atunci când Îngerul, urmat de cortegiul său de suflete - și ele cu înfățișare de îngeri -, va trece prin spatele peretelui transparent din fundal. De-abia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
împreunate și cu o expresie calmă, de o desăvârșită seninătate”, nu ne amintește ea oare de statuia lui Herodot din „Actorul și supramarioneta”, acel Herodot ce-și ține durerea în palme? Marile virtuți ale marionetei/statuie sacră sunt tăcerea și supunerea. Ea așteaptă în tăcere „ca stăpânul să-i facă semn că poate să joace”, după care începe să execute o gamă de gesturi invariabile. Indiferent de materialul din care e confecționată - lemn, fildeș sau metal -, marioneta nu se va preface
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
rețină sufletul la granița vieții”. Într-adevăr, egiptenii „cunoșteau cuvintele și forțele care puteau opri sufletul în drumul lui spre moarte. Extraordinara fascinație exercitată de magie asupra omului vine tocmai din această miraculoasă putere. Mai târziu, incantația a servit la supunerea forțelor brute ale naturii, dar marea virtute a Magiei rămâne înfrângerea Morții”. Așadar, să oprească sufletele celor morți la hotarul dintre viață și moarte - aceasta era, pentru Artaud, străvechea funcție a eficacității magice, rolul unui limbaj ce închidea în el
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]