3,370 matches
-
textelor, mai mulți asistenți transcriau, cuvânt cu cuvânt conversațiile. Secțiunile neinteligibile le erau arătate intervievatoarelor, în vederea lămuririi lor. Asistenților li s-a spus să transcrie tot ceea ce auzeau, inclusiv repetițiile, sunetele neinteligibile, propozițiile incomplete, pauzele și expresiile afective (râsete, oftaturi, suspine etc.). Un aspect important în selectarea și pregătirea asistenților a fost să ne asigurăm că aceștia au înțeles natura personală a interviurilor și că se vor abține să discute cu alții despre conținutul lor. Pentru garantarea acurateței, materialul transcris era
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
auzit, chiar prea aproape de urechea mea, un rapid debit verbal cântat într-o limbă asiatică (vietnameză sau chineză...), o voce feminină, foarte ascuțită și stăruitoare, care nu te lăsa să înțelegi dacă era vorba despre mici râsete neîntrerupte sau despre suspine. Am păstrat timp de câteva zile în suflet tonul acelui șuierat scurt, infinit de îndepărtat, acea imposibilă sosie a vocii tale, repede ștearsă de ciorovăielile unei chinezoaice. Șușotitul acela în care mi s-a părut că-ți recunosc glasul mi-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care dă pagina și nu-și poate reține o strâmbătură rapidă de respingere. Adolescentul știe că înduioșătorul confort al acelei încăperi s-a refugiat în izba cea mare care mișună de viață, de strigăte, de certuri, de beții. Se aud suspinele răbdătoare ale unei vecine de dincolo de perete, loviturile ciocănelului mânuit de cizmarul din apartamentul din față, chemarea unei voci care încearcă să ajungă din urmă zgomotul sacadat al pașilor, amplificat de casa scării. Iar sub ferestre, în amurgul de iarnă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
umeraș. Adolescentul își drege glasul, pregătindu-și o voce aspră, care va pune întrebări, va acuza, va zeflemisi. Mai cu seamă va zeflemisi aceste seri de sâmbătă, fostul său paradis, cu lecturile auzite printre pocnetele șinelor de cale ferată și suspinele bețivilor, în mijlocul unui uriaș neant încărcat de zăpadă și locuit în silă, care e țara lor. Se întoarce spre femeie, dar ceea ce spune ea devansează cu o secundă răutatea cuvintelor a căror arsură o simțea deja în fundul gâtului. — Uite, am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
prea tare nodul căpăstrului. Coborâ din nou, slăbi funia, ciufuli coama tânărului animal... Deodată, geamătul se repetă, numai că venea din poiană. „Oricum, ăsta are să crape“, se gândi Nikolai, punând piciorul în șa. Nu mai era un geamăt, ci un suspin prelung și dureros care se prelinse în întuneric. Nikolai șovăi. Își închipui noaptea coborând peste poiană, pe omul acela îngropat care va vedea lupii apropiindu-se sau va simți mușcăturile unui rozător. Puse mâna pe pușcă și se îndreptă spre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vadă de foc. Uneori, câte o lucire stacojie scânteia în beznă. Era Vulpoiul, care înălța capul și-l căuta, cu ochii lui cu reflexe de flacără. Liniștea era atât de adâncă, încât Nikolai auzea de departe respirația calului, ca niște suspine mici, când amare, când ușurate. Iar când revenea lângă foc, avea ciudatul sentiment că se întorcea acasă. Dimineața, traversară locul unde drumul desfundat era acoperit cu mănunchiuri de crengi, urcară panta unei văi încă albă de ceață și dădură în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
clădirii, apoi răsunau la etaj, urcau... Într-o noapte, curentul a revenit pentru câteva clipe, din abajururile de sticlă întunecată s-a răspândit o lumină dulce, de culoarea ceaiului, ventilatoarele s-au însuflețit deasupra meselor. Iar lângă bar au răsunat suspinele magnetofonului: două-trei măsuri dintr-un slow, care s-au topit în clipa următoare în bezna care s-a așternut iarăși. Ziua, prin fereastra circulară, puteam observa aproape tot orașul. Adesea, două grupuri de soldați, rebeli și guvernamentali, înaintau unul spre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
așa că ascultam în întuneric fluxul și refluxul unui saxofon, a cărui melodie nu avea nimic agresiv. Era o adiere de note ostenite, care aluneca uneori, ca pe o lamă de ras, la marginea unei căderi, a unui țipăt, a unui suspin, revenind apoi spre o respirație ritmică și profundă care schița, în beznă, sfârșitul unei lupte, osteneala unui bărbat în seara unei bătălii pierdute... Melodia s-a oprit brusc, dar noi am continuat să mai auzim o vreme cadența ei tăcută
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ei o pereche de dansatori, pe o minusculă insuliță delimitată de lumina de culoarea ceaiului, de masa cu un buchețel de flori artificiale, de respirația saxofonistului... Ondularea stridentă a muzicii se cabra brusc, într-un avânt vertiginos, devenind râs, strigăt, suspin, iar cel care ar fi urmat-o în nebunia ei n-ar fi putut decât să cadă mort, din acel urcuș vibrant pe verticală. Se auzi zgomotul unui încărcător armat. Ai ridicat ochii spre mine, niște ochi foarte liniștiți, și-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că apreciază producția lirică a junelui ofițer care, într-un adevărat desfrâu al lamentației, își teatraliza impudic afectele. Un potop de „lacrămi” inundă strofele ușoare din volumul Raze de lună (1905). De pretutindeni se aud „doiniri de plâns”, ecou al suspinelor unei inimi rănite de cioburile viselor „fărmate”. Cruci, morminte, „corbi în doliu”, „crivățul amar”, un amurg apăsător de toamnă tristă și rece marchează decorul, convențional, în care amărâtul visător își plânge jalea sau urzește castele în aer. Câte o pornire
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
care îi împroașcă pe cei anchetați cu „josnice invective”, ca femeia-gardian, care cronometra până și timpul cât stăteau la toaletă deținutele, cât și oameni adevărați, ca sergentul de poliție care, înțelegând pe cine păzea, „a început să plângă și printre suspine îi deslușeai disperarea”. Mânată de devotament și dragoste, eroina cărții își caută soțul la Caracal, Pitești, București, Canal, Capul Midia, Poarta Albă, face investigații repetate, chinuitoare. Când, în sfârșit, îl revede, are cumplita revelație a ravagiilor pe care timpul și
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
Zău, dac-am furat cartofe ! Să n-am parte de babă, să ardă casa și să mă găsească scrum în jar, dacă știu eu ceva, se jelui moșneagul. Ochii săi bulbucați lăcrimară. Și-i șterse ostentativ, frecându-i îndelung, cu suspine nereținute și adâncă milă față de sine. Privind concentrat tocul dintre degete, șeful pungi un bot creț, apoi, cu bonomie, crăcănă picioarele sub masă. - Ei, haide, moșule, n-o fă pe-a prostu’ ! Din coșul pieptului se auzi un suspin adânc
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu suspine nereținute și adâncă milă față de sine. Privind concentrat tocul dintre degete, șeful pungi un bot creț, apoi, cu bonomie, crăcănă picioarele sub masă. - Ei, haide, moșule, n-o fă pe-a prostu’ ! Din coșul pieptului se auzi un suspin adânc. - S-a găsit urmă proaspătă ieșită din ograda dumitale. Dimineața caii erau în grajd, obosiți. De pe rampă lipsesc șapte sute kile cartofi. Unde i-ai pus ? - Să n-am parte... - Haide, hai ! Leonteanu avea o mutră bleagă care implora caritate
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sută de prăjini în Curătură și v’o trei sute la noi pă coastă. Bătrână-sa îi dă casa. Patru sute dă prăjini, hă-hă, atâta loc pă la noi n-au mulți... Așezându-și fața pe genunchi, fata fu zguduită de suspine. Ghebosul ridică puțin glasul. - Ce, dacă- i beteag ? Un picior nu-i mare lucru. Soră-mea sa dus după unul fără ochi. - Nu mi-i drag, bădiță, oftă fata și, deodată, lacrimile care îi alunecau pe gene stătură. Se strânse
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
definitiv acasă. Doctorul mi-a promis că te va face bine și vei avea bucuria să te joci și tu la fel ca și ceilalți copii... Lacrimile curgeau pe obrajii mamei și ai copilului. Băiatul agățat de gâtul mamei printre suspine zise: - Știu că dacă îmi promiți tu, așa va fi! te iubesc mămică și știu că nu mă vei lăsa aici. La revedere mămicuța mea! Infirmiera așteptă cu răbdare și milă ca cei doi să își ia rămas bun, după
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Desdemona, plângând, Își dă jos corsetul, Îl Împăturește și Îl pune Înapoi În lada de zestre. Se aruncă pe pat - pe patul lui Lefty - și continuă să plângă. Perna miroase a pomada lui de lămâie și ea o adulmecă printre suspine... ...până când, amețită de narcoza plânsului, adoarme. Visează visul pe care l-a tot avut În ultima vreme. În vis totul e ca pe vremuri. Ea și Lefty sunt din nou copii (doar că au corpuri de adulți). Stau Întinși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Jimmy Zizmo, Într-un costum nou, de culoare crem, cu o cravată galbenă, Își Încrucișează picioarele, bâțâindu-și un pantof din piele cu găurele. Lina și Desdemona se țin de mână, unite de un liant misterios. Cortina se ridică, stârnind suspine și câteva aplauze. Pe fundalul de carton erau desenate un vas cu aburi, două coșuri de fum imense și un fragment de punte, cu balustrada aferentă. O pasarelă se Întinde spre celălalt centru de interes al scenei: un cazan gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei, Euphrosyne (cu care, brusc, Începuse să semene), bunicile ei, străbunicile, și toate femeile dinaintea lor, mergând Înapoi prin preistorie până la Eva, pe al cărei pântec fusese aruncat blestemul. Desdemona le cunoscu fizic pe aceste femei, le Împărtăși durerile și suspinele, teama și nevoia de a ocroti, revolta și așteptarea. Ca și ele, Își ducea mâna la burtă, susținând lumea. Se simțea omnipotentă și mândră. Și apoi simți un spasm În mușchii spatelui. Vă redau acum Întregul interval al sarcinii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asigură doctorul. ― E numai din cauza Minotaurului, glumi Lefty. ― Nu mai pomeni de piesa aia! Îl certă Desdemona. ― De ce te uiți așa la mine? Întrebă Lina. ― N-am voie să mă uit la tine? o Întrebă soțul ei. Sourmelina scoase un suspin disperat și se șterse la gură cu șervețelul. Urmă o tăcere Încordată. Doctorul Philobosian, turnându-și Încă un pahar de vin, se grăbi să intervină. ― Nașterea e un subiect fascinant. De exemplu, diformitățile. Pe vremuri lumea credea că erau provocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În jos și se aplecă pe geam, rânjind. Apoi o luă din nou de la Început. La parter, În timp ce se Întreținea cu niște musafiri, Desdemona auzi clarinetul fiului ei și, ca și când ar fi orchestrat o armonie, lăsă să-i scape un suspin lung. De patruzeci și cinci de minute Gus și Georgia Vasilakis, Împreună cu fiica lor, Gaia, stăteau În sufragerie. Era duminică după-amiază. Pe măsuța de cafea, o farfurie cu jeleu de trandafiri reflecta lumina ce sclipea din paharele cu vin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cu cealaltă mână Jerome făcu un V cu degetele. Își duse acest V la gură și, În interiorul acestui triunghi sugestiv, Își flutură limba Înăuntru și afară. La vulgaritatea acestui gest, calmul Obiectului Începu să cedeze. În piept Îi creștea un suspin. Jerome Îl simți apropiindu-se. O redusese pe sora lui la lacrimi mai bine de un deceniu. Știa cum s-o facă. Era ca un puști care arde cu lupa o furnică, ațintind cu precizie asupra ei raza din ce În ce mai fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
hrană și băuturi pre gă tite de mâna acestora? îl chestionează cu asprime în glas. La rândul său, Augustus se dă mai la o parte pe marginea patului. — Ca unul care deține o putere atât de mare, murmură cu un suspin, e drept că sunt nevoit uneori să iau măsuri ne po pulare și să rănesc sensibilități. Schițează un zâmbet trist. — Nu pot fi pe placul tuturor. Respiră adânc, ca să alunge povara din piept. — Știu că se mai găsesc din cei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de asta nu se îndoiește. Ori cum, indiferent despre cine e vorba, nu are de gând să o susțină. Cel puțin, nu până la capăt. Ca orice femeie, își pierde simțul măsurii când mânia o orbește. Lasă să-i scape un suspin. Mai lesne îndrepți oamenii prin clemență decât prin cruzime. Nu că ar pune vreun temei pe idealurile stoicilor despre un principe drept și generos! Dar a învățat pe propria-i piele că mulți pun la cale comploturi de teamă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Care să găsească singuri soluții! vociferează cu nervozitate Augustus. Ianuarius tace. Știe din experiență că asemenea momente de mânie trec la fel de ușor cum vin, fără să lase urme. Inspiră și expiră profund. Odată cu aerul, lasă să-i scape și un suspin adânc. Amândoi sunt conștienți că doar îngemănate compe tențele lor se întregesc. Asemenea animalelor de povară înhămate câte două la același jug. Își înfrânează un surâs ce ar putea fi considerat deplasat. Fără Augustus, el n-ar fi decât un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
funcționarilor pu blici. Dar nu se poate să nu vrea mai mult pentru fiul său. Tare și-ar dori să știe ce visuri nutrește în adâncul sufletului! Figura închisă și rezervată a secretarului nu-i oferă nici un răspuns. Cu un suspin, își sprijină capul de speteaza scaunului. — După victoria de la Actium, grăiește molcom, am fost ne voit să integrez în armata republicii unele din legiunile lui Marcus Antonius, cu întregul lor efectiv, de aceea avem numere du ble și triple. Oftează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]