2,825 matches
-
pe cocoașă. E ceva înfiorător, nu-i așa? DOAMNA WURM: (sare în sus și tropăie scoasă din fire, în timp ce un scâncet înăbușit iese din ea...): Ar fi trebuit dintotdeauna să bănuiesc. Sub apăsarea fricii am vorbit mereu din trupul meu. (suspină) Când cineva are puterea să facă lumea preafericită, atunci lumea trebuie să devină dintr-odată nefericită, (suspină) Toți oamenii l-au avut pe sfântul părinte ca exemplu, iar nenorociții ăștia de negri fac să stea pe loc globul pământesc. (Suspină
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fire, în timp ce un scâncet înăbușit iese din ea...): Ar fi trebuit dintotdeauna să bănuiesc. Sub apăsarea fricii am vorbit mereu din trupul meu. (suspină) Când cineva are puterea să facă lumea preafericită, atunci lumea trebuie să devină dintr-odată nefericită, (suspină) Toți oamenii l-au avut pe sfântul părinte ca exemplu, iar nenorociții ăștia de negri fac să stea pe loc globul pământesc. (Suspină, îngenunchează în fața patului și începe să se roage plângând...) HERRMANN (Râde parșiv): Acum ești din nou scroafa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
suspină) Când cineva are puterea să facă lumea preafericită, atunci lumea trebuie să devină dintr-odată nefericită, (suspină) Toți oamenii l-au avut pe sfântul părinte ca exemplu, iar nenorociții ăștia de negri fac să stea pe loc globul pământesc. (Suspină, îngenunchează în fața patului și începe să se roage plângând...) HERRMANN (Râde parșiv): Acum ești din nou scroafa mică și bătrână care plânge pentru că pentru prima oară a trebuit să vadă cât de bine funcționează un aparat de ucis la abator
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
frumoasă, doamnă Grollfeuer! DOAMNA GROLLFEUER: A, da, o zi frumoasă... o lipsă de tact de-a dreptul perversă, ca și cum acest țipar feminin mi-ar dori o viață frumoasă. (Către Herrmann) Vino-ncoace, micul meu idiot! (Herrmann îngenunchează în fața ei și suspină în rochia ei) Iar te-au torturat? Iar nu te-au lăsat să-ți pictezi tablourile oribile...? Sărmanul meu schilozel, bietul meu viermișor scos din serviciu. Vor putrezi fiecare în ei, dar pe tine te vor răsputrezi. Și nimeni n-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vierme schilod. Și de asta nu te poate ajuta nimeni. Dar vierme schilod sună drăguț... mult mai bine decât schilod sau vierme. Vierme schilod... aproape la fel de bine ca și Grollfeuer. (Tună și fulgeră) (Îl împinge de la ea pe Herrmann care suspină) De ajuns pentru azi. Mi se face scârbă. Chiar și fără asta e totul destul de scârbos... și nu numai acum. Ascunde-te, până ce o să fii în stare să te omori sau până când o să fii în stare să suporți totul din
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
om lucid. Pentru devenirea mea sunt un om mort. Nu am cu adevărat pe nimeni, nu am decât gălăgia voastră muribundă, de care-am fost întotdeauna scârbită și pe care acum trebuie s-o urăsc... acum la întruparea sfârșitului. (Herrmann suspină) DOAMNA WURM: Dar dumneavoastră sunteți o adevărată señora... ca mine, chiar dacă dumneavoastră sunteți bogată și cumva cultă. Dar le cam beți... și le fumați... și ați îmbătrânit. Eu nu beau, bineînțeles că nu fumez și am îmbătrânit de asemenea... DESIRÉE
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu certitudine, deplin, rămâne mesajul central al cărții.”148 Formarea grupului stă sub semnul hazardului, căci doamnele s-au adunat în biserica Santa Maria Novella „fără vreo pricină anume, ci doar din întâmplare”149, „după ce se așezară în cerc și suspinară o vreme, lăsând deoparte rugile pe care le înălțau la ceruri, începură să vorbească între ele multe și mărunte despre vitregia acelor vremuri.”150 Așezarea în cerc presupune un adevărat ritual, o inițiere pentru care se pregătesc cele șapte participante
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pus pe capul unei fecioare care urma a se căsători, aceasta grăbindu-i măritișul. Lăutarii cântă iarăși cu mare jale: „Și-am zis verde mărăcine, Plângi mireasă cu suspine Plângi mireasă și jelește Că nuna te dezgolește. Plângi mireasă și suspină Că intri în casă străină De bărbat vei fi mustrată Și de soacră judecată.” După acest moment se încinge „jocul miresei”, adică mireasa este jucată de către toți invitații mirelui, „jocul socrilor”, cu prosoape lucrate de mână, prinse în jurul gâtului
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu certitudine, deplin, rămâne mesajul central al cărții.”148 Formarea grupului stă sub semnul hazardului, căci doamnele s-au adunat în biserica Santa Maria Novella „fără vreo pricină anume, ci doar din întâmplare”149, „după ce se așezară în cerc și suspinară o vreme, lăsând deoparte rugile pe care le înălțau la ceruri, începură să vorbească între ele multe și mărunte despre vitregia acelor vremuri.”150 Așezarea în cerc presupune un adevărat ritual, o inițiere pentru care se pregătesc cele șapte participante
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
referiri succinte și aleatorii în diferite polemici pe teme de educație, fie etape inevitabile din biografia celor care își povestesc viața. Probabil că vremurile sunt tot neașezate și neinteresate să rememoreze sistematic pe marginea acestei teme; sau poate că, așa cum suspină unii, școala "era mult mai importantă atunci decât este acum"127. Semnalăm totuși o anume excepție, un volum bilingv pe tema școlii din perioada comunistă, care propune câteva lucrări scrise ori desenate de elevii anului 2008128. Remarcabil la această lucrare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
viață să fii președinte jucător! Mai ales la România! Sărmanul Traian Băsescu, marinarul fără corăbii, susținut și susținând un partid care a ajuns de cât bine a făcut țării, vorba românului, pe cracă, dacă nu și mai rău, plânge și suspină, numai în surdină, la Cotroceni în grădină, când e luna plină și Udrea nu vrea să vină, înverzinduse ca o măslină, verde genuină, și crăpând puțin câte puțin de invidie pe Ștefan cel Mare și Sfânt. Bineînțeles că numai cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-i pe undeva pe lângă Turda. Ion Vodă cel Cumplit nici nu mai încape în discuție fiindcă a fost nu numai demis, ci și sfâșiat cu cămilele, după de abia doi ani de domnie... Ehei, ce vremuri, ce vremuri dom'le, suspină Băsescu, dus pe gânduri. Pe atunci nu erau alegeri din patru în patru ani, și în plus nici nu existau alde Ponta și nici Antonescu. De erai chemat la vot, totul era simplu, aveai de ales una din două, ori
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
gentleman! KENT: Of Albany's and Cornwall's powers you heard not? Că perle din diamante picurînd. Pe scurt, Durerea-ar fi o raritate-iubită, Daca le-ar stă la toți. KENT: N-a întrebat nimic? CURTEANUL: O dat', de două-ori suspinat-a "tata", Gemînd de parca inima-i strîngea; Strigă: "Surori! Surori! Rușine! Voi! Kent, tata! Ce? -n furtună, -n noapte? Nu mai e milă." Atunci revarsă Ea sfîntă apă din cereștii-i ochi Și vaietu-i udă; apoi pleca, Să fie doar
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
avizați cercetători ai fenomenului, dintr-o anumită indiferență față de sexul opus expresie a unui soi de asceză ce impune consumarea erosului într-un regim pur fantasmatic, imaginar 160. Am selectat, pe moment, câteva situații caracteristice. Aflând că femeia după care suspină poetul e o blondă cu ochi albaștri, în seara de dinaintea plecării la Berlin Natalița "își face loc pe genunchii lui" iar "gura roșie" îi caută "sfârcul urechii, până ce i-l prinse într-o mușcătură aprigă". Aceeași țigăncușă, "luându-i degetul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
viață să fii președinte jucător! Mai ales la România! Sărmanul Trăian Băsănău, marinarul fără corăbii, susținut și susținând un partid care a ajuns de cât bine a făcut țării, vorba românului, pe cracă, dacă nu și mai rău, plânge și suspină, numai în surdină, la Cotroceni în grădină, când e luna plină și Urdea nu vrea să vină, înverzindu-se ca o măslină, verde genuină, și crăpând puțin câte puțin, de invidie creștină, pe Ștefan cel Mare și Sfânt (aici nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-i pe undeva pe lângă Turda. Ion Vodă cel Cumplit nici nu mai încape în discuție fiindcă a fost nu numai demis, ci și sfâșiat cu cămilele, după de abia doi ani de domnie... Ehei, ce vremuri, ce vremuri dom’le, suspină Băsănău, dus pe gânduri. Pe atunci nu erau alegeri din patru în patru ani, și în plus nici nu existau alde Ponta și nici Antonescu. De erai chemat la vot, totul era simplu, aveai de ales una din două, ori
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de spaimă // Călca, deabia să se audă peste stânci / și sauzea în lună (E. Jebeleanu); Se simțea mic și slab, cât un vierme pe carel calci în picioare, sau ca o frunză pe care vântul o vâltorește cum îi place. Suspină prelung, umilit și înfricoșat în fața uriașului: - Cât pământ, Doamne!... (L. Rebreanu) Personificarea este procedeul stilistic/metalogismul prin care se atribuie însușiri umane sau comportament și limbaj omenesc unor obiecte, vietăți, elemente și fenomene ale naturii sau unor idei ori entități
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
am adus cu minen casă. Tremurând sa stins văpaia lumânării de pe masă, Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin Licăreșten umbra dulce, ca o piatră de rubin. Bate vânt cu ploaien geamuri Și e noapte neagră afară ... Plânsul streșinii suspină ca un cântec de vioară Monoton, șoptind povestea unei vremi de mult uitate ... Nicio rază nu pătrunde prin perdelele lăsate. Cintunericul prieten stăpânind până departe, Și de oameni și de patimi fericirea neo desparte. Singur eu veghez în noapte, Ploaia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
reunește imagini vizuale (versul Și e noapte neagrăafară ... pune sub accent epitetul cromatic) și auditive. Dominanta sonoră a descrierii artistice se realizează printrun cumul de motive literare și de figuri semantice. Astfel, versul al treilea alătură metafora personificatoare (Plânsul streșinii suspină) unei comparații dezvoltate. Analogia dintre zgomotul ploii și cântecul viorii, înlănțuită cu o amplă personificare, sugerează ideea că, prin lacrimile ploilor, natura își spune trista poveste a unei vremi de mult uitate. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Importanța acțiunilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
însă a nega valoarea unor scriitori romantici, a fost, în mare măsură neînțeles, opera sa fiind pusă sub semnul absolutismului ca o negare a tuturor operelor situate în afara sferei clasice). Folosind cuvintele lui Henri Peyre, se poate afirma că "a suspina după clasicism sau a aspira la ordine și armonie nu a fost de ajuns pentru a face un clasic [...] Mutilarea deliberată a ființei spirituale și fondarea unei literaturi pe teorii preconcepute și în mare parte negative [...] nu au reușit crearea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fals evident, mai întâi printr-o carență de logică internă: toată poezia modernă trăiește din delir existențial și o acută conștiință a unui păcat originar, pierderea secretului marii arte; de la Hölderlin la Eminescu, de la T.S. Eliot la Blaga poeții moderni suspină după o țară pierdută, o limbă pierdută, o artă pierdută". Postmodernismul e totuna cu "libertatea absolută a plagiatului". Unde ne sunt marii instauratori de verb inspirat? "De ce de la cuvintele de forță, mantra, de la cuvintele magice, incantatorii, limba s-a degradat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
plăcerea de a bea bostani ca mierea (în Cântece naive). Respectivul "mic tratat" parodiază doar o rețetă gastronomică: La capătul unui burlan / Se pune cel mai dens bostan / Și-n orele de după masă / Se suie răvășit pe casă / Și se suspină prin burlan / Tot mai adânc, mai diafan, / Și-atunci bostanul, din solid, / Devine luminos lichid / Evaporându-se prin tub / Într-un incub și un sucub..." Termenii incub și sucub, din arsenalul tipic al ocultismului, figurează la Jarry într-un poem
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
celălalt -, A Opta Minune a Lumii. Poporul vandan știe să-și cinstească la mare preț oaspeții și să le ofere amintiri unice! 115. Nostalgia la amintirea vremurilor când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat Cine nu suspină cu nostalgie la amintirea vremurilor când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat? Cine? "Au fost vremuri cu adevărat frumoase" spune Bubu Rapaport. Simțeai că merită să trăiești" "Nu ca acum!" îl completează Luci Kruppa. (Ai putea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
celălalt -, A Opta Minune a Lumii. Poporul vandan știe să-și cinstească la mare preț oaspeții și să le ofere amintiri unice! 115. Nostalgia la amintirea vremurilor cât Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat Cine nu suspină cu nostalgie la amintirea vremurilor când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat? Cine? "Au fost vremuri cu adevărat frumoase" spune Bubu Rapaport. Simțeai că merită să trăiești" "Nu ca acum!" îl completează Luci Kruppa. (Ai putea
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
jecmăniți de acești tâlhari ai stepei, iar copiii lor duși în robie, de unde nu aveau să-și mai revadă vreodată părinții. În târg, de prin turle de biserici, au început să bată clopotele cu putere. Cu lacrimi în ochi și suspinând, lumea își strângea catrafusele. Aruncau la întâmplare tot ce li se părea mai de preț în căruțe. Porneau cu toții în grabă pentru se a se feri din calea pustiiri. Se îndreptau spre una dintre pădurile de prin apropiere. Se gândeau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]