4,883 matches
-
dedesubtul celeilalte, tot mai jos. Fiindcă trebuie să știi că, dintre cei șapte constructori de la Ab-du, nici unul n-a distrus scara aceea; fiecare a ridicat în jurul ei noile ziduri, a construit un nou șir de trepte și a incizat cartușul suveranului său. Când am coborât de la nivelul al șaptelea, cel mai de sus, am trecut prin cel de-al șaselea și cel de-al cincilea și am ajuns la nivelul al patrulea, am văzut gravat numele lui Kheops. Atunci am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aici, a curs mereu mai bine de șapte Luni. Tu până unde vrei să ajungi? Fiindcă, atunci când vei întâlni prima mare cataractă, vei descoperi că Jer-o, fluviul nostru, nu a ajuns nici măcar la jumătatea drumului. Acolo începe regatul acelor Meroe, suveranii negri, iar fluviul îl străbate în întregime. Și despre ceea ce este mai încolo, până la munții Lunii, nimeni nu știe nimic. — Vreau o corabie mică, acoperită, construită aici și potrivită pentru fluviu, cu vâslași buni și cu pânze, zise hotărât Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
având pieptănătura regală a vechilor phar-haoui. — Trebuie să fi fost o statuie grandioasă, zise băiatul. Capul sculptat în granit avea ochii orbi ațintiți în față, sub pânza aceea de apă. Nu avea însă frumoasele pleoape alungite, buzele arcuite ale vechilor suverani; recent, o mână îi sculptase o frunte lată, păr des și barbă, o gură mare, senzuală, ochi mari, rotunzi sub sprâncenele dese - un chip masculin, puternic. Germanicus murmură: — Pare să fie el. Putea spune asta, fiindcă singurul portret păstrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stucaturi și fresce pe bolți și pe pereți. Înainte de a fi surghiunit în îndepărtata Tomis, poetul Ovidius cântase măreția edificiilor, transformându-le, din inițialul palatium, în somptuosul plural palatia. Lumea șoptea că la Roma se ajunsese să se depășească opulența suveranilor orientali; într-adevăr, reședința imensă, având mai bine de douăsprezece mii de metri pătrați, semăna cu celebrele palate din Pergamon. Rafinat, Augustus a instalat aici o enormă bibliotecă greacă și una latină și a declarat că, asemenea templului, erau deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pereți, rafturile din lemn de cedru din Libanus care nu putea fi atacat de cari, unde se aflau volumina și codice. Deasupra firidelor se aliniau, în rame rotunde de stuc, portretele marilor scriitori din toate disciplinele, asemenea unui șir de suverani. Nu i-au interzis să treacă pragul acelor încăperi, și lui i se păru că a ajuns pe o insulă. Din voința lui Augustus, toată înțelepciunea lumii cunoscute fusese adunată acolo; câțiva pași dincolo de camera lui prost văruită deveneau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu statui de marmură; și ea se pierdea acolo sus, într-o curbă largă, încât nu puteai bănui încotro duce. Dădea senzația unei intangibilități olimpiene, care îl intimida pe vizitator. Pentru Gajus însă - care, în adolescență, văzuse edificiile și templele suveranilor din Aegyptus -, singura emoție, ca o lovitură de pumnal, fu aceea că lui, fiul lui Germanicus, i se impunea să urce pe scări. Puse piciorul pe prima treaptă. Se gândi că și fratele său, Nero, mersese pe acolo. Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Aegyptus. — Nu-ți face griji, interveni Euthymius, tu trebuie doar să-mi spui greutatea statuii și dimensiunile. — Grăbiți-vă, porunci Împăratul - și adăugă, cu glas molcom: Vă rog. Simțea că numele lui urma să se lege de ceva nemaivăzut. Alți suverani construiseră mausolee, grădini suspendate, coloși, arcuri de triumf, și aproape întotdeauna grandioasele monumente fuseseră ridicate din bogatele prăzi de război. Pe lacul acela însă, corăbiile de marmură plutind ușoare deasupra apei aveau să le spună oamenilor de pretutindeni că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cameră. Împăratul spuse că-i era sete, bău mult și adormi. Medicii au declarat că leacurile lor îl salvaseră, iar fratres arvales aduseră mulțumiri zeilor. Dar cuvintele Împăratului se răspândiră printre optimates, care evocară îndată obiceiurile nupțiale scandaloase ale vechilor suverani. — Se crede un pharaon. Și Cleopatra, vă aduceți aminte, era căsătorită cu fratele ei Ptolemaeus, care avea doisprezece ani. A doua zi, pe când la Roma poporul se bucura că Împăratul se însănătoșise, iar grupul conspiratorilor era cuprins de o amară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de lotus. O mică masă prețioasă, scaunul său, două-trei taburete, un lectulus, un soi de divan pentru odihnă și citit - o invenție a lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți pereții însă, nișele și consolele erau pline de mici obiecte prețioase. Suveranii învinși, ambasadorii care doreau pacea, notabilii locali, guvernatorii provinciilor se străduiau să găsească daruri - obiecte din aur, pietre, smalț, lemn, fildeș, marmură, mozaicuri, sticlă, camee, picturi - care să-i satisfacă bine-cunoscutele gusturi de colecționar. Respectând ordinele, ofițerul însărcinat cu executarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celelalte persoane oficiale române și britanice - În următoarele cinci calești. Cortegiul este deschis de o escortă alcătuită din ostași ai Cavaleriei Regale (Household Cavalery), În uniforme de mare ținută. În fața cortegiului oficial se deschid porțile monumentale ale Palatului Buckingham, reședința suveranilor Marii Britanii Începând din 1861, de pe vremea reginei Victoria. Aici, În semn de Înaltă cinstire, pe toată durata șederii lor, va fi reședința președintelui Nicolae Ceaușescu și a tovarășei Elena Ceaușescu, onoare rezervată numai oaspeților celor mai de seamă. La intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fac un joc de cuvinte - gust conceptist -, deși Larraza însemnează pășune. Și Jugo nu prea știu ce, dar nu ce însemnează jugo în spaniolă. U. Jugo de la Raza se plictisește în chip suveran - și ce mai plictis cel al unui suveran! - din cauză că nu mai trăiește decât în sine însuși, în bietul său eu de sub istorie, în omul trist care nu s-a făcut roman. Și tocmai de-aceea îi plac romanele. Îi plac și le caută ca să trăiască în altul, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și măsura efectul total al unei astfel de acțiuni de stat. Acestea fiind spuse, mă gîndesc să fac dovada unei nu mai mici îngrijorări pentru binele Statului, cît și pentru binele Bisericii, susținînd o astfel de opinie; și de aceea Suveranii nu vor putea, în mod rezonabil, considera ca fiind rele spusele mele, ci le vor primi bine. Mai mult, cel ce este de o părere diferită va susține că eu nu mă pricep la politică; dar puțina mea știință va
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lor State și consacra noile lor coroane, și, așadar, au dat, prin ei înșiși, pilde ne-maiauzite de virtute creștină; și acest lucru explică de ce în Evul Mediu a fost o vreme în care domneau atîția sfinți iluștri cîte tronuri de suverani existau în Europa, în ochii cărora a fi fiu și cinstitor al Bisericii era cea mai frumoasă slavă; și care știau și puteau să tempereze puterea, în sine fioroasă, cu grija pentru Evanghelia pe care o sorbeau cu abnegație de pe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
renunțaseră să mai fie Episcopi, pentru a fi mari la curte; și nu numai că se separaseră între ei, devenind emuli invidioși și plini de zavistie; dar între Conducătorul lor, Pontiful roman și Biserica universală au ales uniunea individuală cu Suveranul; și au renunțat, astfel, la existența proprie și prin acest fapt au devenit sclavi ai oamenilor îmbrăcați în veștminte fine, iar nu Apostoli liberi ai lui Cristos cel lipsit de toate acestea. Sînt națiunile catolice diferite în ziua de azi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, iar porțile Iadului nu o vor birui"129. 72. Un alt efect deplorabil al acestei false poziții a Episcopilor, care i-a separat din ce în ce mai mult între ei, a fost invidia Suveranilor împotriva lor. Prelații deveniți domni trecători au suferit din partea suveranilor invidia și toate neajunsurile cîte țin de nobilime; au fost iscodiți, iar lucrarea lor restrînsă în mod constant, încarcerați nu numai în hotarele statului, dar chiar în diocezele lor; politica
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
iar porțile Iadului nu o vor birui"129. 72. Un alt efect deplorabil al acestei false poziții a Episcopilor, care i-a separat din ce în ce mai mult între ei, a fost invidia Suveranilor împotriva lor. Prelații deveniți domni trecători au suferit din partea suveranilor invidia și toate neajunsurile cîte țin de nobilime; au fost iscodiți, iar lucrarea lor restrînsă în mod constant, încarcerați nu numai în hotarele statului, dar chiar în diocezele lor; politica de stat i-a ținut dezbinați, i-a împiedicat să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se ia în considerare modul în care bogățiile Clerului nefolosite în opere de caritate deveneau obiect de invidie din partea plebei, stîrneau ura nobilimii, care vedea în acele bogății atîtea bunuri patrimoniale de care erau lipsite familiile lor, și trezeau aviditatea Suveranilor, nu va fi greu să recunoaștem în acestea o sursă puternică de dezbinare în poporul lui Dumnezeu. Trebuie să reflectăm și asupra faptului că bogăția posedată de Cler nu are o forță corespunzătoare în rîndul acestuia, pentru că el este străin
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
scăderii credinței, moralei și pietății în guvernare și la nivel de națiune. Să descriem această istorie. Deja din secolul al VI-lea, începeau să atîrne extraordinar în balanța electorilor, mai mult decît meritele candidatului, favorurile de care se bucura înaintea suveranului; și atunci Conciliile și-au dat seama de pericol și au apărat, prin canoane, libertatea alegerilor. Papa Simachus, într-un conciliu ținut în anul 500 la Roma în prezența a două sute optsprezece Episcopi, a publicat un decret prin care confirmă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
indicat ca poporul să se rupă de Ea și de jurămintele pe care i le-a făcut, ci se așteaptă din partea Capului Bisericii să aibă grijă de sănătatea poporului și a Religiei, ca tălmaci și judecător al jurămintelor, căci el, Suveranul Pontif, este obligat de conștiința sa și de cauza Bisericii, ca și de cea a enoriașilor, să pronunțe sentința, declarînd că împăratul nu și-a respectat jurămintele și, în consecință, poporul era eliberat de jurămintele pe care le-a făcut
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cea a enoriașilor, să pronunțe sentința, declarînd că împăratul nu și-a respectat jurămintele și, în consecință, poporul era eliberat de jurămintele pe care le-a făcut. Acesta este fondul și adevărata explicație a sfatului unanim de dat de Sinod Suveranului Pontif Grigore al VII-lea211. Grigore, așadar, după cum i-a dictat și propria sa conștiință, l-a excomunicat pe Henric al IV-lea și a declarat că supușii lui sînt dezlegați de orice jurămînt de fidelitate, în anul 1076. 92. Acest
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
politică, pe cînd împărații nu intraseră încă în Biserică, cînd au intrat au suferit însă sănătoasa influență a Evangheliei și această influență le-a adus cele mai mari beneficii. Pe atunci cînd Biserica lui Cristos nu avea decît poporul, iar suveranul era străin de ea, nu putea să adreseze vocea cereștilor învățături decît poporului și îi spunea: "Tu, oh, popor credincios, gemi sub domnia adesea tiranică a principilor falși și superstițioși care adoră zei neadevărați și suporți în pace oprimarea; iată
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în inima principilor, ci se găsea undeva la suprafață, Ea le-a vorbit, ca să spunem așa, nu în public, ci în particular; și în timp ce îi spunea poporului, pe de o parte: "Nu îți voi îngădui niciodată să te revolți împotriva suveranului tău, chiar dacă acesta este un tiran, ci, dacă tu ești poporul lui Cristos, tu trebuie să fii smerit, supus și să te sacrifici", pe de altă parte, le spunea monahilor: Știți că și voi tot oameni sînteți, iar oamenii sînt
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
creștine între popoare și conducătorii lor, suveranitatea era, după cum spuneam, absolută și de drept divin 215. La vremea aceea Biserica nu admitea nici un caz în care subiecții creștini puteau să refuze să fie obedienți față de conducătorii lor în chestiunile legale. Suveranii de mai tîrziu au acceptat dictatul echității și al iubirii și și-au îmbunătățit modul de conducere supunîndu-l iluminării produse de Evanghelia, ale cărei principii au devenit legi de guvernare în regatele lor. Regii nu mai doreau să fie conducători
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
adunat într-o ligă extraordinară a urii împotriva virtuții, cea mai puternică dintre patimi, și s-au folosit de toată măiestria inspirată de cea mai mare răutate 219 și împreună au strigat că "toți trebuie să apere sfintele drepturi ale suveranului lor." Dar ce drept al suveranului pretindeau că apără acești Episcopi? Poate acela de a fi simoniac și protector nerușinat al concubinajului clerului? Căci ce alt drept al regelui Henric era atacat? A protestat vreodată Grigore al VII-lea împotriva
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
urii împotriva virtuții, cea mai puternică dintre patimi, și s-au folosit de toată măiestria inspirată de cea mai mare răutate 219 și împreună au strigat că "toți trebuie să apere sfintele drepturi ale suveranului lor." Dar ce drept al suveranului pretindeau că apără acești Episcopi? Poate acela de a fi simoniac și protector nerușinat al concubinajului clerului? Căci ce alt drept al regelui Henric era atacat? A protestat vreodată Grigore al VII-lea împotriva vreunui drept al regelui? A cerut
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]