2,282 matches
-
trăi. Acum trei ani, niște oameni răi s-au dus la ghețurile polare pentru a lua un pui de urs ca să-l vândă circarilor. Din nefericire, mama sa, ursoaica, împotrivindu-se acestui lucru a fost omorâtă, puiul rămânând fără mamă. Tânjind după ghețurile polare și după mama și tatăl său, el a uitat că a fost adus ca să înveselească spectatorii ce veneau la circ. Noaptea, o visa pe mama sa, chemând-o cu jale. Am fost și l-am vizitat în
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
precum „a hoinări”, „a cugeta”, „a cumpăni” sunt foarte apreciate În Europa și mai puțin În America. Americanii sunt cei mai fericiți atunci când sunt constant productivi. Pentru noi, lenevia este relaționată cu o moralitate dubioasă. Europenii, pe de altă parte, tânjesc după inactivitate. Își fac timp și pentru propria lor persoană. Pentru a se bucura de viață cu adevărat, prietenii mei europeni Îmi spun: Trebuie să fim dispuși să ne abandonăm clipei prezente și să așteptăm ce mai urmează. Americanii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de doctor, omul căzut de istoveală aștepta pe Cel ce-i va întinde mâna, cel ce-și pierduse viața aștepta pe Dătătorul ei, cel ce se depărtase de părtășia binelui avea nevoie de îndrumătorul care să-l readucă de unde plecase, tânjea după lumină cel ce zăcea la întuneric, cel căzut în robie își aștepta izbăvitorul, cel legat aștepta pe Cel care să-l dezlege, cel din jugul sclaviei, pe slobozitorul său. Erau aceste lucruri atât de mici și de neînsemnate, încât
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu. Pe El Îl voi vedea Și ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Și de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine” (Iov 19, 25-27). Suferința nu înseamnă că ne-am îndepărtat de Dumnezeu; poate însemna că suntem atrași mai aproape de El Și ne este permis să trecem printr-o experiență care va distruge ultimele bariere dintre noi Și El
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
participiu pasiv: „cel adorat”. O altă etimologie, mai ciudată, îl derivă pe il"h de la ’aliha bi„a se statornici (undeva)”: All"h este neschimbător, statornic. Alții îl derivă pe il"h de la waliha îl", „a dori cu ardoare, a tânji după”: All"h e dorit de inimile oamenilor. De la același verb, walah (numele verbal) poate însemna și „iubire puternică”. R"z, în Law"mi‘ 113, 15s, da că posibile două interpretări complementare: oamenii îl iubesc pe Dumnezeu, si Dumnezeu îi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
americană sau mediteraneană (Ipanema, Miami, Cannes ș.a.), datorită elementelor sale arhitecturale excesive. Gold Coast găzduiește șapte mari parcuri tematice, printre care Seaworld, Dreamworld sau Warner Bros, Movie World. Soarele amiezii lovește necruțător asemenea barosului legendarului Hefaistos, orice viețuitoare, străveziul cer tânjește după o boare de vânt, copacii Își răsucesc frunzele de căldură. Puțini sunt pe plajă la o asemenea oră, cei mulți stau În piscine, la terase umbrite de vegetație bogată, la shopping, În restaurante. Fără să ținem cont de nimic
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de zonele poluate. Și cu toate acestea Canberra pare un oraș implantat artificial, fără vlagă, fără tradiții, departe de ritmul trepidant al celor doi vecini, ce-și aruncă mereu mănușa În ring pentru câștigarea hegemoniei, asemenea unui mare boxer care tânjește pentru obținerea sau menținerea trofeului suprem - centura neagră cu diamante. Canberra, capitala politică, diplomatică și administrativă a Commonwealth-ului, arată ca un grup de suburbii răspândite și frumos Împădurite, dar fără suflet. ELEGANTUL MELBOURNE Dimineața plecăm din Canberra cu mașina pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai multe variante pentru captarea nămolului, precum construirea unor ziduri de protecție, săparea unui tunel care să-l ducă până la ocean. Pentru moment situația rămâne incertă și pericolul amenință În continuare bunurile și viețile oamenilor. Spre seară ajungem În Surabaya. Tânjim după răcoarea benefică a lui Bromo, vulcanul sacru, ca după buzele Zburătorului legendar! 442 BALI - PARADISUL ÎNGERILOR Dis-de-dimineață mașina ne lasă În aeroportul din Surabaya. Privim ceasornicul care indică doar patru și jumătate, moment de somnolență când organismul refuză să
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
strădania noastră, la ceea ce-și găsește îndreptățire în vorbele poetului: "Chiar și cel mai mărunt lucru Se justifică în cununa vieții". x) Putem găsi un exemplu pentru acest aspect al pozițiai humoristice în poezia lui Kaalund "Plînsetul naturii". Natura tînjea după copiii săi, care se închiseseră acum în marele oraș. Ei începură așadar să se reverse înspre ea, la aer liber. Dar marea mamă se supără văzînd acei domni și doamne împopoțonați și mînia sa se prefăcu într-o vijelie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
drept 45, că adevărata contradicție și inamică a bucuriei nu este suferința, ci sînt dezgustul și sila. Bucuria și durerea pot intra foarte bine într-o contopire și organizare. Și melancolia și nostalgia pot de asemeni să meargă împreună. Putem tînji după trecut, cînd ne pătrunde viu în amintire, și poate exista melancolie în nostalgie, cînd precumpănește gîndul cît de departe și de greu de ajuns este scopul. Premisa acestor două sentimente este o cantitate suficientă de energie psihică, pentru ca să nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
are totuși un efect împăciuitor asupra oamenilor". "Humorul este asemenea cîinilor ce ling rănile suferindului Lazăr și care, într-un chip mai prietenos decît iubirea creștină, nu consideră un furt să-i dăruiască bogatului picătura de apă după care îi tînjește limba". Dar cînd și-a retipărit, în 1910, lucrarea (în care prezentase humorul aproape exclusiv pe baza simpatiei), Fröding și-a pierdut credința în drepturile marelui humor, socotind că-l supraestimase. După părerea sa, humorul n-ar trebui să fie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
decît că pe o intenție voita de necuviința. Voi cerceta mai de aproape. Dar unde mi-e bufonul? Nu l-am mai văzut de două zile. CAVALERUL: De cînd doamna cea mică a plecat în Franța, sire, bufonul a tot tînjit. LEAR: Nici o vorbă despre asta, am băgat și eu de seamă. Du-te și spune-i fiicei mele c-aș vrea să-i vorbesc. Iese Cavalerul). Tu du-te și cheamă-l aici pe bufon. (Iese un slujitor. Intra Oswald
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
săracii, Li-i vorba rece ca securea. Așa vor, retezând copacii, Să vadă în sfârșit pădurea?(...) Sunt grădinari și n-au căldură. Suni mâini și nu le simți frățește Flori de hârtie ochii fură Iar floarea ce-ar da rod, tânjește... Idee și talent și muncă Pe-oricine trebuie să doară... Dar unii truda ta adâncă Cu obtuzunghiul o măsoară! Nu. Sensibilitate iască Și-napoiat ca Tata Noe, Un critic prost, să zăpăcească Pe-artiști și munca lor - nu-i voie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fi nevoiți să renunțăm la camera de pantofi, adaugă el. — Dar... Amuțesc În clipa În care Îi văd expresia. Am văzut la un moment dat o cameră de pantofi În revista Lifestyles of the Rich and Famous și, de atunci, tînjesc să am și eu așa ceva. — Bine, atunci, zic Îmblînzită. — Și am putea fi mai flexibili și În ceea ce privește zona. — Eu n-am nici o problemă cu asta! zic, În clipa În care mobilul lui Începe să sune. De fapt, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
numai volane de broderie anglaise, ca un pat de prințesă. O, Doamne. Acum Îmi doresc o fată. Vreau ambele camere. Nu le pot avea pe amîndouă? — Deci, ce părere aveți? se Întoarce Fabia spre mine. Pe palier se așterne tăcerea. TÎnjesc atît de tare să am toate acestea, că abia pot vorbi. Vreau camerele astea mai mult decît am vrut vreodată ceva, În toată viața mea. Vreau casa asta, În Întregime. Vreau să trăiesc aici și să ne petrecem aici primul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ani. Glasul lui Jess Îmi sparge bula visului. — Chile? Îmi cade fața. Dar e la mama naibii. — La unșpe mii de kilometri, aprobă ea. Și... te duci? — Nu m-am hotărît. Dar e o oportunitate fantastică. De ani de zile tînjesc să fac parte din echipa respectivă. — Am Înțeles, zic după o scurtă tăcere. Păi atunci... ar trebui să te duci. Trebuie să o sprijin. E vorba de cariera ei. Dar nu pot să nu fiu ușor necăjită. Abia mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
le întrebuințeză atât de des, îi veți putea egala cu ușurință prin varietate, eleganța stilului și atenta redactare a știrilor, ba chiar îi puteți întrece prin transmiterea unor informații utile și, mai ales adevărate, comunicând acel adevăr la care sufletul tânjește în mod natural, deoarece este atât de puternic, curat și frumos încât odată cunoscut, este greu de negat" (Papa Leon XIII, Ingenti, sane laetitia, nr. 4). 119 Papa Leon XIII, Etsi nos, nr. 5. 120 Idem, Dall"alto, nr. 8
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ființe paradoxale, contradictorii, care rămân neexplicate și inexplicabile, cercuri neîncheiate, guri deschise pentru a rosti un ultim cuvânt neauzit. Eroii sunt veșnic apăsați. Viața e o povară, mai mult decât o bucurie, chiar și în romanele cu iz comic. Indivizii tânjesc după tihna și lipsa de griji a copilăriei, și se simt izgoniți dintr-un paradis necunoscut lecturii. Eroul Desperado suferă de o tristețe universală de sorginte lirică, din cauza căreia personajele au o aură meditativă. Orice ființă dislocată trece prin câteva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acolo unde convenția jurnalului nu e prezentă ca atare, romanele Desperado au un lucru în comun: unitatea cu care operează romanul nu mai e destinul (trecut-prezent-viitor), ci ziua. Procesul a început cu romanul unei zile (Ulysses, Mrs Dalloway), în Modernism. Tânjind, fără să-și dea seama, după tiparul premodernist (după cronologia premodernistă) în spiritul căruia au fost educați, autorii moderniști au o legătură subterană cu sursa revoltei lor. Lectura intuiește că modelul lor e tradițional. Legătura autorilor Desperado cu tradiția, însă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o simultaneitate de înțelepciune (trecutul) și confuzie (prezentul). Efectul acestei simbioze se simte abia la relectură: cititorul nu mai e sigur pe memoria lui, nevoia de poveste devine de fapt o nevoie de trecut. În locul finalului intrigii în viitor, lectura tânjește acum după simultaneitatea cu trecutul. Finalul Desperado nu poate fi altul decât explicarea prezentă a trecutului. Textele Desperado care par să trăiască doar în prezent, la modul realist, sunt clar inferioare romanelor lui George Eliot ori John Galsworthy din punctul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Drept care fug îngroziți, înainte să fi avut vreme să digere informația. Se tem că ar putea fi înghițiți și ei. Frica e reacția occidentală majoră în fața cortinei de fier. Supușii comunismului, pe de altă parte, sunt sătui de utopie și tânjesc după jungla occidentală. Vesticul fuge de est ca de un coșmar, iar esticii, deprinși să trăiască coșmarul, văd în occidentali îngeri coborâți din raiul non-comunismului și non-utopiei. Esticii nu-și dau seama, dar de fapt tânjesc după distopie. Dacă occidentul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sătui de utopie și tânjesc după jungla occidentală. Vesticul fuge de est ca de un coșmar, iar esticii, deprinși să trăiască coșmarul, văd în occidentali îngeri coborâți din raiul non-comunismului și non-utopiei. Esticii nu-și dau seama, dar de fapt tânjesc după distopie. Dacă occidentul identifică distopia cu comunismul, aceasta poate veni dintr-o proastă înțelegere a istoriei. Orwell a fost singurul care a arătat că nimic nu e distopic decât dacă privitorul percepe coșmarul. Distopia a fost creată de vest
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
profesorul lui Bradbury o ia la goană din Slaka și descoperă abia la capăt că nu a înțeles nimic din riturile comuniste pe când era acolo. Lumea distopică, indiferent că în jurul ei Cortina de Fier e politică sau de altă natură, tânjește după eliberare, evadare. Cortina de Fier e capcana, lipsirea de libertate, robia coșmarului, spulberarea nădejdii de evadare. * Vizitatorul occidental e uluit de pervertirea limbajului, gândirii, libertății, omeniei în comunism: nu-i vine să creadă că minciuna e atotputernică. Cel puțin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
joacă de-a sfârșiturile în văzul tuturor în The French Lieutenant's Woman. Cum cuplul e discreditat, viitorul pare fără rost iar finalul e un procedeu perimat. Singurul lui rost e să aducă anxietate și nu dă greș. Autorul Desperado tânjește după o clipă de iubire și totuși nu are încredere în acest sentiment ca verigă esențială a istoriei lui. The Golden Notebook de Lessing nu vede altceva decât absența iubirii, timp în care proclamă eliberarea femeii de bărbat (motiv pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
despre trup ca despre "el", iar despre ființa întreagă a eroului ca despre "noi" ("ourself"). Către sfârșitul romanului, trupul vorbește el la persoana întâia și descrie povestea trecutului lui, care e, pentru el și pentru povestire, un viitor. Eul interior tânjește după iubire și nu prea înțelege mare lucru. Ar vrea să aibă un trup al lui, să facă ce-i place, în loc să depindă de "el". Acest "el" are controlul fizic. Poate face dragoste dar nu poate iubi pe nimeni. Face
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]