3,383 matches
-
uneori, spre științele exacte, au dat contemporaneității exemplare cu nimic remarcabile, oameni ca mine și ca toți ceilalți, sănătoși, robuști, cu ochi vioi și cu mișcări bruște. Când eram mic, oamenii spuneau că semăn ba cu maică-mea, ba cu taică-meu, și de-a lungul anilor acest lucru a constituit un subiect de râcă subliminală între părinți, care doreau, fiecare, ca odrasla să-i calce pe urme: tata să mă facă arhitect, mama să mă vadă top model. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
destul de bună pozând pentru reviste precum ELLE, Turner și Voilà, și care înțelege această industrie a imaginii ca pe un domeniu fascinant, al creativității și nonconformismului. E de la sine înțeles disprețul unor oameni pragmatici cum sunt cei din familia lui taică-meu pentru asemenea manifestări multicolore și marginale ale existenței, cu toate că în 1999, când a întâlnit-o pe maică-mea, tocmai lejeritatea și preocupările ei de suprafață l-au fascinat. Am crescut cu două perechi de bunici și am avut norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lejeritatea și preocupările ei de suprafață l-au fascinat. Am crescut cu două perechi de bunici și am avut norocul să-i prind în viață pe toți patru până la 15 ani. În 2021 au murit, unul după altul, părinții lui taică-meu și tatăl mamei mele. A mai rămas Mama Mare, care prin firea ei neliniștită, amplificată acum de perspectiva neantului apropiat și a vieții pline lăsate în urmă, a intrat într-o fază foarte ciudată, aproape patologică, a redescoperirii propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am înțeles deloc. Nu suport durerea, și nici spitalele. Nici vaccine n-am făcut. Bunică-mea trebuia admirată nu atât pentru frumusețea ei de odinioară, la care se întorcea acum cu obstinație, ci și pentru că se situase de partea lui taică-meu în problema carierei mele. Îi repugnase cariera de fotomodel a fiicei, cu călătorii și shootinguri peste tot și nicăieri, cu râsetele generoase și inocente ale grațiilor, prin care falia dintre realitate și ce era în capul lor se simboliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de fasole? Sau bolul cu mei al papagalului lângă insecticid? Din acest motiv intram cât se poate de rar în cămara alor mei, și nu mică mi-a fost mirarea când am realizat, pe la 11 ani, că pe pereții cămării taică-meu lipise o grămadă de afișe din Playboy. Ceea ce eu luasem până atunci drept imagini inutile se dovedeau acum poze cu femei dezbrăcate și mașini decapotabile care sclipeau în soare. Dar asta e o altă poveste. Pe pereții cămării ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-mea, a izbucnit în plâns și s-a ghemuit la pieptul maică-si. Toți se agitau. Probabil credeau că am vreo hemoragie internă sau ceva în genul ăsta. Nu mai știu exact ce s-a întâmplat pe urmă, dar parcă taică-meu a preluat controlul evenimentelor și mi-a curățat sângele cu un șervețel. Dincolo de masă, în colț, era un scrin pe care nu-l mai văzusem. M-am apropiat. Credeam că e închis cu cheia, dar nici vorbă. Bănuiam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ăla cu tendonul, cu Troia, care s-a lovit la picior. Așa că Hector i-a rămas numele. A încercat să-l schimbe când o fată i-a zis că ăla cu piciorul nu-i Hector, ci Ahile, dar până și taică-su s-a învățat să-l strige Hector, că adică Hector seamănă cu Nestor, și chiar e mai drăguț. Mă plictisea îngrozitor. A fost totuși o chestie că a adus televizor. Și așa am aflat încă ceva: că se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
toi, toată lumea se agita în mod productiv încă de la ora șapte. Numai bunică-mea se învârtea de colo-colo, își frângea mâinile și dădea indicații timide. Cum maică-mea îi spusese că nu se poate concentra dacă n-are liniște, iar taică-meu îi tăiase scurt elanul, numind-o „babă”, bunică-mea găsea că singurul din familie în preajma căruia are dreptul să stea eram eu. Taică-meu intra destul de rar să-și bage nasul prin lucrurile mele, și oricum el nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
timide. Cum maică-mea îi spusese că nu se poate concentra dacă n-are liniște, iar taică-meu îi tăiase scurt elanul, numind-o „babă”, bunică-mea găsea că singurul din familie în preajma căruia are dreptul să stea eram eu. Taică-meu intra destul de rar să-și bage nasul prin lucrurile mele, și oricum el nu-și dădea cu părerea, ci spunea doar „hm”, indiferent dacă era bine sau rău, dar bunică-mea nu se putea abține să nu comenteze câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
seama bunei dispoziții a lui Platon, care putea, aparent, să facă asemenea mici trucuri când voia. Am aprins becul din boxă și am închis ușa după mine. Nu voiam să-și bage nasul vreunul de pe culoar. Platon nu era nicăieri. Taică-meu așternuse de vreo câțiva ani un amestec de pietricele și pământ cam de o palmă grosime, și cu acea ocazie scosese ultimele rafturi care l-ar fi deranjat pe Platon, și acum boxa era goală-goală. Pe un perete era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ce să fac, uite, pe aici. Plecați la mare? — Da, ne pregătim. De unde ai știut? — Păi n-ați plecat și anul trecut tot în iulie? — Nu, anul trecut am plecat în august. — Ba în iulie. - Nu, Platon, în august, că taică-meu fusese în iulie cu delegația în Maroc, știu precis. - Nu, nu, a continuat el nemulțumit, îți spun că le încurci. Delegația a fost în iunie, și voi ați plecat în iulie. Păi maică-ta n-a fost la tratament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
banda corectoare costă foarte scump, așa că trebuie să fiu foarte atent, ceea ce îmi încetinește ritmul de învățare. - Important e să fii foarte relaxat. Alt sfat nu pot să-ți dau. În acea clipă ușa s-a deschis și a intrat taică-meu. - Ce faci, aici, mă? m-a luat la rost. Ce ți-am zis eu să nu te mai prind singur pe aici?!? Ai speriat-o pe maică-ta, nu știa unde ești... - Lasă-l, Dane, că nu-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ce ți-am zis eu să nu te mai prind singur pe aici?!? Ai speriat-o pe maică-ta, nu știa unde ești... - Lasă-l, Dane, că nu-i fac nimic, interveni Platon. - E, nu-i faci nimic, a bombănit taică-meu. Nici anul trecut nu i-ai făcut nimic, nu? - Nu era vina mea că Rizescu l-a închis aici. Tata nu era convins că Rizescu mă închisese în beci din greșeală. Îl credea capabil pe Platon de închiderea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Tata nu era convins că Rizescu mă închisese în beci din greșeală. Îl credea capabil pe Platon de închiderea și deschiderea încuietorii, lucru pe care acesta l-a respins la vremea respectivă ca fiind absurd. De altfel, el și cu taică-meu se luau foarte des la ceartă, și cine știe dacă Platon n-a profitat de perioada captivității mele ca să-l sperie puțin pe taică-meu. O altă cauză a atitudinii ostile dintre ei doi era și rugămintea mamei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acesta l-a respins la vremea respectivă ca fiind absurd. De altfel, el și cu taică-meu se luau foarte des la ceartă, și cine știe dacă Platon n-a profitat de perioada captivității mele ca să-l sperie puțin pe taică-meu. O altă cauză a atitudinii ostile dintre ei doi era și rugămintea mamei ca nimic să nu-l deranjeze pe Platon, adică damigenele și rafturile cu borcane. De multă vreme n-am mai mâncat gogonele și castraveți murați, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-meu. O altă cauză a atitudinii ostile dintre ei doi era și rugămintea mamei ca nimic să nu-l deranjeze pe Platon, adică damigenele și rafturile cu borcane. De multă vreme n-am mai mâncat gogonele și castraveți murați, iar taică-meu a simțit mereu lipsa vinului pe care îl făcea în câteva damigene. Maică-mea a insistat că fermentația strugurilor nu-i face bine lui Platon, așa că, în cele din urmă, toate lucrurile au ieșit din boxă. Practic, boxa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-meu a simțit mereu lipsa vinului pe care îl făcea în câteva damigene. Maică-mea a insistat că fermentația strugurilor nu-i face bine lui Platon, așa că, în cele din urmă, toate lucrurile au ieșit din boxă. Practic, boxa lui taică-meu a devenit casa lui Platon, și asta fără ca el s-o ceară explicit. După părerea mea, s-ar fi descurcat foarte bine cu toate catrafusele alea acolo și n-ar fi fost câtuși de puțin jenat de damigene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ar fi descurcat foarte bine cu toate catrafusele alea acolo și n-ar fi fost câtuși de puțin jenat de damigene și borcane. Aici era puțin și mâna bunică-mii, care ținea partea mamei. - Și ce mai faci, a continuat taică-meu după un timp, încercând să-și ascundă jena. - Uite, Silviu tocmai îmi spunea că-l dor oasele. - Da, are nu știu ce reumatism, și i-am zis să nu mai vină în beci așa dezbrăcat. Du-te sus și te îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am luat bilet pentru o săptămână, dar dacă e vreme frumoasă, ne gândeam să stăm la 2 Mai încă vreo câteva zile. - Da? am exclamat eu. La 2 Mai? Ce mișto! - De aia te întreb dacă ți-e bine, continuă taică-meu, ca să-ți pun mai multă apă de pe acum. Mamaia stă acasă, dar știi că e cam uitucă și s-ar putea să... - Ai dreptate. Păi, uite cum facem, pune-mi de acum și-o să-mi ajungă vreo două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a strigat după mine când eram deja pe culoar. Am urcat scările în fugă, sărind câte trei trepte. De puțină vreme descoperisem că pot sări atât de mult; înainte nu reușeam mai mult de două și mă gândeam cum face taică-meu, când se întoarce de la servici, să urce câte cinci trepte fără nici cel mai mic efort și, desigur, fără să se joace; pur și simplu voia să ajungă mai repede acasă și să stea în fotoliul lui preferat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cartofi. Avea niște canari care făceau mereu gălăgie și la care ținea foarte mult, lucru care nu l-a împiedicat într-o zi să strice cuibul rândunicilor, în curte. Zicea că așa n-o să mai fie rahați pe mașina lui taică-meu. N-am înțeles ce avea el împotriva rahaților de pasăre, când la el în casă mirosea așa urât. Am văzut-o și pe nevastă-sa, înaltă și palidă, cu un batic legat la frunte. I-am zis Sărut mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
văzut-o și pe nevastă-sa, înaltă și palidă, cu un batic legat la frunte. I-am zis Sărut mâna, și nu mi-a răspuns. Maică-mea ajunsese de o vreme la Platon și am găsit-o turnându-i apă. Taică-meu susținea că mai bun ar fi fost un lighean, fiindcă s-ar fi format o peliculă pe care Platon ar fi absorbit-o într-o săptămână. Maică-mea spunea că ce contează, lighean sau stropitoare, tot aia e. Platon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
e, se apropie apoi de Platon și-i mângâie ramurile, o să-ți fie dor? - O să-mi fie, mai ales că aș vrea să vin și eu cu voi. Vorbele astea o puseră pe gânduri. - Vezi-ți de treabă, Carmen, făcu taică-meu, care-i prinsese gândul. Nici nu stăm la discuții. N-avem loc în mașină... - Dar poate să se facă mic... - Carmen, am terminat discuția, nu-l luăm cu noi! N-avem nici pământ, nici nu-i priește să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu-l luăm cu noi! N-avem nici pământ, nici nu-i priește să-l plimbi de colo-colo... - Nu vă mai certați, râse Platon împăciuitor, a fost în glumă. N-aș putea să vin, n-aș suporta căldura. - Vezi? făcu taică-meu. - Mă simt oricum foarte bine aici. Mulțumesc de apă. - Cu plăcere. - Aș vrea doar să vă urez sejur plăcut și să aveți grijă de reumatismul lui ăsta mic. Tata m-a ciufulit și pe urmă m-a apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zâmbet ușor, îi lovi blând pieptul cu degetul arătător și îi spuse: — Tu... Piá... Păru surprinsă și se bucură. Se arătă pe sine cu degetul și repetă: — Piá... Apoi, îi lovi blând pieptul și spuse: Tu... Banana... — Banana o fi taică-tău! „Banana“! Dacă îți spun că sunt banană, mâine o să mă mănânci începând cu știu eu ce! Negă hotărât din cap: Nu Banana! Ai înțeles? Eu, nu Banana... Piá rămase în așteptare, sperând că își va lovi pieptul și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]