6,687 matches
-
și, când, am reapărut, câteva minute mai târziu, exfoliată și strălucitoare, Sally turna cafea în trei căni. — Mă duc să-i duc și lui Hugo, mă anunță el. L-am privit cu nedumerire, strângându-mi cordonul kimonoului mai mult în jurul taliei. —Cum ți-ai dat seama? — Am văzut - l-am văzut ieri seară, când se întorcea acasă, a zis că vine pe la tine. Arăta, adăugă Sally, foarte fericit. —Sal? se auzi Hugo de sus. Tu ești? Mâncăm de dimineață, îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trezi în fiecare dimineață și de a-mi alege haine, care să nu fie straturi de pulovere găurite și blugi pătați, mă ținea săptămâni întregi. În cele din urmă, m-am oprit la pantalonii mei cei noi, din vinil, cu talie joasă, un tricou micuț și strâmt care avea inscripționat pe piept „Barbie is a slut!“1 și un pulover cu nasturi, din material plușat. Mi-am prins părul în vârf de cap cu o grămadă de agrafe lucitoare. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
desprins din șuvoiul de oameni și m-am strecurat în cabină. Hugo stătea cu un picior cocoțat pe masă, încheindu-ți cataramele ghetelor. Era foarte elegant, cu un pulover pe gât negru și mulat și o pereche de pantaloni cu talie joasă, în carouri negru cu bleumarin. —Bună, iubito! mă salută el. Am auzit că ești pe aici. Vino încoace. Nu, stai, a plecat Bill? E bine atunci. M-a tras în poala lui și m-a sărutat foarte conștiincios. Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se întâmplă când intri într-o cameră întunecoasă, și am început să identific membrii mai jigăriți ai suitei Visului. În fruntea acestora era chiar MM, care nu era în pantaloni pentru prima dată de când o cunoscusem. Purta o rochie cu talia joasă de un roșu închis care-i venea chiar mai prost decât blugii, dar nu conta chiar deloc pentru că, pentru MM, hainele n-aveau nici o importanță. Mi-am întins rochia cambrată, din crep, cu spate de satin, ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să cad, din pură plăcere vizuală; era năucit, cu ochii larg deschiși și trăsăturile erau neclare, de parcă le-aș fi văzut printr-o lentilă cu rezoluție scăzută. —Hugo? Hugo? Mă ținea strâns în brațe, iar eu stăteam cu picioarele în jurul taliei lui. Nu voiam să se miște deloc; totuși, parcă se auzea cineva țipând, prin apropiere... Am tras mai tare de cureaua cu care îmi erau legate mâinile. S-a desprins și a picat pe pământ, cu un zgomot metalic înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bine și că ar trebui să-mi fac altă pereche. Am trecut prin găicile pantalonilor o curea cu cataramă din argint imensă și grea, sperând că va trage în jos suficient betelia ca să le dea cât de cât aspectul de talie joasă. Ideal ar fi fost ca între pulover și cataramă să se vadă un petic de piele. Însă, dacă mă gândeam puțin, eram recunoscătoare că pantalonii mei n-aveau talie joasă. Nu mai făcusem abdomene de săptămâni întregi - însă făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
suficient betelia ca să le dea cât de cât aspectul de talie joasă. Ideal ar fi fost ca între pulover și cataramă să se vadă un petic de piele. Însă, dacă mă gândeam puțin, eram recunoscătoare că pantalonii mei n-aveau talie joasă. Nu mai făcusem abdomene de săptămâni întregi - însă făcusem sex, ceea ce contează întrucâtva. Am alungat cu hotărâre acest gând, ca, de altfel, pe oricare altul care putea duce la Hugo, mi-am dat cu un ruj indigo, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lângă hamac. Kano, cel cu picioarele diforme, cel cu imensa sarbacană, îl privea în față. Ea, aproape o copilă, stătea cu capul plecat, privind în jos. Amândoi erau goi, tot atât de goi cum veniseră pe lume, cu excepția unei fâșii roșii în jurul taliei, fâșie care servea să-i țină în sus penisul bărbatului și ca simplă podoabă pentru femeie. Trecu sub soarele puternic al dimineții și se așeză pe vine la umbră, în fața lui Kano, care arătă spre o sarbacană sprijinită de trunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lung marș pe cărări încâlcite, pe care doar yubani-i le cunoșteau, traversând igarapés, mlaștini cu palmieri nipa și râușoare, ocolind mereu râurile mari, apele adânci, lagunele, pe care n-ar fi putut să le treacă prin vad cu apa până în talie. Pentru yubani, apele adânci erau sălaș pentru Taré, spiritele răului, care căutau, în frig și întuneric, adăpost împotriva forțelor soarelui, aliat al spiritelor binelui - Intié -, cu care se aflau în veșnic război. Taré erau stăpânii nopții și ai lagunelor adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acord și pentru că un yubani era un om liber și avea tot dreptul să facă război, dacă asta era voința lui. Fata îl aștepta în ușă. Era îmbrăcată în „cearșaful-tunică“, la care nu mai renunța decât ca să doarmă, prins în talie cu fâșia roșie care alcătuia înainte singura ei podoabă. Când ajunse lângă ea, îi adresă un zâmbet ușor, îi lovi blând pieptul cu degetul arătător și îi spuse: — Tu... Piá... Păru surprinsă și se bucură. Se arătă pe sine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urmări direcția privirii lui. În ușă, tocmai își făcea apariția una dintre femeile cele mai atrăgătoare pe care le văzuse vreodată, deși nu era fardată și era îmbrăcată doar cu o pereche de blugi vechi și o bluză înnodată în talie. Se apropie zâmbitoare, îl sărută pe obraz pe soțul ei, îl bătu afectuos pe preot pe braț și îi întinse mâna necunoscutului. — Ea e Paula, o prezentă „Inti“ Ávila. Domnul este Daniel Boone... — Daniel Boone? — E o glumă. Știți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o frumoasă combinație. Un ambasador fără acte, pentru o națiune preistorică în pielea goală. „Poate că ar fi trebuit să fiu însoțit de Kano, cel cu picioarele diforme și cu sarbacana cea mai lungă, cel cu vârful penisului prins în talie, arătând lumii boașele lui mari atârnânde...“ Își privi pantalonii uzați, cămașa decolorată și bocancii enormi, gata să se desfacă în bucăți, și admise că, în fond, înfățișarea lui nu era mai bună decât cea a lui Kano. Avionul făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care se sprijini, refuzând să părăsească acel campo sau drepturile sale de cetățean. — Vino aici o clipă, Guido, strigă Rizzardi din spatele lui. Brunetti se Întoarse și merse lângă doctorul Îngenuncheat, care ținea ridicată cămașa mortului. Cam cu treisprezece centimetri deasupra taliei, pe partea stângă, Brunetti văzu o linie orizontală cu margini zimțate; carnea avea o ciudată nuanță albastru-cenușie. Pentru a se uita mai de aproape, Îngenunche lângă Rizzardi Într-o baltă de apă rece. Tăietura era lungă cam cât degetul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
stare fizică atât de bună, răspunse Rizzardi, fără să-și dea deloc seama de amarnica nepotrivire a timpului la care se exprimase. Asta ar putea fi explicația. Sunt Întotdeauna foarte În formă, foarte sănătoși. Se uitară Împreună la cadavru, la talia suplă care se vedea prin cămașa Încă desfăcută. — Dacă este american, zise Rizzardi, o să-mi dau seama după dinți. — De ce? — Din cauza lucrăturii dentare. Folosesc tehnici diferite, materiale mai bune. Dacă are vreo lucrare dentară, o să-ți pot spune În după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fi un plastic cenușiu și gros. La o masă din apropierea ușii, pe dreapta, stătea o femeie tânără ce nu putea fi decât americancă. Avea păr blond tuns cu breton scurt deasupra ochilor albaștri, dar ajungându-i la spate aproape până la talie. Pe nas i se Întindea o spuzeală de pistrui, iar dinții ei aveau acea perfecțiune comună majorității americanilor și celor mai avuți dintre italieni. Se Întoarse spre el cu un zâmbet luminos; buzele i se ridicară la colțuri, dar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Island. —Frumos? a repetat el. Alice, eu nu văd frumusețe. Eu văd un dezastru ecologic. Văd consum și bani aruncați în vânt. Văzând chipul căzut al lui Alice, Jake a zâmbit. —Dar apoi, a adăugat el strângând-o ușor de talie, o văd pe mama primului meu copil și totul e din nou minunat. În timp ce se plimbau prin Greenwich Village, Jake devenise mult mai puțin liric în legătură cu fațadele caselor istorice și a ambianței speciale și i-a vorbit despre revista lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era o înjosire. Amanda și-a depășit, în mod magnific, momentul de umilință, a descoperit cea mai înaltă pereche de tocuri concepută vreodată, apoi, cu un geamăt triumfător, s-a îmbrăcat într-o rochie paietată, roșie, care era cambrată pe talie și avea câte un șliț pe fiecare latură. De la fereastra apartamentului aflat la ultimul etaj, Amanda a văzut Aston Martinul lui Hugo oprindu-se în fața intrării. Amanda și-a verificat aspectul în oglindă, după care s-a instalat pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să plec. Însă Laura părea decisă să-l țină pe loc. —N-am știut că băiatul tău a început să vină aici, a rânjit ea, netezindu-și bluza de trening roz țipător trasă peste o pereche de blugi strâmți cu talia joasă, care stăteau să plesnească pe ea. Hugo a observat că Laura avea un talent deosebit de a face ca și cea mai inocentă remarcă să pară a avea un dublu sens. —Azi a început. Hugo a tresărit când Laura s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fostă cutie de vopsea- și a început să curețe locul. Alice era absorbită de această treabă când cineva din spatele ei a zis: Hei! cu un mârâit sugestiv, scos pe o voce joasă. Alice a tresărit când Jake i-a înconjurat talia cu brațele lui musculoase, pentru ca apoi să înceapă să urce cu mâinile ca să-i mângâie sânii. Când Jake i-a întors capul către el, Alice a încremenit. —Îmi pare rău, Jake. Nu prea am chef. — Cândva aveai chef tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Se pare că infecția a ajuns deja la punctul culminant. Dacă aveți noroc, s-ar putea ca până mâine petele să-i și dispară... A, vă rog să mă scuzați, s-a întrerupt ea uitându-se la pagerul prins în talie, trebuie să plec. Noapte bună. Și doctorița s-a pus în mișcare, cu halatul ei alb cu tot, dispărând pe coridorul alb, puternic luminat, care arăta, și-a spus Hugo, ca una din acele viziuni ale Raiului pe care oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
erau infinit mai sofisticate decât garderoba obișnuită a lui Alice, care arăta de parc-ar fi fost scoasă dintr-o pubelă; o fustă mulată, de un elegant albastru pal și o bluză strâmtă, din cașmir, în aceeași culoare. Sânii fermi, talia subțire și picioarele lungi, astfel puse în valoare, își făceau efectul asupra celorlalți bărbați din bar. Până și Henric al VIII-lea se trezise și se holba admirativ. În schimb, femeile îmbrăcate în haine caramel o examinau pe Alice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe podeaua din piatră încălzită. Alice stătea lângă pat, cu spatele întors către el, întinzându-se către sticlele de pe etajera de deasupra. —Uită-te la denumirile astea, chicotea ea. Poțiunea dragostei numărul nouă, Apă erotică... Când Hugo i-a îmbrățișat talia, a simțit-o încordându-se. —Of, Alice, a zis el cufundându-și nasul în părul femeii care mirosea superb. Sfârcurile lui Alice i-au atins mâinile când aceasta s-a întors în îmbrățișarea lui. —Hugo! Alice i-a luat fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prințul din poveste care venise cu pantoful Cenușăresei în mână, s-o pețească. Ciocăni la ușă și îi deschise chiar Frusina care și ea arăta foarte bine: era îmbrăcată într-o rochie cu flori de toamnă crizanteme galbene- strânsă în talie și largă spre poale, cu jupon și două rânduri de volane, că așa era la modă. - Sărut mâna! Îi luă amândouă mâinile și i le sărută apoi o sărută pe amândoi obraji. - Intră, te așteptam! Alexandru îi dădu florile și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
per dictum testatorem conditam et factam manu cuiuscumque notării, non obstante quod în eo, ea vel eis essent apposita aliqua verba derogatoria, penalia vel precisă, ut, pută, "Pater noster" etc., vel "Ave Maria" etc., vel aliis quibuscumque similibus etiam și talia forent de quibus în presenti testamento et clausula revocatoria expressa mentio fieri debuisset et seu deberet, de quibus dixit se ad present non recordari et omnino penituisse et penitere talia verba apposuisse. Et voluit presens testamentum et ultimam voluntatem omnibus
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
vel "Ave Maria" etc., vel aliis quibuscumque similibus etiam și talia forent de quibus în presenti testamento et clausula revocatoria expressa mentio fieri debuisset et seu deberet, de quibus dixit se ad present non recordari et omnino penituisse et penitere talia verba apposuisse. Et voluit presens testamentum et ultimam voluntatem omnibus aliis ipsius testatoris testimentis et ultimis voluntatibus et hactenus per eum factis prevalere et nullo modo vel per aliquam revocationem tantum vel expressam generalem vel spetialem infringeri, revocări, capsări aut
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]