2,970 matches
-
să fiu izgonit din insulă și dat pradă rechinilor. La început, toată povestea cu paradisul mi s-a părut un lucru copilăresc de simplu. N-aveam decât să-mi închipui pomi cu crengile aplecate sub greutatea fructelor, iarbă moale și tandră, izvoare în care lumina se contopește cu umbra, în sfârșit, chiar și lui Dumnezeu puteam să-i găsesc un chip convenabil. Dar cum să fie fericiți niște oameni care nu-și aminteau și nu sperau nimic? Oricât mă chinuiam, nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și mi-a zis: "Ți l-am adus pentru că m-ai dezamăgit". Uitîndu-mă mai atent, am recunoscut florile. Erau de pe mormântul lui Alexandru." Am venit să te iau" a adăugat ea. "Unde?" "Să asculți păsările de nisip ale deșertului". Vorbea tandru, cu tonul cu care recita din Iliada. Căutam un pretext ca s-o refuz, când m-am trezit... Uneori, noaptea, mă întreb, ascultând vîntul: oare melancolia să fie tot ce mai există bun în mine? ― Văd că aproape nu mă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
binele. N-am putut să nu i-o întorc. - Și tu ce rele ai săvârșit, încă înainte de a te naște, de-ai avut parte de un asemenea trup care-ți provoacă atâta suferință? Mi-a dăruit una din cele mai tandre priviri de care era în stare, spunându-mi: - Stiliano, Stiliano, de ce mă ispitești? Nu suferințele trupului contează, ci cele ale spiritului. Am stăruit: - Învățătorule, nu e un răspuns demn de tine. Este prea simplu. S-a forțat să se sprijine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În Dumnezeu, căci era un materialist convins, iar acest aspect al lui ei nu-i plăcuse niciodată - asta se vedea și În cele mai mărunte lucruri. De exemplu, după ce făceau dragoste, În toți acești ani, nu-i spusese niciodată cuvinte tandre, nici n-o mângâiase, ci se Îndepărta repede, ca și când contactul celor două trupuri l-ar fi scârbit după folosință. Chiar și acum, când fusese atât de brutal și de mecanic - nici măcar nu-i dăduse timp să se trezească -, primul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aureolată a prietenului său, care stăpânește apele. La acest fel de lucruri se gândea înainte de Andrei Ionescu. Întâlnirea cu el i-a schimbat complet viața, nici măcar să filmeze nu mai avea chef. I se părea un bărbat fascinant, inteligent și tandru. O amuza felul în care el își răsucea șuvița de păr și se gândea că o face special și freudian, ca artistul care pozează pentru eventualii fani. Ținea romanul lui pe noptieră și-l deschidea din când în când la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
două ori. Prima oară, într-o cameră de hotel în insula Rhodos, iar a doua oară, la Mamaia. În ambele situații, lui Andrei i s-a părut că s-a descurcat onorabil. El a fost primul ei bărbat, înduioșat și tandru peste măsură. Legătura a fost scurtă și nedureroasă, apoi au stat ore întregi îmbrățișați. Pe urmă au trecut săptămâni și nici unul nu se mai gândea la sex. Le plăcea să stea încolăciți și să povestească. A doua oară a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
falsitate, nu actori Ci mulți oameni doritori De-adevăr. Zburător În mintea mea lucruri ciudate se petrec: Ca un cântec suav Gândurile îmi curg șiroaie În fața mea doi ochi albaștri se găsesc Aducând cu ei o ploaie de fericire Sunt tandri și buni. Și m-atrag înspre ei Dar nu-nțeleg cum de sunt capabili Să mă prindă-n vâltorile lor. Toamna mea Toamna, dulce și suav surâs Cântec nemuritor și lin Veșnic și curat, Ușoară adiere, E-un vis purtat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
facă lucrurile cu o singură mână: chiar și surf. Și cum ne aflam atunci, așteptând răsăritul, el mă îmbrățișă, cuprinzându-mi talia cu mâna dreaptă. Îmi șopti ușor la ureche: Mulțumesc! Apoi îmi oferi un pupic pe obraz! O atingere tandră, delicată, chiar posesivă. Acel sărut stârni în corpul meu un tremur. Mi-am pus mâinile în jurul gâtului lui și mi-am lipit buzele de ale lui. El mă trase mai aproape, dar la un moment dat, se retrase, spunând cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gutural, o femeie mult regretată de celelalte. Nici una nu se plângea că trebuia să aibă grijă de această copilă fără mamă, și chiar și bărbații, pentru care copii erau la fel de atrăgători ca oalele de gătit, se opreau s-o atingă tandru pe obraji ei frumoși. Plecau mirosindu-și degetele și dând din cap. Pentru că Rahela mirosea ca apa de izvor. De-adevăratelea! De câte ori mătușa mea trecea prin preajmă, rămânea în urma ei un miros de apă limpede și curată. Era o mireasmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mama își trece degetul într-o mișcare circulară prin urechea bebelușului, o senzație așa de dulce că am zâmbit. El s-a uitat la plăcerea mea și a dat din cap. Amândoi am râs. Și apoi Iacob i-a spus tandru primei lui soții. - Tatăl meu a vorbit rareori cu mine, pentru că îl prefera pe fratele meu, mi-a șoptit el. Dar o dată, când eram pe drum, am trecut pe lângă un cort unde un bărbat își bătea femeia - nevastă, concubină, sclavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
într-un an a uitat acea tristețe în bucuria aducerii pe lume a unui alt fiu, Iuda. Acești frați, așa de apropiați ca vârstă, formau ei înșiși un fel de trib. Ruben, mereu cel mai mare și mai înalt, era tandru cu cei mai mici. Simon era un drac - frumos și arogant, pretențios și aspru - dar i se ierta totul datorită pistruilor. Levi era un șoricel timid și sclavul lui Simon. Iuda era un băiat tăcut, drăgăstos cu toată lumea. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vorbeau foarte rar unul cu altul. Iacob îi zâmbea Bilhei ca și cum ar fi fost un copil. Era singura pe care o atingea, mângâind-o ușor pe părul ei negru și moale ori de câte ori trecea pe lângă ea. Era un gest de o tandră familiaritate, care dovedea că ținea la ea, dar era și un semn că Bilha era cea mai mică și mai puțin soție dintre toate femeile lui. Bilha nu zicea nimic, dar se roșea ori de câte ori el o atingea. Am văzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trimită un semn Rebecăi, care era nu doar soacra, dar și mătușa lor. Nu vorbeau însă deloc despre faptul că Iacob se schimbase. Omul plin de curaj și încredere devenise nesigur și suspicios. Tatăl pe care îl știam cald și tandru, devenise poruncitor și rece. Poate credeau că i se trage de la boală sau poate pur și simplu ele nu vedeau ce vedeam eu. Ajunsesem să-l urăsc pe Esau numai când îi auzeam numele. Apoi, cu timpul, ura s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dan, Gad și Asher, Naphtali și Issachar. Când a venit în sfârșit și rândul lui Iosif ca mezin, Bunicul l-a luat în poală ca și cum ar fi fost un băiețel și nu un tânăr aproape bărbat. Isaac l-a mângâiat tandru pe față, urmărându-i cu degetele trăsăturile chipului și liniile brațelor. Un vânt ușor s-a stârnit atunci și a făcut să tremure cortul înalt de mătase, iar Bunicul și nepoții lui au fost învăluiți într-un fel de curcubeu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
picioarele bărbatului meu. Știi, domnul meu, femeile se lasă supuse doar de mângâierile bărbaților lor - nu le place să le fie folosit corpul în mod grosolan. Shalem a râs, m-a tras înapoi în pat și am făcut dragoste foarte tandru în acea dimineață. Ne întâlneam după cea mai lungă despărțire a noastră de când mă găsise în piață și mă dusese în patul lui, care devenise patul nostru. Am dormit până târziu în acea zi și de-abia după ce am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se grăbească. Îi plăcea s-o privească. S-o simtă. S-o amușine. Spunea că era preludiul care anunța plăcerea ce avea să vină. Marie avea impresia că el se temea să n-o spargă. Dragostea cu el era ceva tandru, blînd, pudic. Regreta uneori că el nu arăta În dragostea ce-i purta aceeași pasiune pe care o arăta plecării pe mare și se acuza considerîndu-se o veșnică nemulțumită. MÎinile bătătorite ale marinarului știau să devină atît de blînde ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întoarcă seara, nu trebuia să-l aștepte pentru cină, avea s-o regăsească la hotel. - Te sărut, dragostea mea, Încheia el Înainte să Închidă. Marie Încercă să-l sune, dar avea telefonul Închis. Îi lăsă un mesaj cu atît mai tandru cu cît se simțea vinovată. * * * „Familia Pérec, familia Kermeur“. TÎnărul sergent, mîndru de munca lui, Îi Înmînă lui Fersen Însemnările informative cerute. Cuprins de zel, Întocmise una și despre Patrick Ryan, alăturîndu-i și ultimele două cărți ale scriitorului. - La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i veni În ajutor. - Atunci dă-i busola asta lui Fersen și hai să plecăm Ea Încuviință. - S-ar zice că voi doi ați căzut la pace, nu se putu el Împiedica să nu adauge. - Tare ești prostuț, murmură ea tandră, uitîndu-se la Fersen care venea către ei. Luînd-o strîns pe Marie pe după umeri cu un gest de proprietar, Christian rezumă rapid descoperirea busolei, Încunoștiințîndu-l astfel pe polițist și Îl informă că ei doi aveau să părăsească Lands’en a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atunci... barca furată, busola, anexa găsită la Morgat? Cine a putut fi atît de monstruos Încît să vrea să se creadă că Nicolas era Încă În viață? Încolțit, Fersen o strînse la piept, În chip de răspuns, și o legănă tandru. Fără să și-o spună, se simțiră atunci la unison, ca Într-o balon despre care știau că este fragil și efemer. Sfîrșită de puteri, Marie dormi cîteva ore, vegheată de Lucas. Acesta se simțea deosebit de bine, trăind total clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tremure. O Îndepărtă cu blîndețe, Îi cuprinse bărbia În mînă, Îi Înălță capul și Îi văzu obrajii scăldați În lacrimi. - Mi-e atît de teamă, Îngăimă ea. Ridică halatul de pe jos, o Înfășură pe Marie În el și o sărută tandru pe frunte. Era ora trei noaptea cînd țipătul Îl smulse de pe canapeaua unde În cele din urmă adormise. Lucas sări două cîte două treptele care duceau la mezanin și o văzu chircită, cu genunchii la gură, cu brațele adunate În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prostit la ziar, cînd un glas se făcu auzit. - A cui a fost ideea de a a vă juca de-a jefuitorii În noaptea aceea? A lui Gildas, Yves, Loïc, Gwenaëlle, Christian... Sau a ta, frățioare? Glasul acela cu inflexiuni tandre și grave totodată, PM Îl recunoscu imediat. Și totuși nu-l auzise - Dumnezeule mare! - de cînd era un puștan. Se Întoarse cu totul. Era acolo, În cameră, În ciuda ușii Încuiate cu cheia. Silueta lui Ryan. Glasul și ochii de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mică intenție să plec. Prea multe lucruri mă rețin aici. La urma urmei, mai există o descendentă Kersaint: mica Juliette... Dacă Îi pot fi de folos cumva, cine știe? Marie... Ea Îi susținu privirea care Îi transmise o solicitudine aproape tandră și o căință pe care o simți sinceră. - Îți cer din nou iertare. Marie era prea tulburată pentru a-i răspunde și puse această emoție pe seama puternicei dezaprobări pe care o resimțea În fața hotărîrii lui Lucas de a-l lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu era surprins. Majoritatea femeilor au o adolescență febrilă, se interesează mult de băieți și de sex; apoi, puțin câte puțin, obosesc, nu prea mai au chef să desfacă picioarele, să se cabreze ca să-și arate fundul; caută o relație tandră pe care n-o găsesc, o pasiune pe care nu mai sunt capabile s-o simtă cu adevărat; Încep atunci pentru ele anii dificili. Desfăcută, canapeaua ocupa cvasitotalitatea spațiului disponibil. — E prima dată că o folosesc, spuse ea. Se lungiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În cercurile astea est‑europene. - Te fereri la rahatul de curtoazie și de maniere de gentleman? - Da, mai mult sau mai puțin. Omul atent, adică bărbatul cuviincios, Își amintește de zilele de naștere, de zilele de nuntă, și de alte tandre aniversări. Trebuie să sărute mâna doamnelor; să le trimită trandafiri, să le facă plecăciuni, să le tragă scaunele În spate când se așază, să se repeadă să le deschidă ușa, să facă aranjamente cu maâtre d'hôtel. În ambianța asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Poate că n-au bani, poate că-s încurcați și ei... GARDIANUL (Muget.): Nuuu! Nu-i adevărat! Domnule... nu ne lăsați tocmai acum... Uitați-vă, preotul, da, preotul, e la pescuit... Plângeți-vă împotriva lui... Generalul trebuia să fie aici, tandru și atent, lângă ultima dumneavoastră dorință. Vă conjur! Plângeți-vă împotriva generalului! ARTUR: Niciodată! Numai peste cadavrul meu. GARDIANUL: Niciodată n-o să mai avem o asemenea ocazie... ARTUR: Am spus nu! GARDIANUL (Disperat.): Ah, ce v-am făcut? De ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]