3,641 matches
-
și au tendința de a conduce vântul spre ecuator. Acest model al vântului provoacă dune de nisip construind linii lungi paralele aliniate de la vest spre est. Dunele își schimbă orientarea lângă munți, deoarece și direcția vântului se modifică. Nisipul de pe Titan s-ar fi putut forma atunci când metanul lichid a plouat și a erodat roca înghețată de bază, posibil sub forma unor viituri torențiale. O altă variantă este că nisipul ar putea proveni de la substanțele organice solide produse de reacțiile fotochimice
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
unor viituri torențiale. O altă variantă este că nisipul ar putea proveni de la substanțele organice solide produse de reacțiile fotochimice din atmosferă. Studii din mai 2008 asupra compoziției dunelor au arătat că acestea aveau mai puțină apă decât restul satelitului Titan și probabil că au apărut din agregarea materialelor organice după ce a plouat la suprafață. Deși misiunea "Cassini-Huygens" nu a fost echipată pentru a găsi dovezi ale biologiei sau organicii complexe, ea a arătat că pe Titan se află un mediu
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
apă decât restul satelitului Titan și probabil că au apărut din agregarea materialelor organice după ce a plouat la suprafață. Deși misiunea "Cassini-Huygens" nu a fost echipată pentru a găsi dovezi ale biologiei sau organicii complexe, ea a arătat că pe Titan se află un mediu similar în multe feluri cu cel teoretizat pentru Pământul primordial. Cercetătorii cred că atmosfera primordială a Pământului era similară în compoziție cu atmosfera prezentă pe Titan, o excepție importantă fiind prezența lacurilor cu vapori de apă
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
ale biologiei sau organicii complexe, ea a arătat că pe Titan se află un mediu similar în multe feluri cu cel teoretizat pentru Pământul primordial. Cercetătorii cred că atmosfera primordială a Pământului era similară în compoziție cu atmosfera prezentă pe Titan, o excepție importantă fiind prezența lacurilor cu vapori de apă de pe Titan. Satelitul este considerat de unii oameni de știință ca o posibilă gazdă pentru viața extraterestră microbiană sau, cel puțin, ca un mediu prebiotic bogat în compuși organici complecși
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
află un mediu similar în multe feluri cu cel teoretizat pentru Pământul primordial. Cercetătorii cred că atmosfera primordială a Pământului era similară în compoziție cu atmosfera prezentă pe Titan, o excepție importantă fiind prezența lacurilor cu vapori de apă de pe Titan. Satelitul este considerat de unii oameni de știință ca o posibilă gazdă pentru viața extraterestră microbiană sau, cel puțin, ca un mediu prebiotic bogat în compuși organici complecși. Experimentul Miller-Urey și alte câteva experimente au arătat că într-o atmosferă
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
de unii oameni de știință ca o posibilă gazdă pentru viața extraterestră microbiană sau, cel puțin, ca un mediu prebiotic bogat în compuși organici complecși. Experimentul Miller-Urey și alte câteva experimente au arătat că într-o atmosferă similară celei de pe Titan, prin adăugarea de radiație ultravioletă, pot apărea molecule complexe și substanțele polimerice ca tolinii. Reacția începe cu disocierea nitrogenului și metanului, formând hidrogen cianid și acetilenă. Alte reacții au fost studiate intensiv. În octombrie 2010, Sarah Horst de la Universitatea Arizona
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
a afirmat că a găsit cinci baze nucleotide - blocuri de construcție a ADN-ului și a ARN-ului - printre mulțimea de compuși care au apărut atunci când energia a fost aplicată într-o combinație de gaze similară celei din atmosfera lui Titan. Horst a găsit și aminoacizi, care sunt cărămizile de construcție a proteinelor. Sarah Horst a spus că este prima oară când bazele nucleotide și aminoacizii sunt găsiți într-un asemenea experiment, fără ca apa în stare lichidă să fie prezentă. Simulările
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
proteinelor. Sarah Horst a spus că este prima oară când bazele nucleotide și aminoacizii sunt găsiți într-un asemenea experiment, fără ca apa în stare lichidă să fie prezentă. Simulările de laborator au dus la ideea că ar putea exista pe Titan destul material organic pentru a începe o evoluție chimică analogă cu cea de pe Pământ. În timp ce analogia implică prezența apei lichide pentru o perioadă mai mare decât s-a observat actualmente, unele teorii sugerează că apa lichidă dintr-un impact ar
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
suprafață; un model fiind acela că o soluție de amoniac și apă s-ar afla la 200 de km sub crusta de apă înghețată, condiții extreme după standardele terestre dar care ar fi în stare să asigure supraviețuirea vieții pe Titan. Transferul de căldură dintre învelișurile interioare și superioare ar fi critice în susținerea vieții într-un ocean subteran. Detectarea vieții microbiene ar depinde de efectele sale biogenice. De exemplu, s-a examinat posibilitatea ca metanul atmosferic și nitrogenul să fie
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
rată de 10 de molecule pe secunde. Aproape de suprafață acest debit aparent dispare, posibil datorită consumării hidrogenului molecular de către forme de viață metanogenice. O altă lucrare publicată în aceeași lună a prezentat dovezile existenței insuficiente a acetilenei pe suprafața lui Titan, acolo unde cercetătorii se așteptau să se acumuleze acest compus; conform lui Strobel, acest fapt confirmă consistent ipoteza că acetilena este consumată de către forme de viață metanogenice. Chris McKay, cel care este de acord că prezența vieții constituie o explicație
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
decât metanul, deoarece permite transportul mai ușor al substanțelor într-o celulă, dar reactivitatea chimică inferioară a metanului permite formarea mai ușoară a structurilor mari cum ar fi proteinele. În ciuda tuturor acestor posibilități biologice, există obstacole formidabile pentru viața pe Titan și orice analogie cu Pământul este inexactă. Aflat la o uriașă distanță față de Soare, Titan este rece, iar atmosfera sa este lipsită de CO. Din cauza acestor dificultăți cercetători precum Jonathan I. Lunine au privit Titanul mai puțin ca pe un
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
inferioară a metanului permite formarea mai ușoară a structurilor mari cum ar fi proteinele. În ciuda tuturor acestor posibilități biologice, există obstacole formidabile pentru viața pe Titan și orice analogie cu Pământul este inexactă. Aflat la o uriașă distanță față de Soare, Titan este rece, iar atmosfera sa este lipsită de CO. Din cauza acestor dificultăți cercetători precum Jonathan I. Lunine au privit Titanul mai puțin ca pe un habitat al vieții, considerându-l mai mult un experiment pentru examinarea teoriilor privind condițiile care
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
obstacole formidabile pentru viața pe Titan și orice analogie cu Pământul este inexactă. Aflat la o uriașă distanță față de Soare, Titan este rece, iar atmosfera sa este lipsită de CO. Din cauza acestor dificultăți cercetători precum Jonathan I. Lunine au privit Titanul mai puțin ca pe un habitat al vieții, considerându-l mai mult un experiment pentru examinarea teoriilor privind condițiile care prevalau înainte de apariția vieții pe Pământ. Dacă viața s-ar putea să nu existe pe Titan, condițiile prebiotice ale mediului
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
I. Lunine au privit Titanul mai puțin ca pe un habitat al vieții, considerându-l mai mult un experiment pentru examinarea teoriilor privind condițiile care prevalau înainte de apariția vieții pe Pământ. Dacă viața s-ar putea să nu existe pe Titan, condițiile prebiotice ale mediului și chimia organică asociată rămân de mare interes pentru înțelegerea istoriei timpurii a biosferei terestre. Utilizarea lui Titan ca pe un experiment prebiotic implică nu doar observații ale sondelor spațiale, dar și experimente de laborator și
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
privind condițiile care prevalau înainte de apariția vieții pe Pământ. Dacă viața s-ar putea să nu existe pe Titan, condițiile prebiotice ale mediului și chimia organică asociată rămân de mare interes pentru înțelegerea istoriei timpurii a biosferei terestre. Utilizarea lui Titan ca pe un experiment prebiotic implică nu doar observații ale sondelor spațiale, dar și experimente de laborator și modelări chimice și fotochimice ale Pământului. A fost propusă de asemenea o explicație alternativă privind ipotetica existență a vieții pe Titan: dacă
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
lui Titan ca pe un experiment prebiotic implică nu doar observații ale sondelor spațiale, dar și experimente de laborator și modelări chimice și fotochimice ale Pământului. A fost propusă de asemenea o explicație alternativă privind ipotetica existență a vieții pe Titan: dacă viața va fi găsită pe Titan, ar fi statistic mult mai probabil ca acesta să fie de pe Pământ decât să fi apărut independent, acest proces este cunoscut sub numele de panspermie. În teorie se consideră că impactul Pământului cu
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
implică nu doar observații ale sondelor spațiale, dar și experimente de laborator și modelări chimice și fotochimice ale Pământului. A fost propusă de asemenea o explicație alternativă privind ipotetica existență a vieții pe Titan: dacă viața va fi găsită pe Titan, ar fi statistic mult mai probabil ca acesta să fie de pe Pământ decât să fi apărut independent, acest proces este cunoscut sub numele de panspermie. În teorie se consideră că impactul Pământului cu asteroizi mari și comete a dus la
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
mari și comete a dus la sute de milioane de fragmente de rocă încărcate cu microbi au evadat din gravitația terestră. Calculele indică că un număr dintre aceste fragmente s-ar afla pe multe corpuri din Sistemul Solar, inclusiv pe Titan. Pe de altă parte, Jonathan Lunine a argumentat că orice ființă vie care ar trăi în lacurile hidrocarbonice criogenice ale lui Titan ar trebui să fie atât de diferite chimic față de viața de pe Pământ, încât nu ar fi posibil ca
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
indică că un număr dintre aceste fragmente s-ar afla pe multe corpuri din Sistemul Solar, inclusiv pe Titan. Pe de altă parte, Jonathan Lunine a argumentat că orice ființă vie care ar trăi în lacurile hidrocarbonice criogenice ale lui Titan ar trebui să fie atât de diferite chimic față de viața de pe Pământ, încât nu ar fi posibil ca una să fi fost strămoșul celeilalte. Condițiile de pe Titan ar putea deveni mai habitabile în viitor. Peste 6 miliarde de ani, când
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
că orice ființă vie care ar trăi în lacurile hidrocarbonice criogenice ale lui Titan ar trebui să fie atât de diferite chimic față de viața de pe Pământ, încât nu ar fi posibil ca una să fi fost strămoșul celeilalte. Condițiile de pe Titan ar putea deveni mai habitabile în viitor. Peste 6 miliarde de ani, când Soarele va deveni o gigantă roșie, temperaturile la suprafață vor crește la ~200 K (−70 °C), atât cât este nevoie pentru ca oceane stabile de amestec de apă
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
temperaturile la suprafață vor crește la ~200 K (−70 °C), atât cât este nevoie pentru ca oceane stabile de amestec de apă și amoniac să existe la suprafață. Pe măsură ce radiația ultravioletă a Soarelui va descrește, ceața din atmosfera superioară a lui Titan se va destrăma, oprind anti-efectul de seră la suprafață și permițând ca efectul de seră creat de metanul atmosferic să joace un rol mai mare. Aceste condiții vor crea împreună un mediu agreabil pentru forme de viață exotice și va
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
mare. Aceste condiții vor crea împreună un mediu agreabil pentru forme de viață exotice și va persista câteva sute de milioane de ani. Această perioadă a fost însă suficientă pentru ca viața simplă să evolueze pe Pământ, totuși prezența amoniacului pe Titan ar face ca aceste reacții chimice să aibă loc mai lent.
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
ani de la deschiderea primului centru, proiectul a devenit autosustenabil, o performanță pe care puține proiecte sociale o obțin în România. În 2011 Asociația MaiMultVerde și UniCredit Țiriac Bank au deschis două noi centre în Parcurile Drumul Taberei (fost Moghioroș) și Titan, cu sprijinul Primăriilor Sectoarelor 3 și 6, și o stație în apropierea Pieței Romane, la Centrul Public al Fundației Soros. În 2012, rețeaua Cicloteque s-a extins și la Oradea, prin deschiderea a două puncte de închiriat biciclete. Din 2013
UniCredit Bank România () [Corola-website/Science/308443_a_309772]
-
de materiale oxide și hihroxide este CaTiO fiind prima oara descris în 1830 de către geologul Gustav Roșe. Denumirea de "perovskit" a fost dată după numele faimosului mineralog rus, contele Lev Aleksevici von Perovski. Mineralul este un oxid de calciu și titan, el ar cristaliza din punct de vedere teoretic în sistemul cubic. În structura perovskitului apar însă asimetrii din cauza distanței diferite dintre ionii de Că, acest fenomen determina în sistemul ortorombic o structură pseudocubică. Culoarea mineralui are nuanțe metalice de la brun
Perovskit () [Corola-website/Science/307027_a_308356]
-
Mohs. Determina de asemenea densitatea și compoziția chimică a lui, numind mineralul după mineralogul și politicianul rus "Lev Alexeievici Perovski" (1792-1856). După constituirea asociației "Internațional Mineralogical Association" mineralul este recunoscut pe plan internațional sub numele de oxid de calciu și titan (CaTiO).
Perovskit () [Corola-website/Science/307027_a_308356]