14,503 matches
-
de profesie. El a devenit astfel primul român care a reușit să traverseze Canalul fără un costum de neopren, așa cum a purtat Andrei Roșu anul trecut, când a traversat și el Canalul Mânecii. Susținător: „Avram Iancu care a reușit și a traversat Canalul Mânecii în 17 ore și 54 de minute.” Susținători: „Bravoo! (aplauze și chiote de bucurie). Am facut-o!” Soția și câțiva prieteni l-au așteptat pe temerarul din Valea Jiului care a intrat în istorie. Avram Iancu: „În acest moment mă
4 incercari si 18 ore de inot: Avram Iancu a devenit primul roman care traverseaza Canalul Manecii fara costum de neopren [Corola-blog/BlogPost/92885_a_94177]
-
putea să descriu în cuvinte stările emoționale prin care am trecut. Este cumplit, nu aș vrea să repete experiență, dar la sfarsit a fost echivalent cu teamă, cu emoțiile prin care am trecut la fel și bucuria.” Curajosul român a traversat Canalul Mânecii înot ca să atragă atenția asupra campaniei de strângere de fonduri pentru achiziționarea Cumințeniei Pământului a lui Brâncuși. Avram Iancu: „Am făcut-o cu mare drag pentru simbolul nostru național Cumințenia Pământului. Îmi place când există astfel de exerciții de
4 incercari si 18 ore de inot: Avram Iancu a devenit primul roman care traverseaza Canalul Manecii fara costum de neopren [Corola-blog/BlogPost/92885_a_94177]
-
și cu fiecare număr, parcă altfel. Așa se întîmplă și acum cu această apariție, deosebit de interesantă și plină de articole atractive. Ceea ce are însă nr. 51 în plus este parcă un anumit parfum al florilor de primăvară, ce pare că traversează întreaga revistă de la un capăt la altul. Deși scrise la modul cel mai serios cu putință, textele par să plutească. Este cazul invitației lansate de Elisabeta Iosif care ne oferă dintr-un alt punct de vedere, o altă perspectivă asupra
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92904_a_94196]
-
ca enumerare. Sper să provoace câteva mini-revelații, îndemnând la adâncire. Cu ocazia prezentării unor destinații de vacanță superbe, construcții sacre voievodale românești, Doamna Redactor Șef, scriitoarea Elisabeta Iosif, sugerează cu delicatețe de poet tema generală a acestei ediții, ideea care traversează întreaga revistă, de la cap la coadă: nevoia de a regăsi și cinsti identitatea noastră de neam, de a fi mândri de națiunea din care facem parte. Citez: „o întoarcere la felul nostru de a crede, de a construi , de a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
Am trecut, din nou, Prutul. Mantia toamnei întârziate, cu lumini fascinante, acoperea, în egală măsură, atât malul drept, cât și cel stâng al Milcovului de azi, o frontieră pasageră, unde podurile existente sunt traversate, în ambele sensuri, mai ales de europenii cu aceeași limbă, naționalitate, istorie și religie, momentan despărțiți de o graniță cândva imperială, acum o simbolică delimitare între Uniunea Europeană și lumea ex-sovietică. DUMINICĂ, 8 NOIEMBRIE. Nu sunt borne de kilometraj, pe drumurile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92956_a_94248]
-
speranțele multora. În momentul în care a fost votat Emil Constantinescu președinte, românii au sperat. Aceasta se transpune în infograficul de mai jos printr-o scădere clară a numărului celor sosiți în Canada. Undeva în timpul guvernului Ciorbea, când România a traversat o perioadă de profundă criză economică, românii au început să-și depună din nou dosare. Și au tot plecat până s-a încheiat guvernul Năstase și a început scurta perioadă de boom economic din țară, urmată de scădere economică în
Evoluția emigrării în Canada din România [Corola-blog/BlogPost/93022_a_94314]
-
încremenită în forme și poziții aparent imposibile, care nu țin seama de legitățile fizicii. Compact plămădite din glie chinuită, zugrăvită în culori puternice, cu luciu periculos, peșterile insulei Lanzarote sunt de fapt tuneluri subterane cu lungimi de mulți kilometri, care traversează insula în lung și-n lat, ca un fel de replică a lumii de la suprafață. Acum câteva sute de ani au servit locuitorilor autohtoni drept refugiu ultimativ, ascunzătoare și mijloc de evadare din calea piraților și prădătorilor veniți să-i
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
început de martie, alături de câștigătorii Premiilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, la Graz, orașul imperial, locul Renașterii austriece, orașul științei și arhitecturii moderne, capitala europeană a culturii. Un oraș cu un rafinament pur austriac, al civilizației și bunului simț. Am traversat Altstadt admirând clădirile, culorile, picturile și stucaturile de pe ele. Mi-au rămas imprimate în memorie turnul cu ceas, silueta muzeului de artă modernă răsărind ciudat, dar inspirat, printre acoperișurile portocalii, Castelul Graz Sau Burg și cele 260 de trepte până în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93092_a_94384]
-
Noi, Generația 1965, suntem fructul mileniului Doi. Și credem, suntem cei mai în măsură să analizăm România antedecembristă cu ceea ce vedem acum, în România postdecembristă. Ca liceeni, am conștientizat (mai mult sau mai puțin) epoca „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, dar ca maturi, traversând două epoci politice, putem discerne între ceea ce s-a clădit și între ceea ce s-a demolat; între datorie - dăruire - disciplină și între delăsare - dizarmonie - dezinteres. Iată termeni, marcați de sonoritățile unei oclusive, care impun, pentru fiecare caz în parte, anumite
Dedic acest eseu în amintirea foştilor noştri profesori şi foştilor noştri colegi, promoţia 1965! [Corola-blog/BlogPost/93331_a_94623]
-
exista nici stânga, nici dreapta, nici sus și nici jos, straturile se suprapun unele peste altele pentru a aduce de la fond către primul plan o pânză cu culori vibrante, plină de sensuri și viață. Caracteristic acestor tablouri este lumina care traversează din loc în loc pânza. Este o luptă accerba, corp la corp, cu pânza, folosind cuțitul, pensula, mâinile, ca o construcție în clar-obscur în care lumina este subiectul principal. În fața unei pânze a artistei privitorul poate fi deconcertat, tulburat sau entuziasmat
“UNIVERS” – Expoziţie de pictură a artistei GEORGETA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/93362_a_94654]
-
smerenie aparte, părea umbra misterioasă a Voievodului fondator, care veghea - totuși, cu ochi vulturești și auz de extremă finețe - să nu se aducă vreo atingere, oricât de mică (fie și numai în planul discuțiilor, ipotezelor, sugestiilor), odorului de neprețuit ce traversase patru secole de istorie tumultuoasă și pe care îl avea în grijire: Biserica Sfintei Mânăstiri de aici. Frunzărind revista ,,Lumea monahilor” - condusă inspirat de Răzvan Bucuroiu și de Cristian Curte -, aveam să constat că grupajul cel mai semnificativ, pe deplin
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
primul său roman, apărut în 2008 și tradus în peste 30 de țări. În 2013, Morais publică romanul Buddhaland Brooklyn, povestea unui preot budist care, la 40 de ani, primește ordinul să-și părăsească mânăstirea din munții Japoniei și să traverseze oceanul pentru a construi un templu în New York. Mădălina Corina Diaconu
Lansarea bestsellerului „ Madame Mallory şi micul bucătar indian“ [Corola-blog/BlogPost/93363_a_94655]
-
sentimentelor curat naționale și patriotice, de cea mai bună calitate - pe care și-a asumat-o în viața sa duhovnicească la modul plenar, din convingere și din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în pofida tuturor vicisitudinilor pe care le-a traversat din cauza sistemului și a regimului ticăloșit, antihristic!... Dacă vom spicui câteva dintre aprecierile și caracterizările unor cunoscuți și apropiați ai Părintelui, acum la împlinirea unui an de pomenire între cei trecuți în viața fără de sfârșit, vom vedea că „Felul în
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
cincilea include Ultimul interviu al lui Edgar Papu (acordat de marele specialist în literatură comparată și universală lui Ovidiu Ghidirmic), acompaniat de ampla suită de dialoguri ale universitarului craiovean cu Dan Lupescu: Dincolo de era ticăloșilor, Abisalul Eminescu și incomparabilul Călinescu, Traversăm o perioadă de alexandrinism critic și rafinament al decadenței, Ne vom merita mântuirea, dacă vom crede în steaua neamului românesc și în destinul său în istorie. 6. Carte de inițiere Noul volum Confruntări critice: teoria și practica hermeneuticii, al șaptesprezecelea
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
colectiviste, pentru mediul urban românesc și rolul cinematografiei în dobândirea conștiinței socialiste. Mai departe, Corina Popescu face un traseu particular al mediului urban bucureștean post-decembrist, discutând variația socio-antropologică a liniei de autobuz 381 din București. Axa nord-sud a orașului este traversată de puține mijloace de transport în comun iar analiza de teren propusă de autoare se configurează de la început ca o tendință de studiu interdisciplinar. Autoarea discută zonele de manifestare ale eului social având ca pretext delimitările habitudinale prezente într-o
„Oraşul reprezentat amp; Reprezentarea oraşului” – Revista de Antropologie Urbană nr.3/2014 [Corola-blog/BlogPost/93507_a_94799]
-
dintre, vădit grave probleme ce pare că deja amanetează Viitorul: Educația! Rememorând una dintre rostirile filosofului Nae Ionescu - s-ar putea spune că experiențele negative ale istoriei au indus în sufletul nației, apariția unui sentiment tragic al existenței istorice 4. Traversându-l, acesta s-a vădit nu odată ca o înstrăinare dintr-o ontologie originară. Iată de ce, apariția unor scrieri ce consemnează istoria celor care, cu dăruire s-au îngrijit de supraviețuirea spirituală a românilor din Ardeal, a celor ce au
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
mai aduc aminte și de ceaiurile dansante... Și de teama bobocilor că vor fi prinși și vopsiți. Era o tradiție în școala de arhitectură, ca cei noi admiși să fie prinși în atelierele claselor mai mari, când se întâmpla să traverseze vreunul din noi un astfel de atelier, și să fie înconjurat de cei din anii mai mari și vopsit... tu te zbăteai să scapi de sub culorile lor și tot mai mânjit deveneai. Îmi aduc aminte că era rece vopseaua, și
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
Cum te-oi pune-așe să stai Din picioare să nu dai!...” De fapt, Valentin îi cunoscuse pe oșeni, în felul lor cu totul aparte de a fi, cu câțiva ani înainte, student fiind la Timișoara, pe când, într-una din zile, traversa spațiul dintre complexul studențesc și universitate. Un grup de studenți arabi zurbagii, de li se dusese lor buhul în întregul complex din pricina dezordinilor provocate, cărora nimeni nu le clintea un fir de păr din cap, pentru a nu se stârni
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
să atac fiecare poartă cu „unu, unu”. Să vezi minune! A ieșit gospodina cu un bolindete, spunând miloasă : -Ține, mă, mititelule! Singurel, singurel!...Drăguțul de tine! Altă viață. Când am introdus în traistă primul bolindete, am simțit că zbor. Am traversat apoi rapid ulița la altă poartă, hotărât să nu scap nici o casă. Dar viața asta mizerabailă mi-a dat prima lecție : niciodată nu-ți iese cum vrei. Orice ai încerca să faci, hop, apare concurența! Ca să-ți pună bețe-n
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
patriarhi, în putere unii; m-am interesat de animalele nemuritoare descrise în bestiarii. Totul pentru a feri de distrugere un conglomerat de oase, de mușchi și de limfă. De viscere. Pielea. A fost perioada mea stupidă. Romancierul susține că acum traversez una bizară. S-a găsit! Îmi cresc iepurii, beau rachiu de brad și mă străduiesc să formulez un model filozofic nou. Unic. Admis de către toți muritorii. Caut cuvinte pe care să le fixez într-o înșiruire logică infailibilă. Magistratul domină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Vrei să instalezi la Pensiune un pian. Alcătuiești un repertoriu. Schumann, Liszt, Chopin. Un regal. Fără Beethoven; vei organiza un concert cu Imperialul, în Piață, când vor fi vremuri pe măsură. La radio, o voce agitată anunță posibilitatea unui război. Traversezi timpuri nefaste, mereu ți-au fost ostile. Poți să sfârșești împușcat de către ai tăi (cine sunt ai tăi?Ă pentru că nu vrei să ții în mână o armă și să lupți pentru salvarea patriei. Pentru că nu vei ucide, vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
înainte de tipar. În reviste ai publicat doar fragmente „neutre”, alese cu toată grija. Ai o perioadă proastă. Durerile de cap, insomniile... A nins. Neobosită, pajura albă plutește deasupra Stațiunii albe. Când trece peste brazii verzi, pasărea pare și mai albă; traversând discul solar, albul acesteia dispare; de asemenea, când intră în ceață. Norii albi, de joasă altitudine, o ascund cel mai bine. Umbra acvilei albe alunecă peste troienele albe. Pata se strânge, capătă o formă alungită, scade: proiecția pajurei în picaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se ferească de omul acela. Însă, deocamdată, acesta părea să aibă cu adevărat nevoie de ajutorul lui. Își sucea mâinile cu nervozitate, schimbându-și ritmic greutatea de pe un picior pe altul. Își reluă drumul, iar Bargello Îl urmă În tăcere. Traversară marea piață de pământ bătătorit, iluminată de strălucirea lunii pline. Pe jos era Încă plin de rămășițele caselor ce aparținuseră familiei Uberti, distruse după Înfrângerea ghibelinilor la Benevento. Pentru mai mult de treizeci de ani, ruinele slujiseră drept carieră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trupurilor, răspunse ironic poetul. Dominicanul rămase impasibil. Dante se apropie și mai mult. Era nerăbdător să a priceapă la ce se uita atunci când Îl surprinseseră. Pieptul lui Ambrogio era Însemnat cu o evidentă serie de răni În dreptul inimii, care Îl traversau de la un umăr la celălalt. Trebuie că erau zgârieturile pomenite de medicul șef. Tăieturile, vădite, erau constelate de picături de sânge Închegat, dar nu păreau deosebit de adânci și nici nu se putea să fi fost produse pentru a-i istovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai puțin din Învățătura dumitale dar am vizitat, În schimb, multe porturi și multe mări, femeia e ca vântul care umflă pânzele În larg, sau care frânge catargul la dezlănțuirea furtunii. Este forța care ne lipsește nouă, bărbaților, pentru a traversa marea vieții, și pe care Încercăm să o capturăm În pânzele noastre. Își Îndreptă privirea spre dansatoarea care tocmai se apropia. — Nec tecum nec sine te, murmură. Poetul mai goli o cupă. Vinul alb și rece, un pic Îndoit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]