2,894 matches
-
sălcii puternice, de buruieni și de un cordon de trestie, unde se deschidea apa. La punctul de demarcație se afla limba țărmului, în parte spălată, în parte acoperită de apă până la genunchi. Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
frunte, se uita prin binoclu sus, în rămurișul unui arin. Armin și cu mine scormoniserăm prin toate movilițele din jurul stratului de mușchi, bătuserăm cu cizmele ogoarele proaspăt arate, înconjuraserăm toată balta, semănând cu restul unei oglinzi de apă, împrejmuită de trestii și copaci, rămasă acolo ca o relicvă din peisajul mlăștinos al unei ere glaciare. Armin a arătat cu mâna înspre Studebakerul care parcase pe drumul din câmp, a și întrebat dacă nu era mașina noastră și, cînd mi-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care vor să le inverseze, nici șefi, nici subalterni. Nici măcar obișnuitele conflicte Între părinți și copii, Între datorie și liberul arbitru, Între tradiție și Înnoire, mai nimic din ceea ce structurează dinamica unei cărți. Doar adierea delicată și tăioasă a unei trestii care gândește. Care simte, Înregistrează halucinant și pendulează fără răgaz, lent sau frenetic, În ritmul neregulat al vieții Înseși. Se Înțelege de ce micul volum de 100 de pagini nu se poate povesti. O epopee, În durata unei clipe. Imediată, urgentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dorit niciodată ca el să fie răsturnat. Dumnezeu face întorsături stranii de situație. Iată-l acum pe el ajuns în fața mea, ca să fie ajutat. Nu am fost niciodată superstițioasă până acum. Plutim pe Lacul de Vest. E o toamnă aurie. Trestia e deasă și a ieșit papura. Digul e mărginit de sălcii plângătoare. Frunze de lotus acoperă, pe anumite porțiuni, lacul. Printr-un pod, sunt legate de țărm pavilioanele în diverse stiluri construite în timpul dinastiilor. Locul e ornat cu stânci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
naturii, ca musca din fabulă!), i-am permis să se îmbrace și să stea liniștită. După două ore, care au trecut greu, dar pe care mi le-am impus departe de ea, m-am întors. Stătea într-un jilț de trestie în odaia de primire, cu un empire de culoarea liliacului, care-i accentua paloarea și ofilirea. Acum era mai puțin frumoasă. Dar niciodată nu-mi fusese atât de scumpă femeia aceasta, pe care în alarma mea exagerată și ridicolă crezusem
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acuma nainte, lăsată de ea. Mi se părea că ofensez cu zgomote vulgare muzica amintirilor. Am pus mâna pe toate câte știam că trebuia să le fi atins ea, am stat pe unde obișnuia să stea ea, pe jilțul de trestie, pe capătul canapelei din odaia de primire, cu fiorul că ocup în spațiu locurile pe care le umpluse ea cu ființa ei. Apoi, conștient de îndrăzneala mea irespectuoasă, m-am dus în camera ei de culcare. Aș fi vrut să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
atributele Îngrijorătoare, aducătoare de furtună, ale acțiunii bunicii mele de a-și face vânt cu evantaiul. Refuzând să se mai certe cu tatăl meu, se duse, cu gleznele ei umflate, până pe terasă. Se așeză lângă geam, Într-un scaun de trestie. Lumina de iarnă, bătând dintr-o parte, Îi lumina latura Îndepărtată, translucidă, a nasului. Își luă evantaiul de carton. Pe față, evantaiul avea inscripționate cuvintele „Atrocități turcești“. Dedesubt, cu un scris mai mărunt, erau particularizate: pogromul din Istanbul de la 1955
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pămîntule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gîndurilor lui; căci n-au luat aminte la cuvintele Mele, și au nesocotit Legea Mea; 20. Ce nevoie am Eu de tămîia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o țară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, și jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute." 21. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, voi pune înaintea poporului acestuia niște pietre de poticnire, de care se vor lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărîmă zăvoarele! 31. Se întîlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părțile, 32. că trecătorile sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc, și oamenii de război îngroziți. 33. Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea cînd este călcată cu picioarele: încă o clipă, și va veni pentru ea vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
nevăzută a timpului ("O, vreau să fug/ dincolo de al stelelor crug", Noapte-minune) : Și așa împodobit și așa spânzurat să mă duc la nunta de argint unde-s duși toți crinii. (Toți crinii) Dar ce este crinul? Mai mult decât pasca-liana trestie gânditoare, crinul este pregătitorul unui univers care acutizează absența lui Dumnezeu. Doar știm: crinul este o podoabă sublimă! Nici măcar veșmintele lui Solomon nu au fost mai frumoase. Încărcătura harică, transfiguratoare a acestei flori prezentă chiar și în Cântarea Cântărilor ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
chiparoși, ca să stau o vreme În pragul ușii deschise a unei vechi colibe de munte, cu bătrînul Tu Fu. Privind tăcuți În zare, către vălătucii de ceață albă ce se ridicau dinspre vale, ascultînd cum suflă vîntul prin perdelele de trestie și reverberațiile stinse ale clopotelor unui templu din depărtare, eram fiecare „singuri cu zece mii de lucruri”. După asta, m-am grăbit să mă Întorc rapid În Anglia - sărind peste oceane, continente și secole la fel de ușor cum sari de pe bordură -, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
li se propovăduiește Evanghelia. 23. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire." 24. După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: "Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vînt? 25. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi și cei ce trăiesc în desfătări, sunt în casele împăraților. 26. Atunci ce ați ieșit să vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
să stea de vorbă cu cineva. în urma lui, pe șantier, însemnările sale despre violența în familie și destrămarea căsniciei plutiră în noapte și se înfundară în noroi. 7 — Natura e atât de libidinoasă! spuse Sally, aprinzând o lanternă și luminând trestiile printr-un hublou. Uite, să luăm, de exemplu, papura. Vreau să zic că e un falus arhetipal evident. Tu ce zici, Ge? — Papura? întrebă Gaskell, holbându-se neajutorat la o hartă marină. Papura mie nu-mi spune nimic. Nici hărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-mă de fiecare dată la Fen Curve. Sunt înnebunită după curve. Eva, iubirea mea, ce-ar fi să mai faci un ibric de cafea? Vreau să rămân trează toată noaptea și să mă uit cum mijesc zorii peste papură și trestii. Ei bine, eu nu mai am chef, zise Gaskell. Noaptea trecută mi-a fost de-ajuns. Tipul ăla țicnit din baie, cu păpușa după el, și Schei, care s-a tăiat singur... E suficient pentru o singură zi. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să vezi peisajul. N-ai să zărești nimic altceva decât un chiolhan al firelor de papură. Sally se cățără pe acoperișul cabinei și se uită spre orizont. Orizontul era la zece metri de ei și consta dintr-un noian de trestie și păpuriș. — Uite, acolo e ceva care seamănă cu turla unei biserici, zise ea. Gaskell se cățără și el alături de Sally. — E o turlă de biserică. Și ce-i cu asta? Păi dacă facem semne cu o lumină sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o parte, în stufăriș. Ploaia se oprise, iar Eva se întinse pe saltea, gâfâind. I-ar fi fost mai ușor dacă scăpa de vestele de salvare. Ajunsese destul de departe de ambarcațiune ca să știe că sunt bine ascunse. Le împinse între trestii, după care ezită. Desfăcu una din veste din legătura compactă și izbuti să și-o pună pe ea. Apoi se întinse iar pe saltea, cu fața în jos, și vâsli în continuare cu mâinile, înaintând pe canalul care se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spărsese pe undeva, fie că i se stricase ceva la valvă, dar, orice-ar fi fost, înaintarea Evei fusese excesiv de lentă și până la urmă femeia fusese obligată să se refugieze în stufăriș, departe de canal. Aici, prinsă între firele de trestie, își petrecuse o noapte în noroaie, dându-se jos de pe saltea ca să o umfle și apoi urcându-se înapoi pe ea și încercând să curețe mâlul și buruienile care i se lipiseră de piele când se dăduse jos. în timpul procedurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nici nu putea sta toată ziua în stufăriș. Așa că s-a aruncat cu capul înainte, trăgând salteaua pneumatică după ea, pe jumătate înot, dar mai mult târându-se prin noroi și apă. în cele din urmă reuși să iasă dintre trestii și păpuriș în largul apei și descoperi că privirea ei întâlnește o limbă de pământ, dincolo de care se aflau o casă cu o grădină ce cobora până pe malul apei și o biserică. Acum n-avea altă soluție decât să traverseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
au ajuns la anaghie. Nu puteau fi prea departe de uscat. Din câte știau ei, uscatul era chiar dincolo de stufăriș. Gaskell ieși și se cățără pe vârful cabinei, dar în afară de turla bisericii din depărtare, nu reuși să vadă nimic dincolo de trestii. Poate că dacă ar lua o bucată de pânză și ar flutura-o, cineva ar putea să-i detecteze. Coborî, luă o față de pernă și își petrecu douăzeci de minute fluturând-o pe deasupra capului și strigând. Apoi se întoarse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
veți cunoaște” -, se ridică și se holbă pe fereastră în direcția bisericii, întrebându-se dacă n-ar trebui să coboare și să vadă dacă nu găsea acolo jos vreo doamnă masivă, grasă și goală, când atenția îi fu atrasă de trestiile de peste apă. Uite, apăruseră din nou, obiectele alea infernale! De data asta nu mai încăpea nici o îndoială. Preotul apucă binoclul și se holbă furios prin el. Acum putea să le vadă și mai clar decât prima dată și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fusese acolo nimic, iar noi veniserăm de dimineață. Nici în zilele următoare nimeni în afară de noi nu a dat târcoale castanului. Pur și simplu, am conchis noi, ascuțitorile crescuseră acolo, se desfăcuseră ca o mirifică inflorescență a copacului, așa cum cactușii sau trestia de bambus înfloresc o dată la un veac. Le-am luat acasă. Până și sub iepuri sau sub căprioarele cele mai blânde se ascundea lama fermă, neiertătoare, a cuțitului de oțel. În castan, asemenea unor bătrâni indieni, stăteam la sfat. Când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a avut loc criza petrolului. Din nefericire, dar și ca factor pozitiv, în Brazilia, era la putere junta militară. Ea nu se lamenta ca noi, nu discuta cu țările arabe, nu trecea de partea URSS. Au decretat: producem bioetanol din trestie de zahăr! Astăzi, Brazilia are asigurată independenta energetică și este lider mondial în domeniul biocarburanților. S-a decis! - Vor avea suficiente cantități de alcool? - Nu. Prima alternativă pentru toate națiunile este reducerea consumului de carburanți. A doua soluție ar fi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
scăpa...” Urmașii Craiului și-au adus aminte de poveste... O poveste pe care procurorii n-o cunoșteau. Dacă vrei să nu se surpe biserica, te duci la femeia care ți-i dragă, în timp ce doarme, și-i măsori trupul cu o trestie și trestia o îngropi în zid, iar Casa Domnului crește și nu se mai darmă. La patruzeci de zile, după ce ai zidit trestia, aleasa ta va muri...» «Greu să mai găsim preot de leac, așa cum a fost părintele Ilarion Argatu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Craiului și-au adus aminte de poveste... O poveste pe care procurorii n-o cunoșteau. Dacă vrei să nu se surpe biserica, te duci la femeia care ți-i dragă, în timp ce doarme, și-i măsori trupul cu o trestie și trestia o îngropi în zid, iar Casa Domnului crește și nu se mai darmă. La patruzeci de zile, după ce ai zidit trestia, aleasa ta va muri...» «Greu să mai găsim preot de leac, așa cum a fost părintele Ilarion Argatu. A început
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
biserica, te duci la femeia care ți-i dragă, în timp ce doarme, și-i măsori trupul cu o trestie și trestia o îngropi în zid, iar Casa Domnului crește și nu se mai darmă. La patruzeci de zile, după ce ai zidit trestia, aleasa ta va muri...» «Greu să mai găsim preot de leac, așa cum a fost părintele Ilarion Argatu. A început să se ridice părintele Vrăjitoru de la Liteni, da’ nu-i ca el...» «Părintele Argatu ne-a dat 4000 de lei pentru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]