6,656 matches
-
Eminescu” din București. Începând din 1954 desfășoară o intensă activitate ziaristică. Este repartizat la „Contemporanul”, iar ulterior devine redactor la „Narodnaia Rumânia” și la „Gazeta literară”. Din 1969 este lector la Editura Eminescu. Colaborează la „Viața românească”, „Vatra”, „Albina”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Familia”. În presă debutează în 1953 la „Viața românească”, cu schița Cișmele și noroi, iar editorial în 1954, cu volumul Cișmele și noroi, cuprinzând șase schițe satirice în spiritul vremii, la adresa moralei și a comportamentului burghezului mărunt. Înrâurit în mare
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
Femeia lui Loth”, RCM, 1991, 1 octombrie; Sadi Rudeanu, „Femeia lui Loth”, „Facla” (Tel Aviv), 1991, 7 noiembrie; Solo Har, Generația confruntărilor, București, 1994, 173-176; Eugen Campus, „Mă numesc Alzheimer”, „Minimum” (Tel Aviv), 1995, octombrie; Sebastian Costin, „Mă numesc Alzheimer”, „Tribuna” (Tel Aviv), 1996, 5 iunie; Gina Sebastian Alcalay, Pe urmele altora, București, 1997, 77-81; Cristofor, Țara Sfântă, I, 137-139; Nicolae Cajal, Încleștarea cu viața, „Realitatea evreiască”, 2000, 31 ianuarie; Aczél, Scriitori rom. Israel, 94-96. E.-E.T.
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
armatei (1945-1961). Din 1968 până la sfârșitul vieții a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. Debutează în „Bilete de papagal” (1937). A colaborat la „Universul literar”, „Viața literară”, „Meșterul Manole”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața militară”, „Cronica”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Romanele și povestirile lui F. sunt caracterizate printr-o remarcabilă continuitate a ideilor și preocupărilor. De la volumul de debut, Straniul paradis (1942), ale cărui povestiri se desfășoară la granița dintre vis, halucinație și realitate, conturând situații stranii
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
care „a făcut pentru poezie ceea ce Luther făcuse pentru proză” (A. Bossert) -, este o valoroasă mărturie despre identitatea etnică a românilor și, în bună parte, un imn înălțat sufletului românesc. Deși a fost tălmăcit și publicat de G. Coșbuc în „Tribuna” (1885), el rămăsese aproape necunoscut publicului de limbă română. De aceea, G. l-a „răsădit în românește” cu adevărată devoțiune: operațiunea comporta, dincolo de interesul pur literar, o înaltă semnificație patriotică. Transpunerea este - prin metrică, ton și ritm - adaptată spiritului limbii
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
, Matei (3.X.1943, Săliștea Nouă, j. Cluj), poet și prozator. După absolvirea liceului la Cluj (1962), urmează Facultatea de Filologie a Universității din București. Debutează cu versuri în „Tribuna” (1962) și, editorial, cu volumul de poezii Un copil lovește cerul (1968). A colaborat la „Tribuna”, „Luceafărul”, „Astra”, „România literară”. A folosit și pseudonimele Matei Albastru și Matei Gavril Albastru. Cele trei cicluri ale cărții de debut (Scalda, Un copil
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
Nouă, j. Cluj), poet și prozator. După absolvirea liceului la Cluj (1962), urmează Facultatea de Filologie a Universității din București. Debutează cu versuri în „Tribuna” (1962) și, editorial, cu volumul de poezii Un copil lovește cerul (1968). A colaborat la „Tribuna”, „Luceafărul”, „Astra”, „România literară”. A folosit și pseudonimele Matei Albastru și Matei Gavril Albastru. Cele trei cicluri ale cărții de debut (Scalda, Un copil lovește cerul și Singur în lume) refac traiectoria unui destin: de la ultimul contact („scalda”) cu copilăria
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
București (sprijinit de N. Iorga), devenind secretar de redacție la „Neamul românesc”. Atras de Mihail Dragomirescu, începând din anul următor va colabora la „Convorbiri critice” și mai târziu la „Falanga”, unde este redactor. Publică, de asemenea, la „Luceafărul”, „Viața literară”, „Tribuna” ș.a. Din acești ani datează volumele Cea dintâi durere (1907), Odată! (1907), Într-o noapte de mai (1908), 1877. Schițe din război (1908), Nucul lui Odobac (1910), Din lumea celor cari nu cuvântă (1910), Amintiri și schițe (1910). În 1911
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
2 aprilie și 1 octombrie 1906. Pentru a organiza și a conduce această gazetă, care înlocuia „Revista politică” de la Suceava, membrii societății bucovinene „Concordia” l-au chemat din Transilvania pe publicistul Pompiliu Pipoș, fost în trei rânduri redactor responsabil la „Tribuna” din Sibiu. După moartea acestuia, direcția periodicului va fi luată de G. Bogdan-Duică (9 mai 1893 - 24 iulie 1894), ajutat, mai ales în chestiunile politice, ca și antecesorul său, de redactorul responsabil Vasilie Marco. După plecarea lui G. Bogdan-Duică, vor
GAZETA BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287184_a_288513]
-
tot de Teodor V. Păcățian, editor, director și redactor responsabil. Este o publicație care se adresează în primul rând intelectualilor de la sate, învățători și preoți, evitând o angajare fermă în luptele politice, fapt care i-a atras reproșurile redactorilor de la „Tribuna” din Sibiu. Din anul 1888 și până în 1890 gazeta a fost redactată de Nicolae Coșariu, iar din 1891 de George Ardelean. G.p. are rubrici dedicate vieții sociale bănățene, literaturii, evenimentelor politice, sunt oferite informații privind viața ecleziastică, comentarii juridice și
GAZETA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287205_a_288534]
-
I. I. Roșca și are propriul său cerc literar, la ședințele căruia participă Petre Ispirescu, Gr. Tocilescu, Lazăr Șăineanu, M. Brociner. Patronează, alături de Hasdeu, începuturile științifice ale lui Șăineanu și oferă îndrumări lui Ispirescu. Talentul oratoric îl aduce și la tribuna Ateneului Român, al cărui membru va deveni (1885). Ține aici două faimoase conferințe, Apocrifele în literatura română (1884), audiată, între alții, de Mihai Eminescu, și Originea alfabetului și ortografia română (1885). Conferențiază, în prezența regelui, la Societatea Geografică Română, unde
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
literare plasate la rubrica „Revista literară” în anul 1888. În urma unui conflict cu redactorul publicației, care nu i-a permis să mai scrie despre G. Coșbuc, G. Bogdan-Duică renunță, în același an, la rubrica sa și începe să colaboreze la „Tribuna” din Sibiu. G. de T. a găzduit și traduceri din literatura universală (Lev Tolstoi, H. C. Andersen), folclor cules de I. Pop-Reteganul, I.C. Panțu ș.a., cronici artistice și dramatice (mai ales despre teatrul de amatori din Ardeal), recenzii, note critice
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
Dacia literară”, dar s-a și deosebit de acesta prin persistența ideilor iluministe, prin interesul pentru cultura germană și prin respingerea culturii franceze, considerată revoluționară. Într-o a doua etapă, după 1870, alături de alte publicații periodice („Telegraful român”, „Albina Carpaților”, „Observatoriul”, „Tribuna”), a sprijinit, mai ales prin intervențiile publicistice ale lui G. Barițiu, I. Mureșianu și, mai târziu, ale lui G. Bogdan-Duică, orientarea spre realismul popular, specifică literaturii din Transilvania. După 1900, G. de T. devine un ziar în care informația, îndeosebi
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
românească „Lumină lină” - „Gracious Light” din New York. Prima lui carte este culegerea de versuri Călăuza, apărută în 2000, pentru care primește Premiul Național pentru debut „Mihai Eminescu”. În România, după 1990, scrie la „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Poesis”, „Poezia”, „Tribuna”, „Dacia literară” ș.a. De asemenea, colaborează cu poezie la reviste culturale americane și este prezent în mai multe antologii editate în SUA. „Optzecist atipic”, cum l-a numit Nicolae Manolescu, G. este un poet vizionar și metafizic ce elaborează vaste
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
Facultatea de Teatrologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. Debutează în dramaturgie la „Ateneu”, cu piesa Umbrelă pentru singurătate (1968), după ce debutase ca poet în „Tânărul scriitor” (1955), iar în postura de comentator literar în „Tribuna” (1963). Metodist și director al Casei Regionale a Creației Populare din Galați (1961-1964), inspector pe probleme artistice în Galați (1966-1967), din 1967 face parte din redacție, iar din 1982 până în 1990 conduce revista „Ateneu”. Din 1990 înființează și conduce, la
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
care, de la numărul 1414/1935, se adăuga mențiunea „Apare sub conducerea Casei Naționale”. De la 1 aprilie 1936 își schimbă titlul, devenind „Nouă gazeta de Vest”. Articolul-program, Pășim cu încredere!, mărturisește intenția editorilor de a face din G. de V. o tribuna de afirmare a romanismului la granița de Apus a țarii. Direcția culturală se manifestă cu precădere în interiorul rubricilor specializate, care se diversifica treptat, de la „Gazeta de Vest culturală” la „Cronicar”, unde apar cronici plastice, si de aici la „Curier literar
GAZETA DE VEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287193_a_288522]
-
Satu Mare și la Baia Mare, ca lector la Institutul Pedagogic (1963-1972). Debutează la revista „Vremea”, în 1934, cu poezia Epicritica bucuriei, semnată G. Mavrogheni. Colaborează la „Floarea de foc”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Luceafărul” (Sibiu), „Pământul” (Călărași), „Pagini literare” (Turda), „Familia”, „Steaua”, „Tribuna” ș.a. La Satu Mare a scris frecvent la publicațiile locale „Cronica sătmăreană” și „Afirmarea”. Este unul dintre animatorii cenaclului literar Afirmarea. Traduce integral Bestiarul sau Cortegiul lui Orfeu de Apollinaire în „Pagini maramureșene”. Poemul fără flăcări, volum publicat de G. în
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
Stan, Eminescu și editorii săi, „Ziarul de duminică”, 2000, 24 noiembrie; Z. Ornea, Edițiile Eminescu, RL, 2001, 12; Interim, Eminescu este „nuiaua noastră”, ALA, 2001, 561; Iulian Neacșu, Cartea adevărurilor simple, „Ecart”, 2001, 12-13 ianuarie; Aureliu Goci, Editarea operei eminesciene, „Tribuna învățământului”, 2001, 15-21 ianuarie; [Răzvan Voncu], Un pasionant „roman” al edițiilor eminesciene, „Cronica română”, 2001, 9 mai; Constantin Cubleșan, Eminescu în oglinzile criticii, Cluj-Napoca, 2001, 183-189; Geo Vasile, Pluralul românesc. Cartea, cu prețul vieții, București, 2001, 106-111; Nicolae Manolescu, Spre
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
politicii lui Ion Antonescu. Debutează cu un comentariu literar în „Universul” (1913), ziar al cărui colaborator va rămâne o lungă perioadă. Semnează numeroase articole, cronici literare și dramatice, memorialistică în „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Sburătorul”, „Cuvântul”, „Țara noastră”, „Preocupări literare”, „Tribuna școalei” și altele. Inițiază apariția revistei „Ecoul Dunării” (Calafat, 1929) și este redactor al revistei „Lanuri” (București, 1934). A fost un cunoscut și apreciat conferențiar al Societății Române de Radiodifuziune. Împreună cu V.V. Haneș și C. Fierăscu redactează și publică manuale
GEROTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287226_a_288555]
-
1925, Galați - 1988, București), prozator. A absolvit în 1952 Facultatea de Filologie a Universității din București. Până în 1970 a funcționat ca șef al secției de proză de la Editura Tineretului, transferându-se apoi la Editura Litera. A debutat publicistic în revista „Tribuna”. Dacă în cartea de debut, O viață pe o coajă de pepene (1966), era debitor lui D.R. Popescu și lui Nicolae Velea, în Nu uita pasărea ucisă (1972) se dovedește tributar romanului lui William Faulkner, Nechemat în țărână. Nuvelele cuprinse
GHEORGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287241_a_288570]
-
fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural (1967) și i s-au acordat Premiul Uniunii Scriitorilor (1980) și Premiul „Perpessicius” (1981). Debutează în presa literară cu o schiță umoristică în revista „Tânărul scriitor” (1955). Colaborează la „Contemporanul”, „Viața românească”, „Manuscriptum”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Steaua”, „Polemici” (New York), „Adevărul literar și artistic” ș.a. Debutul editorial este reprezentat de monografia Gh. Brăescu (1963), scriitor căruia G. îi îngrijește și câteva ediții din operă. Este un prim exercițiu al editorului și mai ales al istoricului literar. În
GHERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287242_a_288571]
-
1925, Sărata-Galbenă, j. Lăpușna), critic și istoric literar. Obține licența în litere și filosofie la Universitatea din Cluj în 1950, devenind doctor în filologie (1973) și conferențiar universitar (1974) la aceeași Universitate. Între 1957 și 1963 este redactor al revistei „Tribuna”, unde și debutează (1957), colaborând apoi la „Steaua”, „Romanoslavica”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Russkaia literatura”. Râleev (1966), cea dintâi carte a lui G., este o monografie dedicată poetului rus. Contrazicând un stil emoțional și participativ frecvent în astfel de lucrări, autorul
GHIJIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287261_a_288590]
-
neobosit animator al vieții culturale. A debutat ca poet în 1920, în „Datina” din Turnu Severin, sub pseudonimul Il. D. Rim. Tot aici va semna, în 1925, cu un nume inspirat de Cehov, I. Vania, și Gherghinescu-Vania. A colaborat la „Tribuna nouă” (Arad), „Ramuri”, „Bilete de papagal”, „Gândirea”, „Calendarul” (București), „Brașovul literar și artistic”, „Progres și cultură” (Cluj), „Glasul Mureșului” (Târgu Mureș), „Pagini literare” (Turda), „Gând românesc” (Cluj), „Familia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Porunca vremii”, „Înnoirea” (Arad), „Universul literar”, „Tribuna” (Brașov
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
la „Tribuna nouă” (Arad), „Ramuri”, „Bilete de papagal”, „Gândirea”, „Calendarul” (București), „Brașovul literar și artistic”, „Progres și cultură” (Cluj), „Glasul Mureșului” (Târgu Mureș), „Pagini literare” (Turda), „Gând românesc” (Cluj), „Familia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Porunca vremii”, „Înnoirea” (Arad), „Universul literar”, „Tribuna” (Brașov), „Luceafărul” (Sibiu), „Drum nou” (Brașov), „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Tribuna” ș.a. A condus revistele brașovene de poezie „Claviaturi” (1941-1943) și „Luceafărul de ziuă” (1957), a făcut parte, între 1966 și 1971, din redacția „Astrei”. Și-a strâns versurile în
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
Brașovul literar și artistic”, „Progres și cultură” (Cluj), „Glasul Mureșului” (Târgu Mureș), „Pagini literare” (Turda), „Gând românesc” (Cluj), „Familia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Porunca vremii”, „Înnoirea” (Arad), „Universul literar”, „Tribuna” (Brașov), „Luceafărul” (Sibiu), „Drum nou” (Brașov), „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Tribuna” ș.a. A condus revistele brașovene de poezie „Claviaturi” (1941-1943) și „Luceafărul de ziuă” (1957), a făcut parte, între 1966 și 1971, din redacția „Astrei”. Și-a strâns versurile în volumele Drum lung (1928), Amvonul de azur (1933), Privighetoarea oarbă (1940
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
epocă, unde va fi redactor șef-adjunct până în 1970. Director al Editurii Albatros între 1970 și 1974, inițiază aici colecția „Lyceum”, seriile „Sinteze” și „Texte comentate”, precum și „Dicționarele Albatros”. Preia ulterior postul de redactor-șef al revistei pentru românii din emigrație „Tribuna României” (1974- 1989). Între 1993 și 1995 este director al revistei pentru copii „Ariel”. Colaborează la revistele „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Familia”, „Viața românească”, „Tomis”, „Argeș” ș.a. Debutează cu poezii în 1955, la revista „Tânărul scriitor”, iar prima lui carte
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]