KorAP: Find »[drukola/base=trotuar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...284 >

7,094 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

În general, În special a vodevilului, dar În cele din urmă, incapabilă să reziste temei elene, Își pusese o pereche nouă de ciorapi de mătase, o rochie neagră și un pardesiu și o pornise cu restul lumii, mai Întâi pe trotuar și apoi În Packardul cel Înspăimântător. Când se ridicase cortina la Teatrul de Familie, rudele mele se așteptaseră să vadă Întreaga poveste. Cum Minos, regele Cretei, refuzase să-i sacrifice un taur alb lui Poseidon. Cum Poseidon, Înfuriat, o făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
grămadă de bani. Ți-am spus eu. Hainele pasagerilor, Încă elegante pe vremea aceea, Își arătau totuși uzura: pălării care nu fuseseră puse pe calapod de luni de zile, tivuri și manșete destrămate, cravate și revere pătate cu sos. Pe trotuar, un bărbat ținea În mâini o pancartă scrisă de mână: MUNCĂ - aSTA - VREAU - NU - MiLĂ - CINE - VrEA - SĂ - MĂ - AJUTE - SĂ - GĂSESC - O - SLUJBĂ. - 7 - ANI - ÎN - DETROIT. N-AM - BANi. - M-AU - DAT - AFARĂ - AM - AM - REFERINȚE - FOARTE - BUNE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
fețele albe se uitară după ea: o femeie aruncată peste bord. Începu să meargă. Ținându-și strâns poșeta, se grăbi În jos pe Hastings, de parcă ar fi știut unde se duce. Își ținea privirea Îndreptată Înainte. Copiii săreau coarda pe trotuar. La o fereastră de la etajul al doilea, un bărbat rupse o bucată de hârtie, strigând: ― De acum poți să-mi trimiți corespondența la Paris, domnule poștaș! Verandele erau pline cu mobilă de sufragerie, canapele vechi și fotolii, oameni jucând șah

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
este bine documentată. Mai Întâi Fard Muhammad dădu mâna cu Fructele Islamului. Tinerii se străduiră să-și țină În frâu lacrimile În timp ce el Își lua rămas-bun. Apoi Înaintă prin mulțimea din fața Templului Nr. 1 până la Chryslerul său coupé, parcat lângă trotuar. Puse piciorul pe treapta automobilului. Apoi, fiecare persoană avea să insiste că Mahdi se uitase fix În ochii ei tot timpul cât durase scena. Femeile plângeau deja de-a binelea, implorându-l să nu plece. Fard Muhammad Își scoase pălăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
dansând un tango ucigaș. Și mare era Carne Calitatea Întâi, Pește Proaspăt de la Hagermoser și Frizeria Artă și Precizie. Pe colț era localul nostru, o clădire Îngustă, cu un singur nivel, cu un cap de zebră din lemn suspendat deasupra trotuarului. Noaptea neoanele roșii care clipeau Îi scoteau În evidență botul, gâtul și urechile. Clientela era formată În mare parte din muncitori de la uzina de automobile. Veneau destul de des Înainte să intre În tură. Lefty deschidea barul la ora opt dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
apăsa pedala accelerației, zornăitul zarurilor de la table Îi umplea urechile. Sângele i se Înfierbânta de la o veche pasiune, o creștere a pulsului pe care n-o mai simțise de când cobora de pe munte ca să exploreze străzile lăturalnice ale Bursei. Parcă lângă trotuar și se repezi Înăuntru. Trecu de clienții surprinși (care nu erau obișnuiți să vadă albi), păși peste rastelurile pe care stăteau cutii de aspirină, leucoplasturi și laxative și se duse la ghișeul farmacistului, În spate. ― Poftiți, Îi spuse farmacistul. ― Douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
un scaun mai bun pe care să stai? ― Nu-ți place scaunul meu? ― E tot rupt. ― Scaunul ăsta e un obiect vechi. Asta Înseamnă că așa trebuie să fie - rupt. ― Nici chiar așa de rupt. Dar Marius mijea ochii spre trotuarul opus, la Casa Zebrei. ― Hai să te-ntreb ceva, micuță Cleo. ― Ce? ― Cum se face că Întotdeauna sunt cel puțin trei polițiști grași care stau la tejghea În localul tatălui tău? ― Le dă cafea pe gratis. ― Și de ce crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
În camera de zi. Noi așteptam În Întuneric În timp ce el orbecăia prin casă, ciocnindu-se de mobile. În cele din urmă se vedea o dâră de lumină undeva În depărtare și Milton striga voios: ― Gata! Reușea să păstreze aparențele. Spăla trotuarul din fața bufetului cu furtunul și ținea geamurile impecabil de curate. Continua să-și Întâmpine clienții inimos, Întrebând: ― Cum mai merge? sau spunând: ― Yahsou, patriote! Dar muzica swing și jucătorii de baseball de la Casa Zebrei de pe vremuri nu puteau ține timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
1967 Twelfth Street din Detroit e deschisă toată noaptea. De exemplu, când ajung polițiștii, pe marginea străzii stau fete În fuste mini, ciorapi cu portjartier și bluze cu spatele gol. (Algele marine pe care le spală Milton cu furtunul de pe trotuar În fiecare dimineață includ și meduzele moarte ale prezervativelor și, ici-colo, câte-un toc pierdut, zăcând ca un ghioc părăsit.) Fetele stau lângă bordură, iar mașinile trec pe alături. Cadillacuri verzui, Tornadouri roșii ca focul, Lincolnuri care Înaintează cu gurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
lăsați acasă, bebeluși de șase luni cu răceli crunte, care dorm În pătuțuri uzate, molfăind suzete și respirând cu greu... imune la gustul persistent de spermă din gură, combinat cu guma de mestecat mentolată, majoritatea de până În optsprezece ani, acest trotuar de pe Twelfth Street fiind primul lor loc de muncă adevărat, cel mai bun lucru pe care li-l poate oferi țara pe post de carieră. Încotro o vor apuca de aici? Și la asta sunt indiferente, În afară de două-trei dintre ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
fac parte din ce s-a petrecut În acea seară, ceea ce e pe cale să se Întâmple (polițiștii se dau acum jos din mașini, sparg ușa de la barul clandestin)... un geam se deschide și cineva strigă: ― Gaborii! Ieșiți prin spate! Pe trotuar, fetele Îi recunosc pe polițiști, pentru că pe ei trebuie să-i servească gratis. Dar ceva e altfel În seara asta, ceva se Întâmplă... fetele nu dispar, cum fac de obicei când apar polițiștii. Stau și se uită cum clienții barului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
sub nivelul umerilor mei, se aude cum Îi zornăie mărunțișul. Îi ating degetul mare, fascinat de unghia care lipsește și despre care Lefty mi-a spus Întotdeauna că i-a mușcat-o o maimuță la grădina zoologică. Acum ajungem la trotuar. Bărbatul care face trotuarele din Grosse Pointe și-a lăsat numele gravat În ciment: J.P. Steiger. Mai există și o crăpătură, unde furnicile sunt În război. Acum traversăm porțiunea de iarbă dintre trotuar și stradă. Și acum ajungem la bordură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
se aude cum Îi zornăie mărunțișul. Îi ating degetul mare, fascinat de unghia care lipsește și despre care Lefty mi-a spus Întotdeauna că i-a mușcat-o o maimuță la grădina zoologică. Acum ajungem la trotuar. Bărbatul care face trotuarele din Grosse Pointe și-a lăsat numele gravat În ciment: J.P. Steiger. Mai există și o crăpătură, unde furnicile sunt În război. Acum traversăm porțiunea de iarbă dintre trotuar și stradă. Și acum ajungem la bordură. Eu cobor. Lefty nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
maimuță la grădina zoologică. Acum ajungem la trotuar. Bărbatul care face trotuarele din Grosse Pointe și-a lăsat numele gravat În ciment: J.P. Steiger. Mai există și o crăpătură, unde furnicile sunt În război. Acum traversăm porțiunea de iarbă dintre trotuar și stradă. Și acum ajungem la bordură. Eu cobor. Lefty nu. În schimb, pășește În gol, la o palmă de bordură. Ținându-l Încă de mână, râd de el că e așa de stângaci. Lefty râde și el. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pomul care creștea În fața geamului. Mâncam dude de o oră, ca să-mi abat atenția de la sunetul care se auzea În dormitorul părinților mei. Dudele se copseseră În ultima săptămână. Erau cărnoase și zemoase. Mă murdăream pe mâini de la ele. Afară trotuarul era mânjit cu mov, ca și iarba, ca și pietrele din straturile de flori. Sunetul din dormitorul părinților mei era plânsul mamei mele. M-am ridicat. M-am dus până la geamantanul deschis și m-am uitat Încă o dată dacă Împachetasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
văd zgârie-norii din centrul orașului. Era un cartier de cafenele italienești, pizzerii și baruri topless. În North Beach erau localurile fastuoase de striptease, cum ar fi cel al lui Carol Doda, cu bustul ei celebru conturat pe marchiză. Ispititorii de pe trotuare Îi Îmbiau pe trecători: ― Domnilor! Haideți să vedeți spectacolul! Aruncați doar o privire! Nu vă costă nimic să aruncați o privire! În același timp, individul de la celălalt colț striga: ― Fetele noastre sunt cele mai bune! Pe aici, vă rog, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

Nu trebuia să mă grăbesc ca până acum. Un om în fugă nu vede prăpastia în care se aruncă, nici piatra de care se împiedică. M-am dus la geam și m-am uitat la oamenii care începeau să aglomereze trotuarele. Mulți dintre ei cărau ceva în spinare. Rucsacuri și ghiozdane. Câțiva aveau chiar și sacoșe. Erau elevi. În ghiozdane aveau, probabil, sacii de dormit pe care i-am recomandat, iar în sacoșe... nu știu. Poate haine de schimb. Nu erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
lipsit de viață, lipsit de sentiment nu făcea decât să accentueze senzația ciudată. Turnurile gri păreau niște cruci de beton într-un cimitir imens ce marcau locurile de odihnă veșnică a celor care încă n-au murit. Pe străzi, pe trotuare, mașinile, din ce în ce mai rare, și pietonii, din ce în ce mai grăbiți odată cu înălțarea discului solar pe bolta cerului, semănau izbitor de tare cu niște furnici, cu niște gândaci care, dând de o sursă de hrană, o invadează și o consumă, o transportă până în vizuina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
o invadează și o consumă, o transportă până în vizuina lor și acolo o depun pentru iarna ce va să vie, care nu va mai veni pentru câțiva dintre ei. Mulți dintre cei care treceau prin fața ochilor mei, acolo, jos, pe trotuar, erau plăpânzi și subțiri. Bolnăvicios de subțiri, de slabi. Ministerul a făcut o "treabă bună" în privința sănătății. Măcar a scăpat de obezitate, care devenise o epidemie cu câțiva ani înainte. Acum o înlocuise cu malnutriția. Grozav! Cei mai grăbiți erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
înlocuise cu malnutriția. Grozav! Cei mai grăbiți erau elevii. Îți puteai da seama care sunt după imensele ghiozdane pe care le cărau în spinare și prin silueta lor, incomplet dezvoltată. Un gard înalt de vreun metru jumătate reprezenta granița dintre trotuar și terenul școlii. În spatele său, o grădină mică, populată în principal de buruieni și arbuști, se întindea pe o distanță de zece metri. Prin ea, o alee de piatră albă își făcea loc maiestuos, pornind de la gardul din fier și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
cred că tirul s-ar fi oprit numai la noi, cei din curtea interioară. Presupun că ar fi trecut și la cei de pe culoarele ce duceau în fața liceului, și nu s-ar fi sfiit să facă câteva victime nici pe trotuarul bulevardului. Guvernul ar fi adus trupe adiționale din teritoriu, ar fi înconjurat orașul, impunând starea de asediu, i-ar fi căutat pe cei care au fost martori și care știau cât de cât ce se întâmplase și i-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
afară. Îmi luase vorba din gură. Și băncile la fel. La fel? zise nevenindu-i să creadă. Vino cu mine! îi zisei. L-am dus la geam și i-am arătat bucata de pământ ce se afla între colegiu și trotuarul străzii. Ca să ajungă ei în școală, trebuie întâi să treacă de grădiniță... mă rog, ce-a mai rămas din ea. Avem mine! Corvium, zise el mândru, ești un geniu! Și asta nu-i tot. Știu cum să aducem armele tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
stăteau întinși pe plăcile puse pe băncile date la peretele opus ferestrelor. Erau cel puțin opt. Stăteau în diverse poziții, toate incomode, și dormeau neîntors. Zâmbi. Afară, printre fulgii care cădeau necontenit, se zăreau mici movile pe stradă și pe trotuare, iar cele mai multe erau în preajma corturilor Gardienilor. Oamenii prinși pe afară de îngheț muriseră aproape instantaneu. N-avuseseră timp să se adăpostească. Majoritatea erau Gardieni pe care nu-i plângeam, dar erau și câțiva trecători nevinovați care nu vor mai ajunge acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380

devenise un adept conștiincios al curei și Își păstra și buna dispoziție. Făceau o scurtă siestă, apoi programul obișnuit, de cealaltă parte a orașului de data aceasta, străzile comerciale, magazinele, mulțimea În care se pierdeau mereu unul de altul pe trotuar. — Ai remarcat ce mulți pedichiuriști și ortopezi sînt aici? Dacă toți merg pe jos la fel de mult ca noi! În seara aceea nu era concert În chioșc, ci În grădina Grand Casino. Instrumentele cu corzi luaseră locul celor de suflat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Întîmplare, intra pe străduțe care păreau că Îl Îndepărtează de țintă, și tresărea cînd recunoștea brusc fațada hotelului, cu cei doi arbuști În hîrdaiele vopsite În verde. De data aceasta, făcu din nou la dreapta, apoi iar și, pe un trotuar, puteai să vezi vreo cincisprezece gură-cască care se uitau dincolo de șosea. În ochii doamnei Maigret se aprinse brusc o luminiță. Comisarul păru că ezită, schimbă trotuarul, se opri să-și curețe pipa, lovindu-o de talpă, și să-și umple

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]