2,711 matches
-
banalități, finiților ce sunteți. Căci Natura perfecționează neîncetat și lacătele cu care le Încuie, cedând greu șperaclului vostru: știința. Chiar vă și puneți limite, iar prietenul și viitorul meu colocatar, Cristi, vă poate mărturisi oricând cât de greu, cu câtă trudă reușește - oare? - să-și convingă colegii de tagmă când transformă o curiozitate În banalitate; cu mai multă decât i-a cerut-o Însăși munca... E și ceva bun aici: Natura vă protejează de banalitatea totală care Înseamnă moartea. Viitorului meu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
grija” omului, să zămislească aceste zăcăminte de sare. Românii par a fi norocoși, căci sarea lor ar ajunge Întregii omeniri vreo două secole, bașca și câtă au cărat romanii, bizantinii, turcii... Alții, pe aiurea, au depus și depun Încă multă trudă pentru a o obține din mare. E mare nevoie de ea, căci orice organism animal, inclusiv omul, reconstituie În sine, mereu și mereu, o „mare“ interioară, lichidul interstițial adică, cu o compoziție sacralizată, aceea a mării propriu zise din vremea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de la infraroșul cuptorului până la verdele copacilor. Simplu, nu? Departe de a fi un vicios, adică să aleg ce e mai la Îndemână, și plăcut În consecință, sunt doar un optimizator: de ce să arunc pe „apa sâmbetei“ ce-am câștigat cu trudă la vânătoarea de ieri? De asta, Îmi permit acum să mă duc la culcare. Nu ca voi care munciți din greu și risipiți la fel... dar de ușor. Mereu vrând mai mult decât vă trebuie. 9. Vânătoare Cică 25% din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari și să veniți doar în vizită aici, pentru că truda pământului este neostoită, iar pământurile noastre nu mai sunt ale noastre. Bunicul avea o carismă aparte, iar obrajii săi rotunzi îi reliefau un contur generos care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a îngăduit românilor să-și vadă visul împlinit, în 1918, când toate provinciile românești aflate sub stăpânire străină au revenit acasă săși îmbrățișeze mama de la sânul căreia au fost smulse cu atâta brutalitate. Însă cei poftitori la pământurile altora, la truda și nevoințele acestora nu s-au lăsat înduplecați și s-au întors împotriva României cu mai multă furie, răpindu-i iarăși de la sân pe fiica cea mare, Basarabia, după care, nesătui și neostoiți în setea lor de cotropire, i-a
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
care Badea Cărțan le trecea Carpații și le răspândea românilor din Ardeal, au dat dispoziție severă de confiscare a lor. Comoara sa sufletească compusă din multe mii de volume, gazete, reviste publicații în limba română, aduse cu atâta amar și trudă în spate pe potecile ascunse ale munților noștri, aranjate rânduri, rânduri, o parte într-una din camerele școlii primare confesionale din Oprea Cârțișoara, iar altele la amicul său Ioan Șari, au fost confiscate de prim-pretorul plasei de atunci, însoțit
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
șase luni, numai la intervenția regelui Carol I către Franz Iosif împăratul AustroUngariei, martirul Badea Cârțan a fost grațiat și eliberat din temniță. Liber de acuma, dar adânc mâhnit în suflet de pierderea ce suferise prin încinerarea cărților, cu atâta trudă adunate și aduse în sat, precum și în urma suferințelor îndurate, luă drumul Vienei spre a se plânge împăratului pentru nedreptățile pe care i le făcuse ungurii. În fața baionetelor sentinelelor ce l opriră la porțile palatului imperial, Badea Cârțan spuse : «Eu am
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ajungă «domn cu multă carte», ca mai apoi la rândul și la vremea lui, dacă viitorul i-o surâde, să-i ajute cu ceea ce o putea pe bătrâni și pe frații care rămân în sat, care-l vor suplini la truda zilnică la pădure, pe hotar sau în luncă. Era de la sine înțeles că dreptul lui la împărțirea loturilor de care dispuneau atunci părinții, se prescria. De cele mai multe ori i se păstra numai dreptul de a avea și el partea lui
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
gânduri triste cântă/ În el icoane șterse cu fețele pătate/ Sunt visurile mândre ce le-am avut odată 106. În proză, cimitirul apare, întocmai ca-n credința populară, ca fiind al doilea lăcaș firesc de odihnă, după o viață de trudă: unde vom dormi toți... în țintirim 107. Amândouă, cimitirul și biserica, trec din arealul curții ipoteștene în lumile rarefiate ale imaginarului: Țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. Cum plecă mama, luai o pătură și mă dusei în țintirim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe tema "fugit irreparabile tempus". Permanenta convertire a tristeții în bucurie ("Bucuros de întristare" spune poetul) constitue eternul leit-motiv. În aura răsăritului, albinele "sug tristețe înflorită"; ciclul viață-moarte presupune, în regnul vegetal, misterioase treceri corolă-humă-corolă, iar în marea trecere, înflorirea trudei strămoșilor nutrește împlinirea ei pe spirala secolelor: Ținând de coarne veacul și asudând la plug /Țăranii merg arându-și strămoșii din ogoare." Carul cu boi ce se profilează șters, ca-n ultimele pânze ale lui Grigorescu, vine și el din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la Secretariatul CC mă rog, tot tacâmul... Acesta ar fi etajul I PRECENZURA, în care instituția învinuită nici nu era implicată. Urma CENZURA propriu zisă, dar și POSTCENZURA. A tipări o carte, acum, e floare la ureche. Altădată, ehei, ce trudă, ce aventură! * P e culoarele cenzurii (adică, Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor) se vorbea numai în șoaptă și se pășea pe vârfuri, într-o atmosferă de FBI+Biroul 5. Cenzorii n-aveau nume de familie: trecea ca o umbră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
publică studii eminesciene (Dan Petrovanu, m. 1988), apoi sumedenia de "personalități accentuate" care pur și simplu s-au furișat în prea mare liniște către Eternitate, așa că exclami cu uimire: iată, nici ăsta nu mai e!... Cartea e redactată cu infinită trudă, de-a lungul multor ani de cercetare. Și Olga Rusu, și regretatul ei soț, muzeograful Liviu Rusu mi-au fost, la Facultate, colegi de grupă. Ca și George Macarie, autorul doctului studiu introductiv. Nu le bănuiam, atunci, înclinațiile către studii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și tipărit la Pașcani, avem reprezentarea tuturor dimensiunilor acestei apariții de certă excepție, ce poate onora și un institut academic, nu numai luminile unui târg moldav. De regulă, astfel de mari lucrări din perimetrul înalt al literaturii științifice sunt rodul trudei în echipă. Nu și în cazul de față. Un singur autor s-a auto-înhămat la redactarea celor 2700 de articole, propunându-și să ofere o imagine "a ceea ce se știe în prezent despre anatomia și funcțiile creerului, precum și despre patologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Și-a aflat, în "prefața cinegetică", taman teritoriul ideal de savuroasă operare și exprimare neconvențională. Traducerea poveștii în franceză... ce poate fi mai dificil decât tălmăcirea unei fraze a humuleșteanului? Până și a încerca e un merit, darămite să duci truda până la capăt și cum se pare cu folos! Surpriza surprizelor, în această carte, ne-o oferă Mircea Nedelciu. Fie-i țărâna ușoară: a murit la 49 de ani și nu și-a putut vedea textul tipărit, încă și bilingv! De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ia cu frig: adie a pușcărie, mai ales când citești apostila "activitatea celor trei lingviști urmează a fi examinată (și) de organele de stat". Adică anchetă, tribunal, condamnare. De la bun început te întrebi ce naiba poate fi dușmănos și contrarevoluționar în truda unor oameni de știință ce dezbat problemele limbii române, până într-atât încât să fie catalogați ca "grup organizat de dușmani". Brrr! Principalul reproș: ei tratează "probleme de importanță minoră, ocolind în mod demonstrativ problemele fundamentale ridicate și rezolvate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în perioada 1940-1944 și adunate într-o culegere fără comentarii, note, aparat critic. Unele sunt scurte, seci și imperative, altele se constituie în adevărate eseuri, depășind cu mult dimensiunile textului supus aprobării. Cantitatea de muncă investită este impresionantă, dar eficiența trudei rămâne incertă, câtă vreme se îndoiește chiar Antonescu: "...se înmormântează și această rezoluție, ca atâtea altele" (oct. 1942). Pentru nostalgicii ce jinduiesc "un pic de Antonescu", așez câteva dintre rezoluțiile mareșalului într-un vizavi cu realități ale zilelor noastre. Sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ca în cazul alteței sale regale principele Nicolae, care cerea, în 1940, 60.000 de franci elvețieni "pentru cheltuieli curente". S-a ales cu o rezoluție mustrătoare: "Nu pot risipi banul pe care îl adun din toate părțile cu atâta trudă (...) Alteța Sa regală va fi rugată să facă mari economii..." De, alte vremuri... Cum ar fi primit mareșalul vestea întrunirilor cu iz iredentist din secuime? Ne-o sugerează reacția lui din mai 1941, când tineri din Hălmag au defilat prin comună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Pacific") până la măruntele 375.000, "căprițele" 324.000 ale cursei Rădăuți-Botoșani, ori harnicele și modestele mașini din seria 140.200, capabile să ia munții în piept și să treacă fluierând Carpații! Locomotiva stephensoniană avea totul la vedere, așa că-i înțelegeai truda și efortul doar văzând opintirea pistonului în capul de cruce, ascultând geamătul bielelor cuplare, scrâșnetul bandajelor și strănutul spasmodic al aburului slobozit din cilindri. Suratele lor de astăzi, fie diesel, fie electrice, sunt niște impersonale cutii lustruite pe roți. Totu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pentru fierberea barabulelor rusoaicei din Rădăuți, se vor fi mistuit pe horn cine știe câte alte dosare. Oricum, ceea ce s-a păstrat și ni s-a revelat acum e destul pentru a ne uimi încă odată cât de multe nu știm despre truda înaintașilor. Și pentru a-l adăuga, în Pantheonul bucovinean, pe Filimon Taniac, cel care, acum un veac, viețuia în Suceava, pe str. Petru Mușat, la nr. 6... * A r putea ieși în față și românii cu un remarcabil scriitor, disident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
duceam și la fâtână Cu apă să se-adape. Frumoasă ai fost copilărie Prea repede-ai fugit Cum a trecut această viață Și am îmbătrânit? De aceea, doamnă Dumitrescu și domnule Oprea, apreciez toată cartea, toată munca și de ce nu truda dvs. de ar citi-o mulți, ar avea ce învăța pentru viața și viitorul lor. Și atunci, cum să nu-ți pleci genunchii în fața unui medic de talia domnului Aurel C. Panfil care și-a pus în suflet toată durerea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cum se pretindea, toată noaptea stăteam și-l făceam pe G, D, Ș și F., și scriam la o lampă de gaz de se spărgea sau stingea mereu, că gazul era folosit cu economie. Si învățau copiii, dar cu câtă trudă și răbdare se făcea totul numai noi, părinții și învățătorii noștri știam, iar când văd acum cum învață copiii - certându-se și răspunzând urât cadrelor didactice și părinților, gândul lor fiind doar la stradă, la fumat, băutură și alte cele
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
un biet bătrân nu te mai poți afișa, rămâi singur, toți caută ceva, să le dai și oricât le-ai da tot nu le-ai dat, și te uiți că de-acum tu nu mai poți face nimic din toată truda ta, te uiți la toate și boala, bătrânețea te fac să nu te mai intereseze nimic, nici pe alții de tine. Mie mi-a și zis o colegă, ce mă mai interesează scrisul, cititul, televizorul, deși se pretinde că a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lumii așa au voit. Adus ca o crudă, sălbatică fiară, La temniței poartă nădejdea-am lăsat. Și simt chinuire atât mai amară, Cu cât a mea soartă eu n-am meritat. O noapte fatală! O noapte cumplită! Pe patu-mi de trudă dormeam obosit: Era despre ziuă: soția-mi iubită Stătea lângă mine... un vis, vis cumplit! Văzui în bătrâne, păduri depărtate, Părea că mă aflu, eram călător; Dar calea pierdusem, pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
acolo, ce? Mă luă la rost Panaiotache. Iată-mă rejudecat, înlăturat de la catedră, ostracizat dintre cadrele universitare, când, de fapt, sunt singurul de la istorie care mi-am elaborat și predat spre susținere teza de doctorat, după exact patru ani de trudă pe brânci, pe la Arhivele Naționale, pe la Biblioteca Academiei, unde mi-am petrecut cu folos, toate vacanțele și concediile de la absolvire și până acum!... De aceea, vreau să-mi recapăt postul, care mi se cuvine!... Rectorul se uită la Panaiotache, acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
între cei doi "colaboratori principali" îl aflăm pe Eugen Dimitriu și Erich Beck, ceea ce, pentru bădia însemna o mare cinste, de-a fi pus alături păstrând bineînțeles proporțiile cuvenite cu cel mai reputat bibliograf german al Bucovinei din toate timpurile. Truda sa migăloasă, răbdătoare, dificilă, îndelungată, aparent banală, s-a circumscris acelor strădanii anonime, care-au generat și stimulat, cu cel puțin un deceniu înainte de 1989, dezvoltarea și afirmarea unei largi mișcări culturale, în general, istoriografice, în special, pentru cercetarea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]