9,257 matches
-
construcție. în Odiseea, de exemplu, Ulise își construiește iatacul nupțial în jurul unui măslin, copac sfânt, consacrat zeițelor Atena și Demetra. Din lemnul și pe locul copacului sfânt din centrul iatacului, Ulise meșterește patul conjugal. El confecționează o mobilă imobilă din trunchiul măslinului care a fost lăsat cu rădăcinile în pământ, marcând pentru totdeauna „centrul locului”, cum observă Jean Starobinski (64, p. 106). Este vorba de un ritual tainic de construcție, știut doar de cei doi soți (cu excepția unei slujnice credincioase). Dovadă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
recunoscut de Penelopa doar după ce trece proba cunoașterii acestui secret (106). Ulise săvârșește o acțiune de ordonare rituală a spațiului, realizând un microcosmos mandalic, organizat în cercuri concentrice - măslinul, patul, iatacul, palatul etc. -, având în „centrul de greutate” rădăcinile și trunchiul copacului sacru (Odiseea, XXIII, 214-288). în alte episoade ale textului homeric eroul va utiliza două instrumente, confecționate tot din lemn de măslin și tot în vederea răpunerii/organizării Haosului : o armă de răpunere a monstrului și o unealtă de edificare a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a luat și l-a răsădit în grădina sacră a templului ei din Uruk, cu gândul să-și facă din lemnul lui un pat și un tron. Copacul adăpostea la rădăcină șarpele „care nu cunoaște vrajă”, într-o scorbură a trunchiului, demonul feminin Lilith, iar în vârf, pasărea furtunii, Imdugud. Sunt trei ființe simbolice, așezate pe trei paliere cosmice. Cu securea, Ghilgameș răpune șarpele, distruge cuibul lui Lilith și taie de la rădăcină copacul. Din lemnul lui se fac următoarele obiecte sacre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Lilith, iar în vârf, pasărea furtunii, Imdugud. Sunt trei ființe simbolice, așezate pe trei paliere cosmice. Cu securea, Ghilgameș răpune șarpele, distruge cuibul lui Lilith și taie de la rădăcină copacul. Din lemnul lui se fac următoarele obiecte sacre : 1. din trunchiul copacului - tronul și patul zeiței Inanna (77) ; 2. din rădăcină - un instrument de percuție magic : „Pukku - cu putere de neînvins” ; 3. din coroană - un ciocănel magic : „mikku”, cu care se bătea în „pukku” (21, p. 177 ; 50, p. 258 ; 51
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Avesta) conține germenii vitali ai întregii vegetații. Pe de altă parte, el seamănă cu arborele cosmic Yggdrasil (Frasinul lumii) din mito logia nord- -euro peană, care susține cele trei paliere cosmice și la rădăcina căruia sălășluiește balaurul Haosului, Nidhöggr, la trunchi - capra Heidrun, iar în coroană - vulturul Wederfölmir. Aceste toposuri se regăsesc până la identitate în folclorul românesc, în basme, dar mai ales în bocetele de „petrecere a mortului”. În peregrinarea sa, sufletul ajunge la „marea cea mare”, în mijlocul căreia, „în groapa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
placă de lemn care este lovită cu un ciocănel. Deci o „tobă de lemn” sau o „toacă” (54). Scenariul episodului în discuție conține clișee care nu ne sunt străine : răpunerea demonilor din copac cu ajutorul securii, tăierea copacului sacru, confecționarea din trunchi a mobilierului destinat templului unei divinități, confecționarea din lemnul rădăcinii (unde se aciuase demonul-șarpe) a unui instrument magic care va fi percutat cu un ciocănel făcut din lemnul coroanei (unde se cuibărise pasărea furtunii). Confecționarea din lemnul copacului consacrat a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
toba șamanilor asiatici își are sorgintea în „toaca” (pukku) sumero- akkadiană. Ceea ce știm cu siguranță însă este faptul că instrumentul de tip tobă (membranofon) își are sorgintea în instrumentul de tip toacă (idiofon). Inițial, era lovit cu două bețe un trunchi de copac căzut. Ulterior trunchiul a fost scobit, fasonat și, mult mai târziu, completat cu o membrană de piele, cu scopul de a amplifica intensitatea sunetului. Primatul acestui protoinstrument muzical nu este justificat doar de extrema lui simplitate, ci și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sorgintea în „toaca” (pukku) sumero- akkadiană. Ceea ce știm cu siguranță însă este faptul că instrumentul de tip tobă (membranofon) își are sorgintea în instrumentul de tip toacă (idiofon). Inițial, era lovit cu două bețe un trunchi de copac căzut. Ulterior trunchiul a fost scobit, fasonat și, mult mai târziu, completat cu o membrană de piele, cu scopul de a amplifica intensitatea sunetului. Primatul acestui protoinstrument muzical nu este justificat doar de extrema lui simplitate, ci și de conotațiile cosmo-dendro- latrice pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
silvestru). „Și lăsându-l în plata domnului pe omuleț [= moșneagul din pădure], nici că se mai sinchisi de el și-și văzu de drum mai departe. Dar pedeapsa nu întârzie să vină, după ce izbi de câteva ori cu securea în trunchiul unui copac, se vătămă așa de rău la un picior, că trebui să fie dus acasă.” Dimpotrivă, Prâslea îndeplinește ofranda și moșneagul îi indică arborele care trebuie tăiat și la rădăcina căruia se află gâsca de aur (arbore consacrat). Ulterior
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
animalului oracol și aflarea centrului viitorului sat” (73, p. 304). în acest sens, sunt interesante unele legende grecești și romane care ne furnizează date privind arhaice rituri de întemeiere. Conform tradiției, în incinta templului Erehteion, pe Acropole, se afla „un trunchi de măslin socotit a fi ieșit din sol când Minerva victorioasă l-a izbit cu lancea. Pe acest prim trofeu cunoscut de mitologia greacă a fost gravată apoi imaginea Minervei și atârnată masca fioroasă a Gorgonei” (47, p. 17). De
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sfințit la Roma” în cinstea zeului Jupiter a fost ridicat pe colina Capitoliu, pe locul „unui stejar socotit sfânt de păstori”, la rădăcina căruia a depus Romulus armele inamicului învins (tropaeum). Agățarea în crengile, depunerea la rădăcina sau înfigerea în trunchiul copacului a unor arme/unelte, baterea cu un topor (ciocan) în lemnul (toaca) unui copac, înfigerea în pământ a unor arme/unelte etc. au toate același scop și efect magico-ritual : consacrarea unui loc în vederea unei întemeieri. Sau, altfel spus, stabilirea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
5-7, 1928, p. 31. 104. De multe ori, la confecționarea „coloanelor cerului”, pentru păstrarea întregii energii magice conținute de arborii sacri, aceștia „nu erau dezrădăcinați, iar prelucrarea lor se făcea pe viu ; li se tăia numai coroana, li se ciopleau trunchiurile în patru muchii și li se punea un scurt acoperământ din propria lor coajă...” (47, p. 171). Când copacul sacru trebuia totuși să fie doborât, erau invocați daimonii pădurii, pentru ca arborele și energiile sale magice să nu fie siluite : „Voi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu, mănăstirea Putna este edificată și ea, potrivit obiceiului păgâno - creștin, pe locul unui alt templu mai vechi, al unui paltin sfânt” (87, p. 207). „Se păstrează până în zilele noastre - scrie C. Paradais în 1988 -, la Putna, un fragment din trunchiul de paltin în care, după tradiție, s-ar fi înfipt săgeata lui Ștefan cel Mare când a tras cu arcul din vârful muntelui, amănunt despre care nu se pomenește nimic în legenda lui Neculce” (130, p. 16 ; 131, p. 129
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și pomul cel fără căpătâi (P. Ispirescu), în care eroul, în vederea ascensiunii, cere să i se dea „nouă colțuri de prescură, nouă pahare de vin și nouă barde” - tipică dotare pentru o călătorie în „lumea de dincolo”. Pe măsură ce urcă pe trunchiul copacului, eroul înfige cele nouă barde, realizând astfel un fel de scară cu nouă trepte (niveluri). Vezi arborele cosmic care susține cu crengile sale cele șapte sau nouă ceruri. în alte variante, arborele (planta) crește la cer „ca o scară
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 378). În astfel de cazuri, „bradul [funerar] trebuia să aibă înălțimea aproximativă și «făloșenia celui mort». În vârful bradului se punea căciulă cu prim (cu manșetă de blană). Două ramuri se băgau pe mânecile unei cămăși țesute cu flori. Trunchiul bradului era petrecut pe cracul unui ițar. Era încins cu un brâu roșu. Astfel înveșmântat, era așezat în sicriu” (3, p. 73). Obiceiuri funerare similare sunt atestate și în Transilvania (39, p. 355). Revenind la prezența/frecvența paltinului în episodul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se - nalță în sus - neam vine și neam trece - aceasta e legenda veacurilor. Dar nu e indiferent pentru un popor ce răsare în locul stejarului, nu [e] indiferent când plante parazite, oricât de trecătoare ar fi ele, își înfig rădăcinile în trunchi și ajung mai repede sus decât stejarul. Nu e indiferent pentru un popor cărui principiu se datorează ridicarea unui om în mijlocul lui: daca ea se datorește tăriei, curajului, energiei - tot atâtea numiri diverse pentru principiul puterii de muncă și pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
promovează, rapid; cealaltă parte rămâne în urmă. Partea cultă și cea necultă a poporului încep curând să se deosebească prin semnele exterioare ale gândirii, așa cum se deosebesc prin tezaurul însuși de idei. După ce limba cultă s-a desprins însă de trunchiul comun, își urmează propriul drum; prelucrată de artă, știință., de formele mai rafinate ale relațiilor umane în sferele mai înalte ale societății, ca se îndepărtează din ce în ce mai mult de limba populară și capătă un caracter deosebit de-al acesteia, cu toate că a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noroc, și ghinion, uneori pierdem, alteori câștigăm. Nu însă și când jucăm cu tine. Stin sări în picioare și, înainte ca vreunul dintre ceilalți să poată interveni, își înfipse mâinile în beregata lui Jeremiah și îl trânti cu spatele de trunchiul unui copac. ― Ascultă, scârnăvie, șuieră Stin printre dinți. Nimeni nu e vinovat pentru norocul meu, iar eu cu atât mai puțin. Dacă vrei, ne putem lupta, te poți întrece cu mine la fugă sau la ridicat greutăți, putem să ne
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o știință ciudată, într-o logică ternară, pe care nu o mai întîlnise niciunde. Abia când a aterizat pe terasa celui mai înalt dintre turnuri și-a dat seama că masivul muntos din dreapta lui nu e natural, ci un imens trunchi de piramidă, o încercare neterminată parcă de a reconstitui piramidele Egiptului antic. Pe suprafața perfect plată care acoperea construcția, Rim a descoperit însă semne dintre cele mai ciudate. Unele erau evident pictograme destinate unor vizitatori din cer, dar pe sute
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tău l-a făcut să apară pe locul în care l-a jertfit pe Mesia. Pe acel loc ar trebui să se înalțe un edificiu măreț. E ciudat, dar îl ai clar în minte: se sprijină pe piloni făcuți din trunchiurile copacilor și este acoperit cu crengi împletite meșteșugit. În imaginea din mintea ta dăinuie mai ales cum ar trebui construite îmbinările, dar și un meșteșug ciudat, prin care din lemnul copacilor se pot obține platforme netede, numai bune pentru construcție
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
noi. ― Cine știe, prietene, poate că el e primul de care trebuie să ne ferim. 18. În urmă cu câteva zile, oamenii tăi au terminat de înălțat acoperișul templului. Este acum o construcție înaltă, sprijinită pe cincizeci și patru de trunchiuri groase. Cei mai ageri au fixat, ajutîndu-se de niște ace mici de fier, împletitura de frunze uscate care vă folosește acum de acoperiș. În centrul Templului se află izvorul, din apa căruia beți cu toții și vă simțiți mai aproape de Ustin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lui în clădire. În centru, luminat palid de câteva luminări, se găsea un fel de altar făcut din piatră cenușie, fără nici un ornament. În partea de sus era sculptat un bărbat cu barbă, care avea gravat un cerc pe frunte. Trunchiul bărbatului se transforma însă într-un fel de masă, în care era săpat conturul unui om. În acel contur stătea una dintre femei, oferindu-se unui călugăr care se cufundase cu capul între picioarele ei. Celalalt călugăr era ocupat să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Observase chiar că Benedict se străduia să își ducă la bun-sfîrșit îndatoririle și evita să îl privească în ochi. Când făcuseră, în prima zi, o pauză pentru a-și împărți mâncarea, Stin se trezise că rămăsese singur. Stătea sprijinit de trunchiul unui copac singuratic, la adăpost de arșița neobișnuită a soarelui. Știa că jinduiau cu toții la locul lui și îi invită să se înghesuie în răcoarea relativă. Clătinaseră politicos din cap. Într-un târziu, ieși și el de sub copac și se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
furia unui regiment imperial, bombăni Aloim, care plecă fără să aștepte însă răspuns la această ultimă remarcă. Abatele se adânci în fotoliul său și privi afară spre dimineața mohorâtă. Caisul său era doar un vreasc uscat. Dar chiar și așa, trunchiul lui firav continua să înfrunte vântul rece, de toamnă târzie. Kyrall. Acum avea o destinație. Un punct la fel de bun ca oricare altul, dar ales de Dumnezeu prin stranietatea pe care o lăsase să existe acolo. Ultima sondă avea să plece
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
importanța acelui tânăr, pe care veniseră să-l ocrotească. Avea o sondă psi și încercau să-l manipuleze. Simți deodată senzația inconfundabilă a contactului cu Alaana, operatorul lui de pe Kyrall. Își încetini pașii și se așeză singur, în întuneric, pe trunchiul unui copac tăiat de curând. ― Alaana, ce vrei? ― Ce-a fost asta? ― Nu știu la ce te referi. ― Ieri, toți cei din psiac am simțit un strigăt îngrozitor. L-am simțit, înțelegi? De parcă cineva ar fi turnat plumb topit în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]