3,788 matches
-
depresivă Mastoze, ginecomastii, negi, noduli tiroidieni Limbă normală sau roșie Furie refulată Stres Frustrări Resentiment Amărăciune Ședere prelungită la pat Vidul sângelui în ficat Simptome generale Examenul limbii Cauze Ten palid Oboseală Amețeli Menstruații sărace Ochi uscați sau lipiți Vedere tulbure Insomnie Crampe sau spasme Unghii casante Limbă uscată și deseori fără culoare Vid general de sânge Producție deficitară de sânge Dezechilibre ale splinei Tulburări ale energiei renale Tulburări ale lichidului organic Hemoragii Yang hiperactiv la ficatului Simptome generale Examenul limbii
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
Hemoragii nazale Predispoziție la hematoame Varice, cuperoze Fragilitate vasculară Limbă palidă și moale, cu vinișoare sau cu pete echimotice Cauzele din tabelele precedente Pătrunderea umezelii în splină Simptome generale Examenul limbii Cauze Edeme Erupții cutanate Pierderea poftei de mâncare Urină tulbure leucoree Limbă palidă și acoperită cu un depozit alb dacă în caz de umiditate rece Limbă roz pal acoperită cu un depozit galben în caz de umiditate caldă Climat umed cu alternanțe de rece și cald Alcool Mâncare prea grasă
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
în partea de jos a abdomenului Exces de crudități sau de alimente reci sau congelate pe timp de iarnă Vezica Căldură/Umiditate în vezică Simptome generale Examenul limbii Cauze Sete, micțiuni dureroase, nevoie repetată de a micționa, urină anormal de tulbure, urină cu sânge, calculi, inflamații urinare Limbă cu depuneri gălbui la rădăcină Vid de Yang al splinei Vid de Yin al rinichilor Vid de energie al plămânilor Stagnarea energiei ficatului Factori climatici Factori psihici Vid de energie al vezicii Simptome
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
ei pură, primară, și argumentele pe care și le ia sînt, doamne !, cu toate umaniste. Umanitarismul totalitar este privit de autor ca cea mai periculoasă formă de dictatură. Este o dictatură morală. Ea pune ordine, odată pentru totdeauna, în viața tulbure, plină de indecizii, de neprevăzut, de libertate în fond, a sentimentelor noastre. "Mașina de vînt", acordînd metaforei încă o treaptă plastică, este imaginea puterii malefice, care distruge fără să construiască, și care, finalmente, îi înghite și pe cei ce au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri și de trădări. Mizerabilul calvar numit comunism a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar și firesc, cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, aceasta nu înseamnă că rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
felul, cînd pot să mistifice trecutul, cînd pot da vina pe alții. Și tot așa, pînă ți se face greață. Dar, poate că alegoria nu-i o zădărnicie. Poate că, mărunt, pidosnic, "Salonul" e un soi de purgatoriu. Dincolo de orizontul tulbure și incert, dramaturgul arcuiește o speranță. O speranță în care, prin încețoșările care persistă, se insinuează neliniști. Și poate chiar spaime. Dar spaima poate duce la o trezire de conștiință. Florin Faifer Singurătatea plurală din "Salonul nr.6 bis" În
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
intitulată Contabilitate financiară se adresează elevilor de la specializările economice, studenților de la specializarea Științe Economice, cadrelor didactice și oricăror altor persoane interesate de partea teoretică a domeniului contabilității. Dată fiind nevoia de informație contabilă care se resimte acut în aceste perioade tulburi prin care trece țara noastră, prezenta lucrare aprofundează contabilitatea financiară din punct de vedere teoretic, știut fiind că baza oricărui practician bun este temelia teoretică solidă. Fiind structurată pe opt capitole, care abordează elementele de bază ale contabilității, sunt puse
Contabilitate financiara by Adela BREUR, Mihai LESCONI-FRUMUSANU () [Corola-publishinghouse/Science/191_a_176]
-
-i trăiască cel de-al doilea și să stingă focul c e arde pe mort pe lumea cealaltă" 225. c. Înmormântarea Despărțirea de pământesc și reintegrarea în arhetipal este săvârșită prin apa care eliberează și primenește drumul Marii Treceri. "Apa tulbure", care apare în vis, este un semn al morții cuiva apropiat. Atât în Bucovina, cât și în Moldova, după ce omul a trecut la cele veșnice, se acoperă cofele cu apă, "ca să nu pice sufletul într-însele și să se înece
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de însurat și le aruncă un pumn de grâu în sân, zicând: "Să fiți cu îndemn la lucru, ca albina, / Îmbrăcați ca iarna, / Frumoși ca primăvara, / Înfocați ca vara, / Plini de roade ca toamna" 262. c. Înmormântarea Ca și "apa tulbure", pământul care apare în vis, prevestește moartea; moare cineva apropiat dacă, în vis, se rupe și se dărâmă o bucată de pământ, iar de se visează că scoate cineva stâlpii de la poartă, e semn că stăpânul casei va muri.263
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
puterii creatoare a omului: "Omul duce/ la spinare/ roata lui". Volumul "Câmpia eternă" (1968) aduce cu sine un univers vizionar în contextul căruia poetul face gesturi enorme. Formula este expresionistă, imaginile sunt extinse cosmic. Imaginile sunt proiectate de un vis tulbure sugerând câteva obsesii: femeia ca simbol al fertilității confundată cu pământul, satul cu ulițele lui, câmpia ca vatră strămoșească, zilele babelor: "când e tăcere undeva în seară/ și-ți pare că auzi mărșăluirea surdă venind de prin pământ de peste câmpuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lunii, covorul năpădit de ierburi, moluște lipicioase printre sticle de parfum, ca viziune și trăire, sunt o consecință a sensibilității, a fascinației integratoare în suferință până la moarte. Un romantic bűrgerian, cu mai mult patos tragic și deci mai modern, vine tulbure cu vorbele strigate parcă lucid într-un context haotic: Un cer nebun de lumină tresare din noaptea/ definitivei tăceri, ca o salvă de tun.../ Osàna, Osàna, la sfera a șaptea gloria gloriei, cer de lumină nebun". Nunta este moarte, logodnicul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dezvăluie altfel lumea, și versurile populare în contextul cărora poetul dă sens meditației ne amintesc de Eminescu: "Mare neagră, mare albastră/ Ce frămânți gândirea noastră/ Noapte, de când te-am văzut/ Sunt mai grav și mai tăcut,/ fața mi-e mai tulbure,/ buzele în murmure,/ și de-ncerc să te înțeleg/ Mai neînțeles m-aleg./ Mare, vis de Prometeu,/ Ce mă-nhumi în somn mereu." Apa mării capătă valori magice, este apa tare, apa vie, ea îi descoperă femeia, iubirea, toate, momente ale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
identificare cu divinul, dar în același timp mărturisește o mare singurătate. Finalul poemului este o invocație către un principiu sau către o ființă care să-l împlinească în anotimpul mieilor primi: "Afară gem berbecii, înăuntru plâng mieii,/ Targa de iarbă tulbure e jilavă, vino și ridică-mi mâinile de pe pământ/ Vino și binecuvântă mieii care se așază pe pământ și plâng și dorm în numele lui Dumnezeu/ Noi suntem razele și armele". Pentru Adrian Păunescu, zona misterului este, în unele poeme, atingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
așa cum moartea constituie sfârșitul unui ciclu, și înflorirea, ajunsă la apogeu, marchează declinul, deci începutul morții: Iarăși cădem într-un blestem de înflorire,/ iarăși alunecă părinții înapoi". Natura intră într-o anumită tensiune, un foșnet material de aprindere fumegă în "Tulburele de decembrie", "Tulburele de aprilie", în "Tulburele de mai", în "Tulburele de etern". Fără cenzuri interioare, poemul "Infernul" se desfășoară patetic, într-o aglomerare de strofe alambicate. Infernul îl descoperim la nivelul contingentului și mai ales ancorat în "nordul lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sfârșitul unui ciclu, și înflorirea, ajunsă la apogeu, marchează declinul, deci începutul morții: Iarăși cădem într-un blestem de înflorire,/ iarăși alunecă părinții înapoi". Natura intră într-o anumită tensiune, un foșnet material de aprindere fumegă în "Tulburele de decembrie", "Tulburele de aprilie", în "Tulburele de mai", în "Tulburele de etern". Fără cenzuri interioare, poemul "Infernul" se desfășoară patetic, într-o aglomerare de strofe alambicate. Infernul îl descoperim la nivelul contingentului și mai ales ancorat în "nordul lucrurilor", în aventura existențială
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înflorirea, ajunsă la apogeu, marchează declinul, deci începutul morții: Iarăși cădem într-un blestem de înflorire,/ iarăși alunecă părinții înapoi". Natura intră într-o anumită tensiune, un foșnet material de aprindere fumegă în "Tulburele de decembrie", "Tulburele de aprilie", în "Tulburele de mai", în "Tulburele de etern". Fără cenzuri interioare, poemul "Infernul" se desfășoară patetic, într-o aglomerare de strofe alambicate. Infernul îl descoperim la nivelul contingentului și mai ales ancorat în "nordul lucrurilor", în aventura existențială a inteligenței, pentru că: "Egal
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
marchează declinul, deci începutul morții: Iarăși cădem într-un blestem de înflorire,/ iarăși alunecă părinții înapoi". Natura intră într-o anumită tensiune, un foșnet material de aprindere fumegă în "Tulburele de decembrie", "Tulburele de aprilie", în "Tulburele de mai", în "Tulburele de etern". Fără cenzuri interioare, poemul "Infernul" se desfășoară patetic, într-o aglomerare de strofe alambicate. Infernul îl descoperim la nivelul contingentului și mai ales ancorat în "nordul lucrurilor", în aventura existențială a inteligenței, pentru că: "Egal, în fiecare e-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
părinte", "Vorbesc din demon", idee blagiană ("Pax magna"): "Sunt niște cețuri strâmbe și niște neguri dese,/ Afară parcă iarăși uși grabnic se deschid/ în camera cealaltă e demonul, spusese/ și demonul sta singur sub ceasul de pe zid." Trecând prin văile tulburi ale vieții, existența capătă aspectul vânătorii. Poetul este un izolat în această lume în care drumurile confraților sunt ocolite: "Veniți în urmă, de pâslă și piatră,/ Șoptiți, hohotiți, chicotiți sau tăceți./ În vreme ce gura mea latră". Intrarea în nemurire presupun o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
apa susurând?/ Spui că-n copacii din fereastră se-neacă/ vrăbiile? Spui că oceanul se apropie?" Un pește imens înghite marea: imagine desprinsă de pe retina unui ochi deschis în apă care va percepe altfel lumea; cer aurifer, lacuri senine, marea tulbure; iată că natura este plină de mister, sau, cum putem observa și în alte poeme, guvernată de elemente oculte. "Singurătatea finală" este ilustrativă în acest sens: izolarea se realizează într-un univers osteologic. Precum la Macedonski sau, mai târziu, la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
teatrului, întâlnirile s-au consumat când, la cumpăna dintre două secole și două milenii, apele nu au fost tocmai liniștite în ariile respective de referință. Cu toate acestea, Alexa Visarion a traversat cu majestate perioade de glorie și momente mai tulburi, fiind mereu același om dinamic, creativ și impetuos. Dar aș evoca un moment prea puțin cunoscut din care se desprinde latura "liniștită" a firii sale. Îmi amintesc prima întâlnire cu Alexa Visarion petrecută cu tatăl meu sub veghea tăcută a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ajuns să fie pusă în practică. Dezordinea tranziției și confuzia de valori au învins din nou. Și totuși, Alexa Visarion a găsit mereu și sunt sigură că va găsi în continuare o cale de a naviga cu eleganță peste valurile tulburi ale societății românești post-comuniste, ceea ce este în sine o realizare mai mare decât pare la prima vedere. Să-ți trăiești viața cu sens și cu înțelepciune, cu generozitate față de ceilalți, dăruind mai mult decât aștepți să primești, este, la rigoare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nominalizată la Premiile Gopo. Ana nu e un film comod; se așează, cumva, pe o cale deschisă de Tarkovski, e un film introspectiv, e mult mai mult decât un testament artistic. E un film bun. Acum, pe când mă uit în tulburea oglindă retrovizoare, trebuie să vă spun că pe toți cei mai sus numiți, pe Alexa Visarion în primul rând (dar și pe mulți alții nenumiți) îi prețuiesc într-un fel deosebit: mi-au fost și îmi sunt frați de drum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
până la dimensiuni monstruoase. În operația lui de forare în adâncime, Alexa Visarion îndepărtează crusta de aparentă onorabilitate a lumii, pentru care valorile morale, sentimentele nobile au rămas simple etichete așternute peste un imens vid sufletesc și aduce la suprafață mâlul tulbure al unor patimi și porniri dezarticulate. Alexa Visarion nu se mulțumește cu descifrarea textului lui Caragiale. Cu fantezia sa bogată și mânat de nobila sa pasiune acuzatoare, el descoperă, inventează, creează situații noi, relații noi, schimbă traiectoria unor personaje și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe unele scene. Răceala demonstrativă se transformă însă cu timpul într-o revelație... (Natalia Stancu) ...Înghițitorul de săbii este un film cu valoare de "memento" despre demnitatea artistului față în față cu sine însuși, față în față cu o lume tulbure, față în față cu "locul dement al unor impostori de rând". Filmul are atmosferă și sonorități de recviem. Este drept, tonul dominant al unor "capitole" iese din raza tragismului în stare pură, mergând până la accente caricaturale... dar regizorul extrage esențe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prin încadraturile ei clasice. Adecvată prin încrâncenarea conținută care rezultă din desenul liniilor și din alternanța culorilor și care rimează perfect cu tensiunea și cu duritatea acestui film, aflat permanent la limita suportabilității. Funcționată prin concretețea detaliilor (noroiul clisos, apa tulbure, pereții coșcoviți, câmpul băltit etc.) care punctează dezolarea unui univers unde oamenii adevărați sunt niște epave, iar neoamenii sunt cei mai vitali. Șocantă prin alternanța luminii difuze și obosite din exterioare cu lumina concentrată și agresivă din interioare, prin iruperea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]