64,968 matches
-
tigaia-n dulap, mai ales că-și sfârșise felia de pâine, și deschise ușa să le alunge afară. Dar degeaba. Oricât se lupta cu ele, fie din cauza mărimii lor, fie din alte motive, nu reuși să le scoată. Atunci, închise ușa hotărât și spunând în gând. Doamne iartă-mă!... porni la atac cu un ștergar mare și greu făcut parcă anume să le strivească. După o luptă aprigă, deși strivise câteva muște, când s-așeză să se uite văzu că altele
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
aici lumina e atât de searbădă încât bulevardul nu mai e locuit de mult. [...] dar, pe neașteptate, ies și traversează strada grupuri de șobolani, aproape umani. [...] când vin în vizită, își scot pălăria și beau cu măsură. bat grijulii la ușă când unul de-al nostru cade la pat." (p. 30) Aceste ființe tratate cu atâta considerație ("political correctness") ne evocă pitorescul camerelor descrise de Dumitru Crudu, unde colcăiala gândacilor și a altor gângănii este ceva natural. Amicii lui Ioan Es
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
ocolesc semafoare/ fictive și/ mestec o/ gumă/ airwaves tu/ îmi lași pe/ robot/ mesaje/ îmi reciți din/ cărți de/ bucate/ cum se/ face budinca și/ ciorba de/ linte/ depășesc un/ tramvai și/ lovesc un/ pieton cu/ privirea mea tâmpă/ deschid/ ușa/ mănânc alune mucegăite/ beau ceai cu/ pesmet/ și/ arunc buchetul de/ mireasă pe/ care tu/ n-o să-l mai vezi/ niciodată/ în roz" (hipocondrie). Viziunile lui Gelu Vlașin se vor constitui în consecință după principiul "mozaicării" din "crâmpeie" de real
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
lamentații inutile sau fără de capăt...Autobuzul,...Grey-Hound-ul... înaintează lin, decis și, nu știu de ce, parcă domestic, în timp ce șoferul, un tip gras și chel fredonează conducînd o melodie pe care nu am reușit s-o ghicesc. La stații, el deschide larg ușile apăsînd pe o manivelă, invitînd pasagerii să coboare, dacă vor, dacă e să se facă vreo pauză... Sînt singurul care mă dau jos de fiecare dată, călcînd pe pămîntul nou, mereu altul, cu alte case, alte firme, săltîndu-mă să văd
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
și particulare - au fost privite cu simpatie în numele rolului pe care urmau să-l joace în modernizarea țării. În doar câțiva ani, numărul studenților a crescut vertiginos, astfel încât te-ai fi așteptat ca la zece ani după deschiderea largă a ușii facultăților economia românească să beneficieze de puternicul șuvoi de aer proaspăt. Lucrurile stau cu totul altfel. Pe șleau spus, catastrofal. Da, învățământul superior a fost și a rămas o afacere, însă nu pentru studenți și nu pentru profesori. S.r
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
urmează? Uitarea. În valuri. Ca cele ale mării care vin și pleacă regulat și șterg pașii sau desenele de pe nisip, lăsînd mereu locul curat pentru alte și alte treceri, mărturii, creații. Ca în teatru. Ca în viață. Cineva bate la ușă și, din spatele ei, se aude o voce de copil: - Ce faci? - Uit de mine, răspunde bătrînul" (Mă întunec/ Je m'ennuite, Eminescu. Ce cuvînt minunat, de secol IX, pentru acest mă înnoptez). Spectacolul lui Mihai Măniuțiu are ceva special, un
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
luând partea "jupânului", habar neavând că suntem frați, vitregi, da' frați!... Să vă povestesc scena. Magnific, cu forța și umorul lui colosal, vorba aceea avea s-o arunce, prin șaizeci-șaptezeci, Fănuș Neagu, aflându-ne amândoi în redacția Gazetei literare. Pe ușa albă, frumos lucrată, a redacției din Ana Ipătescu, tocmai intra "cu mersul lui mărunt de curvă" - cum spunea H.L., răposatul, - Eugen Simion. La vederea lui, Fănuș, care avea ce avea cu el, strigase, nu cu răutate, ci pe tonul voios
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
făcută în casă, dar cu o lucire în privire pe care nu i-o văzusem niciodată. S-a așezat, nemișcată, în unul dintre fotoliile din salonul cel mare, vecin, cu o atitudine încordată și nostalgică, privește intens în noapte, prin ușa vitrată, deschisă spre grădină, unde un vânticel subit bate, face să danseze primele frunze moarte. Tulburare, vreo flacără, la Miclăușeni? O iau razna, pe cuvânt! Aceasta ar implica un secret pasional, un bărbat în viața asceticei Catrina, și, în materie
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
dea greutate, substanță, siluetă precisă fantasmagoriilor spațiului oniric, în a doua secțiune a cărții (Creierul care nu uită nimic), de altfel cea mai reușită. Micile povești-din-vis sînt impecabile; logica aberantă a visului, mecanica selecțiilor aparent nemotivate sînt fără cusur: "încui ușile una după alta. îmi strecor mîinile subțiri sub pielea de lemn a obiectelor. le pipăi. să nu se ascundă căpcăunul borțos pe undeva. aud cariile nopții săpînd galerii de rumeguș în șifonierul tatei. [...] lingurița de alpaca în paharul cu apă
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
mîna cea mai străvezie!" În epoca noastră, a scrisului pe calculator, asemenea cuvinte sună, poate, straniu. Dar Cronicarul crede în ele, crede în splendoarea scrisului de mînă, doar el capabil să treacă peste autentica figură interioară a omului care scrie. Uși trîntite și exemplul tatălui Extremistul de centru Radu Cosașu, autor de rubrică la DILEMA a fost acuzat, recent, de cineva că nu a dat un răspuns pe măsură, adică pamfletar, atacului la care a fost supus în săptămînalul ROMÂNIA MARE
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
și-a pus pielea la bătaie într-o perioadă în care pielea sa nu valora mai nimic din punctul de vedere al regimului totalitar ne face să povestim acest răspuns. Extremistul de centru e omul care a înțeles că trîntirea ușii, atunci cînd te atacă cineva, e forma elementară de a-ți manifesta nemulțumirea. Nemulțumirea maximă, spune Cosașu, se manifestă, la el, prin închiderea cu cea mai mare grijă a ușii. Aici se ascunde nu numai o adevărată poetică antipamfletară a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
Extremistul de centru e omul care a înțeles că trîntirea ușii, atunci cînd te atacă cineva, e forma elementară de a-ți manifesta nemulțumirea. Nemulțumirea maximă, spune Cosașu, se manifestă, la el, prin închiderea cu cea mai mare grijă a ușii. Aici se ascunde nu numai o adevărată poetică antipamfletară a acestui om care n-a fost în stare să insulte pe nimeni în lungi decenii de presă, cînd a scris și sub pseudonim, ci și un fel de apel la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
ascunde nu numai o adevărată poetică antipamfletară a acestui om care n-a fost în stare să insulte pe nimeni în lungi decenii de presă, cînd a scris și sub pseudonim, ci și un fel de apel la normalizare. Închiderea ușii fără zgomot, spune Cosașu, poate fi o formă de manifestare a unei furii care în loc să explodeze, prin bubuirea ușii, face implozie prin închiderea ei cu cea mai mare grijă. * La Tîrgoviște, la comemorarea lui Mihai Viteazul, președintele Iliescu a găsit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
nimeni în lungi decenii de presă, cînd a scris și sub pseudonim, ci și un fel de apel la normalizare. Închiderea ușii fără zgomot, spune Cosașu, poate fi o formă de manifestare a unei furii care în loc să explodeze, prin bubuirea ușii, face implozie prin închiderea ei cu cea mai mare grijă. * La Tîrgoviște, la comemorarea lui Mihai Viteazul, președintele Iliescu a găsit de cuviință să se răstească la istoricii care își permit să scrie istoria altfel decît o vor politicienii, mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
ciclu). Dacă în Phantastikon poeta coopera fertil cu pictorița, plăsmuind frenetice tablouri ludice, iscînd un turbion carnavalesc al unei satire contrase în imaginar, în textele mai noi d-sa se disociază de limbajul plastic, se denudează sufletește în vederea confesiunii. La ușa confesionalului, mitologia e părăsită precum o slăbiciune. Poetica înscrie, prin reducția sa la notația frugală, degajată de sonoritatea formei tradiționale, un act de umilință. Scăpată de povara mitologiei, fie ea și în răspăr, reflectînd compromiterea valorilor pe care și-a
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
și cu mine. Nu prea tîrziu, bănuiesc. în oraș erau deja restricții de lumină, din cauza capacității reduse a Centralei Electrice din Zăvoi. Am fost treziți brusc, pe la trei sau patru dimineața, cînd nu se luminase de ziuă, de bătăi în ușile de la intrare. Erau două, una în față, care dădea spre scara principală, alta în spate, unde era un balcon de lemn care dădea spre curte. Bunicul și-a pus scurteica pe el, și-a tras, suflînd greu, pantofii în picioare
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
scara principală, alta în spate, unde era un balcon de lemn care dădea spre curte. Bunicul și-a pus scurteica pe el, și-a tras, suflînd greu, pantofii în picioare și s-a dus să deschidă. Nu știu prin care ușă, poate prin amîndouă, au năvălit în holul mare cît o cameră de la intrare și apoi în dormitor cinci persoane. Purtau uniforma cu petlițe albastre a Securității. în picioare aveau cizme. Erau înarmați. Am auzit vocea unuia care-i citea bunicului
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
glorie de pe urma ei. După părerea lui, adevăraților savanți, adevăraților poeți, adevăraților îndrăgostiți de infinit, gloria și averea le vin de la sine. Ceea ce ni se pare nouă întîmplare în viața lor nu e decît apariția vizitatorului radios care le bate la ușă purtînd mereu alte haine. Ceea ce e miraculos în destinul acestor ființe vine din interiorul lor... Așa mi-a vorbit Bergson la una din rarele întrevederi cînd mi-a fost dat să rămîn fără glas în fața blîndei măreții a concepțiilor sale
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
După terminarea facultății, la clasa Marin Moraru, a plecat împreună cu prietenul lui, regizorul Mihai Măniuțiu, la Cluj, unde au avut timpul să-și așeze gîndurile și proiectele pentru mulți ani. Tot ce-au lucrat după aceea, începînd cu spectacolul Cu ușile închise de Jean Paul Sartre în 1982 la Teatrul Bulandra, continuînd cu Afară în fața ușii de Borchert în 1991, la același teatru erau împlinirile unor vechi și solide idei. După Visul unei nopți de vară, întîlnirea cu Liviu Ciulei din
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
la Cluj, unde au avut timpul să-și așeze gîndurile și proiectele pentru mulți ani. Tot ce-au lucrat după aceea, începînd cu spectacolul Cu ușile închise de Jean Paul Sartre în 1982 la Teatrul Bulandra, continuînd cu Afară în fața ușii de Borchert în 1991, la același teatru erau împlinirile unor vechi și solide idei. După Visul unei nopți de vară, întîlnirea cu Liviu Ciulei din 1991, Marcel Iureș ia o primă decizie extrem de importantă: se desparte de Teatrul Bulandra și
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
din categoria adversarilor politici pe care Dej n-a mai crezut că este cazul să-i extermine. Noul venit era primit cu ochiul critic al celui ce nu are de gând să împartă ceea ce stăpânește cu un neofit. De unde multele uși trântite de către persoane care ar fi putut fi de cel mai real folos partidului. Paradoxal, un număr limitat de specialiști, în finanțe, economie, au fost acceptați și apoi înălțați, cu toată formația lor marxistă inițială. Dintre vârstnicii conducători, prea puțini
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
telefoane, adevărul nu-și găsea locul. Refuzul de a accepta Adevărul cu majusculă reamintește ironic declinul "marilor povești". Îi urmează cel al dialogului a cărui eficacitate postulată este contrazisă. O agonistică sui-generis se petrece pe covorașul pentru șters picioarele din fața ușii. Zgomotul sec al servietei diplomat marchează sfîrșitul ineluctabil, pierderea definitivă a mîntuirii. Un eșec nu doar al ideologiilor centralizatoare, ci și al încrederii în valențele consensuale pe care le presupunea dialogul. Ceea ce rămîne este o afirmare a micului adevăr individual
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
sub zăpezile secolelor, iubindu-ne cu Patimă și îmbolnăvindu-ne crunt de Dragoste... Pedepsite cu dragoste, umbrele mele încătușate, străine, singure și fierbinți își caută perechile înzăpezite în noapte... Umbră și Umbră de sânge, pierdute în măruntaiele pământului, plâng pe la uși străine.... În noaptea aceasta, umbrele încătușate mor însângerate de vise, vulturii de pradă le hăituiesc prin deșert... Mă trezesc în dimineață, Om fără de Umbră, amprentă mișcătoare, orbecăind pe calea Vieții cu o lumânare fumegând în mâna dreaptă, pierdută printre umbre
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
plîng. Fără lumea lui Vlad Mugur ne va fi greu să trăim. Asta știu sigur. Lumea boierilor se împuținează, cercul se strînge în jurul nostru și, dacă nu prețuim valorile și prietenia cît ne sînt prin preajmă, singurătatea ne bate la ușă. Seacă, aridă, umedă. Ca și moartea din spectacolul Hamlet al lui Vlad Mugur. Mincinosul, Livada de vișini, Doi gemeni venețieni, Slugă la doi stăpîni, Scaunele, Așa este (dacă vi se pare) nu sînt doar spectacole remarcabile, sînt urmele lui în
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
supranumit, pe lângă englezul, și Trei-testicole, nu-i rezista nici o femeie. Și, într-o seară - Sidonia avea să le povestească prietenelor, iar prin acestea să ajungă până la noi - o conduce Vinea pe Sidonia până la ea acasă. Ei se despart în pragul ușii, ca de obicei. Este iarnă. Ninge bogat. Sidonia intră în casă. Locuia la parter. Vreun ceas și ceva își vede de treburile casnice, cinează până târziu când se duce la fereastră să vadă cum ninge. Ningea cu fulgi mari. Când
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]