2,898 matches
-
care le urmărise privirea. Furtuni de tot felul de raze și puteri care nu se văd cu ochii... În sfîrșit! Altădată am stat de vorbă mult mai bine cu locuitori din planete mult mai depărtate. - Cum... cu care? întrebă Auta uimit. Mai sunt și alții?! Hor începu să rîdă: - Firește că sunt! Sunt multe lumi în nemărginirea asta. Credeai că numai voi și noi! Auta simțea că îi vine amețeală, ca atunci când a văzut întîia oară turnul argintiu. - Și... și cum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prindem noi!... Un bătrân din mulțime zâmbi. Leprosul tăcu câteva clipe, să-și tragă suflarea, apoi urmă: - Iar cât despre tunetul uriașei lui puteri, cine poate să-l înțeleagă? - Eu pot să-l înțeleg! răsună o voce puternică. Leprosul amuți, uimit. El nu punea întrebarea ca să aștepte răspuns. Lumea se întoarse către locul de unde a răsunat glasul. Din mulțime ieși un om cu fața întunecată și părul alb: era bătrânul care zâmbise. - Cine ești tu care înfrunți cuvântul Domnului și te
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
subiectul, observându-i seninătatea pe care nu dorea să i-o tulbure cu amintiri dureroase, i se adresă puțin distrată, ocolindu-i privirea care o contempla cu o anumită adorație: -Radu, eu am un frate. -Cum se face?, întrebă el uimit. -în timp ce eu eram internată în spital pentru operație la picior, la noi acasă a venit un bărbat la vreo treizeci de ani, însoțit de soția lui, care i-au spus mamei, că el este fiul nelegitim al tatălui
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
privească. La fel și Ramona, cu ochii în altă parte introduse repede plicul în buzunar, pășind pentru a-l ajunge pe Radu, care deja era afară. Fără a zice ceva scoase plicul și-l dădu lui Radu, care-l privi uimit. Pe el nu scria absolut nimic, era închis. -E de la Angela pentru tine. -Nu-ți face griji iubito!, îi zise, introducând plicul în buzunar. Apoi o prinse pe după umeri și o sărută pe față. Până acasă la Radu amândoi au mers
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
deseori. Doar când trenul se puse din nou în mișcare, realiză ce se întâmpla de fapt. Nu, nu putea coborî, locul lui nu mai avea să fie acolo niciodată, pornise pe un drum fără întoarcere. Odată ajuns la Iași, privea uimit peroanele lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau pe la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Dar ce boală are porcul și ce tratament trebuie făcut? - Precis are Enterobius Vermicularis și s-ar putea să aibă și Ascaris Lumbricoides. La acest diagnostic colegii de pahar și cumătrul Felea se uită unul la altul. Dar cel mai uimit era colegul meu de serviciu care nu se aștepta la așa pregătire medicală din partea mea. - Pe înțelesul dumneavoastră asta înseamnă că porcul are oxiuri și limbrici, îmbolnăviri frecvente la animale și chiar și la oameni. Ei, tot nedumeriți, priveau și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Este însoțită de un limbaj gestual și verbal adecvat. Fiecare tehnică de divinație dispune de un set precis de reguli de descifrare a semnelor. Acestea presupun și respectarea anumitor reguli pentru a nu afecta negativ rezultatele actului prezicerii. "Mă uitam uimită la persoana din fața mea cum se uita în niște semne și-mi vorbea ca și cum ar fi citit. Mi-a arătat și mie cât de clare erau lucrurile. M-am uitat și n-am văzut nimic" (A., 27 ani, Botoșani). În
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sau existența omului, totul este manifestare liberă a fenomenelor naturii. Poate doar ideea prezumată că ar exista un observator care le evocă numindu-le și ne atrage privirea către ele. Dar acesta poate fi și o entitate spirituală, și ea uimită de cum s-au potirivit lucrurile și de ceea ce spun ele inimii fără să sufle o vorbă. În ploaia cu soare resimțim totdeauna bucuria de moment a Împăcării elementelor altfel adverse, dacă nu incompatibile, nu degeaba expresia populară continuă cele spuse
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și de ispita oricărei răscumpărări. Vorbește cu o închipuire excesivă și într alte prilejuri: revăzându-l pe câmpul de luptă pe unul dintre fiii lui Priam, Licaon, pe care îl prinsese și-l vânduse mai demult în Lesbos, își zice, uimit ca de-o minune, că, dacă lucrurile merg așa, dacă nici necuprinsa întindere albă de spume a mării nu-i mai ține departe 109 pe oameni, se va întâmpla ca și aceia pe care i-a ucis să învie și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
după zgomotele de tunet, de o ciudată mascaradă: introduse de o „Muzică solemnă și stranie“, „intră mai multe făpturi, pregătind o masă bogată; dansează în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și de ispita oricărei răscumpărări. Vorbește cu o închipuire excesivă și într alte prilejuri: revăzându-l pe câmpul de luptă pe unul dintre fiii lui Priam, Licaon, pe care îl prinsese și-l vânduse mai demult în Lesbos, își zice, uimit ca de-o minune, că, dacă lucrurile merg așa, dacă nici necuprinsa întindere albă de spume a mării nu-i mai ține departe pe oameni, se va întâmpla ca și aceia pe care i-a ucis să învie și să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
după zgomotele de tunet, de o ciudată mascaradă: introduse de o „Muzică solemnă și stranie“, „intră mai multe făpturi, pregătind o masă bogată; dansează în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
său. Din clasicul iepure à la royale nu a mai rămas decât numele, animalul s-a pitit într-un sos negru care vă este servit cu lingurița; dar prima înghițitură realizează miracolul, carnea pare să se recompună în gura meseanului uimit; deconstrucției materiei prime, efectuată în orice proces alchimic, îi urmează renașterea sa la o altă treaptă de existență culinară: esența. Această bucătărie nonfigurativă (expresia îi aparține lui Hervé This și se referă la ultimele creații ale lui Gagnaire, dar credem
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
aceasta a avut tot succesul pe care îl puteam dori; încheierea nu putea fi mai strălucită, mai bine realizată; iată-mi reforma bine avansată deja; ce fericire! Ce plăcere pentru mine!" Pescarii din Chioggia au fost fără îndoială și mai uimiți decât gondolierii din Veneția că au fost promovați la rangul de personaje de teatru. Oamenii din Chioggia, oraș destinat de Veneția prizonierilor care regăseau acolo un pic de libertate, erau pe atunci obiectul unui mare dispreț. Giorgio Strehler, care nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în conversația despre Bobby Watson, a cărei ambiguitate rezultă în principal din inversarea maximei manierei: D-l Smith: Poftim, scrie că Bobby Watson a murit. D-na Smith: Dumnezeule, sărmanul, când a murit? D-l Smith: De ce te arăți așa uimită? Doar o știai. A murit acum doi ani. Adu-ți aminte, am fost la înmormântarea lui! Acum un an și jumătate. D-na Smith: Bineînțeles că-mi aduc aminte. Mi-am reamintit imediat, dar nu înțeleg de ce tu însuți ai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui, sorbindu-i din gură vorbele încă nerostite. - Am vă-zut... am vă-zut, trei zâne, neînchipuit de frumoase, care‟și pieptănau pletele cu piepteni de aur... de aur, înțelegeti voi...cu piepteni de aur! - Tț..tț..tț..! di aur! murmurară ei, uimiți. După o clipă de tăcere, apasătoare, se auzi glasul stins al Frăsânică-i, dogorit de fierbințeală: - Chiar, le‟i văzut, tatai... pi zâni, așa, cum ti văd eu pi mata!? Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi, ca să n-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Era ceva, de-a dreptul, de necrezut. Un faun cânta din fluier... iar în jurul lui jucau un cerc de spiriduși. Închise ochii strâns, cât putu de strâns... și-i deschise de mai multe ori, să se încredințeze de ceea ce vedea. Uimit, rătăci prin codru, pe poteci neumblate, până în zori, întrebându-se mereu, mereu ca o mașinărie stricată: „Oare, chiar le-am văzut? Oare, chiar le-am văzut?!“ Când a ajuns acasă, după o zi și o noapte de umblet prin pădure
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
om își are steaua lui... și felul lui!“ „...Când omu‟ moari, îi cade steaua din cer și se stinge odatî cu el?! „Îi adivărat, Domnu ?!“, îl întreba ea, aproape plângând. Toți copiii din clasă, stăteau cu gura căscată și ascultau uimiți. Cărțile care i le dădea învățătorul acasă, îi stârneau fermecate neliniști... unele o tulburau, ca: „Miorița“, ori, dacă nu le înțelegea, devenea palidă de ciudă. Nimeni nu știa ce se petrece cu ea, în acele clipe. Anuca era un copil
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
plăcea slujba ei... mai mult sau mai puțin... —Și te și pricepi, încuviință Anna. Te înțelegi bine cu toată lumea. Doar că nu ești... nu ești... Nu sunt ce? întrebă Darcey. —Nu ești apropiată de nimeni. — Ce Dumnezeu vorbești? exclamă ea uimită. Doar sunt apropiată de tine, ce naiba! Știu, știu. Anna și-ar fi dorit să-i poată vorbi mai cu ușurință. Atâta doar că uneori pari puțin distantă, Darcey. —Și tu ai fi distantă dacă ți-ai petrece tot timpul hoinărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
majoritatea cazurilor. Dar în felul acesta, mă lipsești de avantajul meu firesc. —Avantajul tău nu e limba. Avantajul tău, după cum știi deja - și pe cât e de grozav pentru cei care te cunosc - avantajul tău ești chiar tu. Darcey îl privi uimită. Când vine vorba de afaceri, ai un fel de a te arăta total înțelegătoare, continuă Neil. Inspiri încredere. Ești... ești genul de persoană pe care toată lumea vrea să o cunoască. Asta mi-au spus toți. Și, desigur, faptul că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fac. Puse jos paharul de margarita rece pe care și-o făcuse singur mai devreme și o privi atent. Nu. — Și-atunci? —Ne-ntoarcem acasă, îi spuse el. Și poate că ar fi momentul să și rămânem. —Ce? Îl privi uimită. Ai înnebunit? Să rămânem în Irlanda? De ce? Clătină din cap. Și-apoi, nici n-aș putea. Contractul spune că trebuie să rămân la Ennco încă șase luni. Dar după aceea am putea merge acasă. Aici... spuse el cuprinzând cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
echipa lui Darcey era cu trei puncte în urma celor de la Masa 9, care îl aveau căpitan pe Neil. —Trebuie să ne punem pe treabă și să-i batem, spuse John necruțător. Să-i zdrobim pur și simplu. —John! Thelma părea uimită. Nu crezi că exagerezi puțin? Știu, dar tipul ăla, Lomond, m-a scos din minți cerându-mi tot felul de rapoarte financiare de când e aici. Vrem să câștige oamenii vechi de la Global Finance, nu? — Sigur că da, spuse Walter. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey, dar nu pot să zic că l-am căutat. Carol spuse încet: —E secret. Eu sunt Sam Dilema. Darcey o privi nedumerită. —Sam Dilema? Într-un ziar de scandal. Irish... — A, da, la rubrica de sfaturi? o întrebă Darcey uimită. —Greu de crezut. Dar așa e. — Am auzit de tine. Ești destul de cunoscută. —Da, păi, întotdeauna m-am priceput mai bine să rezolv problemele altora decât pe ale mele. —Tu ai probleme? se miră Darcey. Tu ai fost mereu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
singur 20 mai 2011 Tinerețe fără bătrânețe sau fericita iluzie a nemuririi noastre am așezat anii pe sânii tăi așa se văd cel mai bine pot să îi număr fără să greșesc uneori stau cu ei la taifas lăsându-te uimită după ce ne întoarcem din dragoste cu broboane de apă vie la tâmple sunt zile în care te împotrivești legi orele faci un nod strâns le păstrezi în inimă captive acum suntem veșnici (îmi spui) numai atunci simt cum tresaltă timpul
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
am nevoie de crize sau știri, Când vreau să-mi trăiesc, solitar, frenezia. Din ochii tăi mari vin povești nerostite, Miroase a dor și a dragoste-n ei, Zeițe se lasă seduse de zei, În noul Olimp, strâns sub gene uimite. Din ochii tăi scot apă vie și hrană, Reneg toți Sisifii dispuși la eșec, Apoi în oceanul de verde mă-nec, Doar pentru-a-mi spăla conștiință și rană. Din ochii tăi plâng Juliete uitate, Dorind, printre lacrimi, să fie
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]