130,170 matches
-
am ajuns pe vârful muntelui"; "Bine, deci bazat pe autoritatea lui Isus, tu crezi în cer. Nu-i așa?". Adesea, textul religios pare impregnat de limbajul specific pentru business și administrație: "Domnul a trecut prin mijlocul poporului și s-a uitat la locurile care erau goale, apoi a întrebat: ŤUnde sunt persoanele cărora le este locul gol?ť"; " Domnul deschidea dosarul fiecăruia și îi spunea starea cum a fost găsit"; Vom demonstra angajamentul nostru în a lucra pentru Hristos printr-o
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
un ecou parțial al vorbelor emise de narator în roman, a doua n-are prea mult de-a face cu romanul. Cea de-a treia modificare privește protagonistul: cuvintele sale, inițial mediate de biograf, sunt pronunțate de Orlando în timp ce se uită frontal "în cameră". O astfel de abordare nu e lipsită de riscuri, pentru că implică utilizarea unor coduri cinematografice ce țin de documentar, gen care - și el - a suportat multe critici din partea teoreticienilor de film feminiști tocmai pentru realismul său "inocent
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
hrănesc din resturile tuturor avangardelor, iar aceste resturi se vor epuiza și ele nu peste multă vreme. Transavangarda însăși va deveni un rest. Și tot așa pînă cînd resturile vor fi atît de mărunte și de insignifiante încît se va uita cu desăvîrșire cît de consistentă și de generoasă a fost suma inițială.
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
mâini au redeschis matricea/ născătoarei mele/ și m-au culcat din nou în ea.// un foșnet uscat/ printr-un lan de vergele de sticlă/ se-auzeau mâinile lor cum cos/ corpul străinului/ în valea vie a mamei lui.// m-am uitat la ceas/ și i-am zis,/ cu vocea ei: bună seara.// bună dimineața,/ mi-a răspuns,/ absentă,/ cu vocea mea.". O metempsihoză sui generis, nu doar pe axa timpului, ci și în câte un plan orizontal al său, este posibilă
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
vrăjii demonice în care suntem ținuți prizonieri. Personal, nu dau doi bani pe invocarea "rating"-ului pentru a motiva idiotizarea populației. Nu trebuie să fii filozof (și nici măcar specialist în sondări ale opiniei publice) pentru a ști că lumea se uită la ce i se oferă. A invoca subterfugii de genul " Noi dăm ce ni se cere" e una din marile porcării pe care, iată, patronii posturilor de televiziune nu se sfiesc să le spună în gura mare. Ce nu acceptă
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
non)existențe, un fel de pecete apocaliptică. Oferim cititorilor "României literare" două fragmente din acest roman recent marca Snoo Wilson. Între timp, Melmont ajunse în Rutenia, urcat pe un morman de pături pentru refugiați dintr-un camion al Crucii Roșii. Uitase cât de măruntă era sărăcia și acum aceasta îi devenise inaccesibilă. Ca să ajungă acasă, trebuia să parcurgă drumeaguri întortocheate, cu serpentine perfide și pante înfricoșătoare, cu trecători prin munți, alunecări de teren și podețe de piatră atât de înguste încât
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
deconcertante, dincolo de ticurile, maniile și ipohondriile lui, se ascunde un vizionar, un om care reușește să vadă mai departe și mai exact decât ceilalți, prin zidul de neguri și cețuri al viitorului. Așezat în uriașul său fotoliu de piele ori uitându-se, concentrat, la o oglindă veche și misterioasă ce refuză să-i reflecte imaginea, încăpățânându-se, până la un punct, să nu iasă afară din casă, cu toate insistențele preabunei Felicia, Antipa vegetează și veghează. Așteaptă parcă să crească din sine
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
pentru digestia mâncării 31. Cel robit însă de patima desfrânării, reducând trupul la un simplu instrument de plăcere sexuală, neagă dimensiunea spirituală a acestui trup și destinația sa transcendentă, disprețuiește chipul lui Dumnezeu după care este el însuși făcut și uită de firea omenească 32. Istoria lui Tobie exprimă foarte bine această realitate a vieții spirituale din căsnicie (Cartea lui Tobit, cap. 3-9). Sara, logodnica lui Tobie, mai fusese pețită înaintea lui de șapte bărbați, care muriseră cu toții în noaptea nunții
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
și bun psiholog și cunoscând pericolul pe care-l reprezintă păcatul cu gândul, mai ales cel al desfrânării, avertizează: Ați auzit că s-a zis celor de demult: Să nu săvârșești adulter. Eu însă vă spun vouă: că oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui (Mt. 5, 27-28). Referitor la aceste cuvinte ale Bunului Mântuitor, Sfântul Ioan Gură de Aur precizează: După cum este cu neputință să te atingi de foc și să
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
înăbușim prin orice mijloc focul, să-l stingem cu gânduri cucernice, să stăvilim incendiul ca să nu se întindă mai departe, să nu-i îngăduim să surpe tăria sufletului nostru 152. Considerațiile precedente în legătură cu trupul nu trebuie să ne facă să uităm că trupul nu este totdeauna implicat în patima desfrânării, că cel mai adesea intervine în al doilea rând. După cum am mai spus, înainte de a fi fizică, sexualitatea umană este psihică. Cel mai adesea, trupul este împins să păcătuiască de o
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
lui Hristos în mădulare ale curviei (I Cor. 6, 15) spre a lui osândă și moarte veșnică. Cuviosul Paisie Aghioritul arată o altă pricină suficientă pentru a ne convinge ferirea de desfrânare și anume acela că ea ne face să uităm de moarte urând-o până într-acolo încât desfrânarea n-ar mai vrea să moară niciodată, aceasta deoarece cel care duce o viață plăcută și desfrânată nu se gândește la ce-i va urma acesteia, ci se gândește numai la
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
dorinței personale și fără o judecată prealabilă, ci doar pentru a fi la modă, pentru a fi primiți în cercul de prieteni. Dacă ne gândim la filmele care descriu cupluri diverse ce ajung în dormitor de la prima întâlnire, dacă ne uităm la aluziile făcute la organele genitale și la sexul oral, dacă homosexualitatea activă se ascunde sub eticheta aprobată de gay și e acceptată ca un stil alternativ viabil de viață, atunci nu e de mirare că a apărut o prăpastie
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
tandrețea, gingășia și grația cu cele mai cotidiene situații cu putință. Nu-ți dă pe tavă niște personaje ciuntite și neplauzibile, cărora le stă capul doar la viața lor sentimentală. Ci te educă să descoperi frumusețea "din mers", să te uiți mai atent în jur pentru că poți fi surprins chiar și de un act banal, cum ar fi vopsirea unei biblioteci cot la cot cu o cunoștință. Și mai cred că un film care te învață să privești în el și
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
le-ai cam pus cap la cap. Dar, de teamă că spectatorul e prea tont ca să se prindă, regizorul îți pune el povestea în ordine, prin intermediul privirii unui puști, minunat suport de identificare. Necazul e că regizorul pare să fi uitat anumite fragmente, pentru că în "soluția problemei" lipsește cel puțin un personaj care apărea în "textul problemei". Oricum, pe la final, dacă mi se permite o malițiozitate, m-am gândit că Florin Piersicjr a făcut acest film în joacă, doar ca să se
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
1812-1818), Ion Ghica era convins că spiritul marțial al epocii și frisonul vitejesc al fiilor de boieri erau dictate de evenimentele militare care aveau loc în spațiul românesc și împrejurul lui, în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Ghica uita, însă, să amintească tocmai de războiul franco-rus care a marcat profund der zeitgeist. "Tulburările de pe-mprejurul țării, precum răscularea lui Caragheorghe și a lui Pasvantoglu, incursiunile cărjaliilor ș= tîlharilor înarmațiț, Eteria grecească și revoluția de la 1821 - îi scria Ion Ghica
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
noi! Cînd iubim ne facem lei!". Duelul însă nu va avea loc. Încă o "formă fără fond" în societatea românească. "șDame și cavaleriț întră cu toții veseli în salonul de joc - conchide Alecsandri - și, în curînd, plăcerea danțului îi face să uite duelul" (Un salon din Iași, 1855). Totuși, înr-un text ulterior (Constantin Negruzzi, 1872), Vasile Alecsandri pare că se contrazice. În orice caz, concluzia poetului se modifică. De la constatarea că duelul era pentru "bonjuriști" o practică "la ordinea zilei", iar pentru
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
lor, acești oameni, mulțămiți că și-au scăpat zilele, se deprinseseră cu ideea că n-o să mai găsească în urmă decît cenușă, și, neavînd ce face altă, hotărîră a amorți suferința prin veselă petrecere, care cel puțin îi făcea a uita nenorocirea. De aceea, nu videai altă decît primblări, muzici, mese, intrigi amoroase".20 Părea un oraș hedonist care-și trăia ultimele zile înaintea sfîrșitului lumii. În această atmosferă "de pierzanie", au apărut amorurile nepermise, infidelitățile erotice, izbucnirile de gelozie și
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
emisiune la OTV. Mihai Pelin a vorbit despre încercările salutare ale lui Iosif Constantin Drăgan de a influența politica românească și a susținut că acesta n-a avut relații speciale cu Nicolae Ceaușescu. Așa o fi, dar nu pot să uit că ori de câte ori Iosif Constantin Drăgan sosea în România el se întâlnea cu secretarul general al partidului și că evenimentul era popularizat printr-un comunicat publicat de "Scânteia". Mai țin minte două lucruri; primul: la o dată care mi s-a șters
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
critici consideră că înainte de 1989 funcționau două canoane: cel oficial, politizat, care s-a prăbușit după revoluție și cel estetic, validat de critici și de public care nu a suferit modificări esențiale. Alți critici vorbesc despre canoane regionale, paralele, dar uită să spună ale cărui canon și, mai ales, în ce constau diferențele sau dacă există autori/opere comune. Unii cred că publicul va împărți apele în numele gusturilor literare ale momentului, alții că, dimpotrivă, tocmai lipsa publicului face inutilă discuția despre
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
sacrificat cu aceeași lipsă de scrupule și cu aceeași brutalitate exact de personajele care l-au susținut astăzi. Încenușarea timpurie, irelevanța ideologică, absența vitalității politice ale lui Geoană amintesc de "țarii de tranziție" ai Uniunii Sovietice, Andropov și Cernenko, completamente uitați astăzi. După ei a urmat, după cum se știe, Gorbaciov. Fi-va, oare, în stare aparatul birocrației post-comuniste să secrete un astfel de lider? Posibil. Cu o condiție: să aibă aura unui "om al muncii", și nu simbolicele cotiere ale intelectualului
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
de absint, cu apăsare grea pe piept. Poate doar cu un fior electric de reverență pentru frumusețea coruptă, pentru echilibrul atît de delicat dintre normalitate și nebunie, pentru moartea cu gust de acadea. Portretele, toate, se topesc încet-încet, cum își uită adulții viața de copil, în farmecul unei povești de-o noapte dintr-un tren de Viena. Iar locomotiva din lemn, trăgînd după ea vagoane cu păpuși, ŕ la Hans Bellmer, frînează scrîșnit înaintea ultimei stații... H.Bonciu, Bagaj...Pensiunea doamnei
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
în fruntea partidului. L-au scos din paporniță pe Geoană în ultima clipă și l-au ales cu amîndouă mîinile, în noaptea votului. Sătui să-l tot audă pe Iliescu predicînd împotriva corupției și să-l tot vadă cum se uită chiorîș la ei, baronii și baroneții care domină azi majoritatea filialelor PSD au decis să-l scoată din joc. Cînd și-a anunțat categoric, candidatura, Mircea Geoană avea asul în mînecă. Altfel nu și-ar fi permis să spună că
Iliescu după Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11780_a_13105]
-
pronunță corect, trebuie cu limba în cerul gurii. Dar Năstase, Hrebenciuc, Geoană, Mitrea Cocor, aceste nuduri cu limbă de lemn, acești rafinați intelectuali ce ne vor rafina din nou în curînd ar trebui să fie un căcat după definiție și uite că nu-s, deși lucrează cu intelectul. Concluzia: intelectul lor e mic. Altceva, despre care abia am vorbit, e mare. Rock&roll, babe! Aceasta-i diferența dintre ei și cealaltă intelectualitate, mai puțin dotată secundar, fără păr pe piept, la
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
realul pe care l-a izgonit (ori din care a fost izgonit, dar oare nu e același lucru?), din tușe simple, din efigiile banalității: "acum ar trebui să fie un bulevard cu cinematografe apoi/ un bar în care să mă uit la pereți și o stradă/ acum ar trebui să vină cineva să-mi explice că nu e bine/ ce fac că așa și pe dincolo mai bine m-aș duce acasă (...) pun sare pe marginea halbei ca pe o rană
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
înghețat al moșiei, când, deodată, un bărbat ieși dintre pomi. Era tânăr, cu o barbă rotundă, purta un cojoc de oaie, o căciulă acoperită cu zăpadă și ținea într-o mână o geantă. Helena o prinse de braț pe Miriam-Lieba. - Uită-te. - Nu vă speriați, fetelor!, spuse necunoscutul, apropiindu-se de ele. Stați pe loc și lăsați-mă să vă privesc. Desigur, tu ești Helena. Dar dânsa cine-i?, adăugă el arătând spre Miriam-Lieba. - întrebarea e: cine ești dumneata, zise Helena
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]