3,608 matches
-
de-a dreptul nefiresc. Și mesajul pe care-l transmitea ochiul acela anormal nu avea nevoie de cuvinte pentru a fi înțeles. Colonelul regreta tot ce-i spusese prezumtivului locotenent din armata imperială a Maiestății sale. Rugămintea era atât de umilă încât îi produse repulsie lui Cayle. Niciodată nu mai cunoscuse senzația de a avea pe cineva în palmă, întru totul la discreția lui. Se dădu, pur și simplu, înapoi înfiorat. Nici nu mai voia să-l privească. Răspunse: - Maiestate, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ai fost vizitat aici de un tânăr numit Cayle Clark. Ce s-a întâmplat? - Întrebările le pun eu, replică Martin, și din nou înfruntă privirea lui Hedrock. Ia spune, dumneata cine ești? De data asta, întrebase pe un ton mai umil. Hedrock făcu un gest, bine studiat ca timp și valoare. Unul dintre inelele de pe degetele lui dizolvă materialul din care era făcută plasa. Se desfăcu sub el ca o ușă care se deschide. Când ateriza pe picioare, zise: - Hai, vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
s-o încaseze de la stomatolog. Cred că dintele meu a-ncetat războiul, reuși să îi spună cu calm. Am să vin altă dată, când voi fi mai atent să ajung la timp. Te rog încă o dată să-mi accepți scuzele... Fusese umil și Max-felcerul atât aștepta. Își îngustase pupilele precum două linii în cap, dar nu apucă să-și răstoarne vorbele pe care le încălzise în gușă, că o făptură țâșni pe lângă Omar, înspre coridor. Era o femeie, îi simțise parfumul venind
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fiecare, ca uscatul după potop. Omar nu mai găsise atâta răbdare și atâta tandrețe străluminată de la dispariția mamei lui. Shams primea îngăduința și ascultarea care îi lipsiseră. La „Ulduz“, Shams nu se purta ca un proprietar, ci ca un chelner umil, care ducea tăvile. Uneori, zâmbea sub insultele celor care benchetuiau și așa, fără vin, și-l strigau de departe: „Băiete, mai adu niște poșircă islamică din aia de-i ziceți voi bere!“. După o astfel de scenă, Omar se supărase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
asta? — Sunt sigură, pentru că o vor ierta. Avocatul făcu câțiva pași mai în față și, în frigul tăios de dinainte de răsărit, își trimise cuvintele ca pe niște crâmpeie ale capitulării: — În numele lui Allah, Milostiv și Atotputernic, eu, Seyed Mahmoud Sharoudi, umil avocat al dreptății, vă întreb și vă rog: o iertați pe Shahla Jahed? Nu ea a ucis-o pe ruda voastră și, dacă mi s-ar fi dat putința, răgazul să vă arăt, chiar ați fi avut adevărul în fața ochilor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bucurie, optimism sau de pesimism. Mimica se modifică și ea în funcție de relația cu ceilalți. Formele de manifestare ale limbajului corpului depind de relația dintre poziția mâinii cu aceea a spatelui și a picioarelor: odintre poziția mâinii cu spatele încovoiat (ținută umilă) odintre poziția mâinii cu umerii și trunchiul relaxat (ținută normală), odintre poziția mâinii cu capul sus sau aplecat (participare afectivă), odintre poziția mâinii cu ochii, care privesc drept (ținută hotărâtă), odintre poziția mâinii cu ochii, care se uită în jos
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
poziția mâinii cu umerii și trunchiul relaxat (ținută normală), odintre poziția mâinii cu capul sus sau aplecat (participare afectivă), odintre poziția mâinii cu ochii, care privesc drept (ținută hotărâtă), odintre poziția mâinii cu ochii, care se uită în jos (ținută umilă), odintre poziția mâinii cu modul în care un om stă în picioare (ținută normală), odintre poziția mâinii cu părțile corpului care se mișcă (nesiguranță), odintre poziția mâinii și repartizarea greutății corpului (repartizarea pe un picior, rară înseamnă adaptabilitate și bucurie
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de mână (pe cineva): a călăuzi, a conduce (pe cineva), a sprijini, a proteja (pe cineva neajutorat, nepriceput); - de la mână până la gură: foarte repede, în timp foarte scurt; - cu mâinile la piept sau cu căciula în mână: într-o atitudine umilă, supus, smerit; - cu mâna pe inimă (sau pe cuget): cu conștiința curată, cu convingerea că e adevărat; - a ajunge pe mâini bune: a ajunge în grija, în posesiunea cuiva competent; - a-și lua mâinile de pe cineva: a înceta de a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
lungi ridică fața Și ochi - albastri-nchis, întunecos, 215Iar fața-i albă, slabă, zâmbitoare - Părea un demon rătăcit din soare. Ah! te iubesc - îi zise el -copilă, La glasul tău simt sufletu-mi rănit, Din stea născut plec fruntea mea umilă, 220Cu ochii mei prind chipul tău slăvit - Nu vezi cum tremur de amor - ai milă! În nemurirea mea de-aș fi iubit - Iubit de tine - te-aș purta: o floare În dulci grădini, aproape lângă soare. 225N-ai vede iarnă, toamnă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și dialogică, banda desenată este capabilă de a produce nu doar obiecte ale imaginației, ci și autentice mituri moderne. Tintin, Blake și Mortimer, Corto Maltese sunt tot atâtea ipostaze ale unei vocații creatoare de mitologie recuperabile în banda desenată. Hainele umile nu ne pot înșela. Proza grafică este unul dintre cele mai influente avataruri ce definesc amprenta creatoare a secolului XX. Veacul trecut înseamnă nu doar explozia unui mediu radical diferit de comunicare, cinematograful, dar și impunerea benzii desenate ca set
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
peste picior. "Băiete, tu ar trebui să ajungi la Belle Arte". Și a râs. N-a lipsit mult să-i arunc cu creionul și cartonul în cap, dar, din fericire, m-am stăpânit. După ce a trecut pericolul, i-am zâmbit umil: "Vă mulțumesc, domnule, sînteți prea bun cu mine". Clipa aceea mi-a decis cumva soarta. Mai întîi am jurat în sinea mea să ajung, într-adevăr, la Belle Arte. Apoi văzând pe mutra doctorului câtă plăcere i-au făcut vorbele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
față când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micșorîndu-mă pe mine cu umilă fățărnicie ca să-i ajut pe ceilalți să se creadă importanți. Fiindcă așa sânt oamenii. Cu cât ești mai aproape de starea unui vierme, cu atât îi înduioșezi mai mult, pe când valoarea ta îi pune în stare de alarmă, socotind-o o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în cămașa de forță, respiră liniștit. În sfârșit, sânt liber", suspină el de fiecare dată intrând pe poarta ospiciului. 2 decembrie Azi a venit un pacient cu barbă roșcată, ochi albaștri, un albastru diluat, cenușiu. Se uita ca un câine umil la mine. L-am întrebat cum îl cheamă. N-a răspuns nimic. "Cum te cheamă?" am repetat. Tăcere. Se uita la mine, cu ochi ficși, goi. Mi s-a făcut frică. M-am stăpânit, să nu vadă. Și ca să-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de popoare care au intrat samavolnic în cuprinsul U.R.S.S. în locul knutului țarist a adus mai groaznicul knut comunist, generator al atâtor atrocități și crime împotriva propriilor concetățeni și împotriva omenirii. Era atotputernic, dar l-am simțit și slab și umil în 1941 când la 3 iulie se adresa poporului cu apelativul de „frați și surori”, îndemnându-i la luptă pentru salvarea „Patriei socialiste”. Câștigând în final războiul contra Germaniei hitleriste a știut să culeagă roadele victoriei pe seama vredniciei și sacrificiului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Treilea Reich, au dat foc și au pustiit tot ce au putut în calea lor. În urma lor doar jalea, foametea și plânsul” (pag.253). “Acum erau bătuți, rușinați, înfricoșați, nici urmă din aroganța lor și din falsa lor politețe. „Erau umili și mărunți. Ei, falnicii, învingătorii, rasa superioară. Tatăl autoarei văzând starea lor deplorabilă de înfometați a trimis pe unul din funcționarii biroului lui să aranjeze o masă mare în curtea fabricii cât să încapă toți acești soldați, a comandat tot
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a construit un altar, locul unde Iacob și-a odihnit capul pe o pernă de piatră și a avut viziunea îngerilor urcând și coborând scara. Dar Ahmed era hotărât să cerceteze nu doar ruinele Beitinului, ci satul însuși. Căci micul, umilul Beitin a fost condus de eleni, de romani, de bizantini, de otomani. A fost creștin și apoi musulman: la sfârșitul secolului XIX, s-a construit o moschee pe ruinele unei biserici bizantine. Încă se mai pot vedea rămășițele unui turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de lângă mama lui și să-mi aduci aici pe tata mare al cuiva! Pleacă dracului de-aici, Mancuso, și ia-l și pe tataie cu tine. Zici că vrei s-arestezi indivizi suspecți? Ți-arăt eu ție! — Da, domnule, spuse umil Mancuso, scoțându-l afară pe bătrânul care plângea. — Ăăău! exclamă Jones, ascuns în norul său de fum. * Înserarea se așternea în jurul barului Night of Joy. Pe Bourbon Street luminile începuseră să se aprindă. Firmele de neon se aprindeau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dedicate vânzării. — Destul de bine, își spuse Ignatius și continuă să scrie grăbit: Negustorii și șarlatanii puseră stăpânire pe Europa, numindu-și crezul lor insidios „Iluminism“. Zilele lăcustelor erau aproape, dar din cenușa umanității nu se ridică nici o pasăre Phoenix. Țăranul umil și pios Piers Plowman plecă la oraș să-și vândă copiii stăpânilor Noii Orânduiri, din motive pe care le-am putea numi, în cel mai bun caz, îndoielnice. (Vezi Reilly, Ignatius J., Sânge pe mâinile lor: Crima existentă prin sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bun, expirați aer rău, Inspirați aer bun...“ Casa era la fel de confortabilă pentru simțuri cum se presupune că ar fi uterul unei femei. Toate scaunele se lăsau vreo câțiva centimetri la cea mai mică atingere, spuma de mare și puful cedând umil la orice presiune. Mițele covoarelor gâdilau gleznele tuturor celor care aveau amabilitatea să calce pe ele. Alături de bar, ceva ce părea potențiometrul unui aparat de radio regla, dacă îl întorceai, lumina din toate încăperile, făcând-o mai palidă sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de implorare. L-am rugat pe Sfântul Mathurin, care este invocat pentru epilepsie și demență, să-l ajute pe domnul Clyde (Mathurin este, întâmplător și sfântul patron al bufonilor). În ce mă privește pe mine, i-am trimis un salut umil Sfântului Medericus, pustnicul, care este invocat pentru tulburări intestinale. Meditând la chemarea mormântului pe care aproape o auzisem, am început să mă gândesc la mama mea, deoarece m-am întrebat întotdeauna ce reacție ar avea dacă ar fi să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și soția lui fără vâsle, încercând să-și găsească drumul pe o mare de confuzii și-i cerea lui s-o îndrume. Vom institui un premiu. Pentru ce se presupunea că-l acordăm, pentru servicii meritorii și curaj? — Da, spuse umil doamna Levy. — Uite. Acesta e curaj! Luă ziarul și-l arătă pe negru care stătea aplecat peste idealistul căzut. Lui i se va acorda primul premiu. — Cum? Unui criminal cu ochelari întunecați? Unui individ suspect de pe Bourbon Street? Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a murit, ne ferim să vorbim despre părintele nostru atunci cînd ne vedem. S-ar cuveni oare să le spun: „Doar nu sînt singurul din familie care a citit cărțile tatei?“. Cărți În care i se cere femeii să fie umilă, răbdătoare, tăcută și să stea acasă: „Femeia e făcută pentru interior, iar bărbatul pentru exterior“, se poate citi Într-o lucrare care i-a adus autorului ei Marele Premiu catolic pentru literatură și, de asemenea: „Bărbatul e veșnicul hoinar, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
adresează lui Hristos: „Aș putea oare, Doamne, să compar cu al Tău chipul uneia din făpturile Tale pe care o iubești mai mult decît pe mine? Copiii noștri vor avea oare harul de a-Ți fi asemenea, fraterni față de cei umili și față de animale, Închinați Ție prin ochii lor curați și Înlăcrimați de gîndul paradisului și prin nasul drept, semn al cărnii, eternă crucificare a pămîntului și a cerului?“. Semnalase deja, vorbind de logodnică, faptul că sprîncenele și nasul formează semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
erau menite să reprezinte splendoare lui Hristos. Însă sufeltul său înțelegea deasemenea neputința oricărei bogății pământești de a o reda. Fața Mântuitorului părea rece la bogățiile din jurul ei, iar ea se uita la fața lui, fiindcă acea față o făcea umilă. ă Pe-asta n-am mai văzut-o, i se adresă ea în sfârșit negustorului. ă Azi am primit-o, răspunse acesta îndreptându-și ochii spre locul unde arăta ea. ă E veche? ă Secolul șaptesprezece. ă Nu este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cazul în asasinul crede că îl poate da în vileag. ă Cine crezi că este asasinul? Porfiri Petrovici suspină deznădăjduit. ă Ai dreptate, sunt vinovat. Am o vină foarte rusească. Sunt superstițios. Privirea lui Porfiri era pe moment timidă, aproape umilă. știi că am sânge de tătar? Din partea bunicii mele. S-a născut într-un trib Kezhig și s-a măritat cu un subofițer rus. În momentele mele de reverie, îmi place să îmi imaginez că ea fost fiica șamanului tribului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]