10,305 matches
-
în artă, un apel pentru întoarcerea la esențe, la căutarea adevărată în teatru, în orice formă de spectacol. Cu patimă și smerenie, fără țîfne, fără ipocrizie, fără sminteală. Aceasta este și miza. O punere în scenă plină de ludic, de umor fin, fin, de o simplitate extraordinară care concentrează atenția și plăcerea privitorului exclusiv pe interpretare, pe sensul cuvîntului, pe compoziția muzicală, pe relația cuvînt-sunet, pe felul în care se structurează povestea din spectacol, pe felul în care se cîntă despre
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
-i spune ... dumnealui. Răspunse oarecum neutru: Da, ești frumoasă! Spui doar așa, nu? Ți-i frică de exmatriculare. Cred că minți! Bine, te mint când spun că ești frumoasă! Nu este adevărat, mai spuse Rică Olaru, căruia parcă Îi revenea umorul și poezia, nici el nu știa cum și de ce. Așa! Deci dumnealui iubește o fată urâtă?! Ai mințit când ai spus că sunt frumoasă! Sătul de umilința la care era supus, băiatul și-a spus un „fie ce-o fi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
recomandat celor de la MI6 să deschidă o acțiune împotriva cărții pe motiv că dezvăluie secrete de stat. Ce secrete am trădat? Poate folosirea excrementelor de pasăre în chip de cerneală? Din fericire, C, șeful de la MI6, avea un simț al umorului mai dezvoltat decât colegul său de la MI5 și a oprit acest demers. Nu e nimeni vinovat 1 Richard Tripp este reprezentantul fabricii de mașini de cusut Singer într-o capitală dintr-o țară baltică asemănătoare cu Tallinn. Este un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Nu toată justiția, nu toată presa. Magistrații din CSM au ales să fie reprezentați la vârf de o fostă colaboratoare a Securității, Florica Bejinaru. Reabilitând-o în plină discuție despre modernizarea statului, CSM a probat că are resurse nebănuite de umor macabru și cinism, nu doar de antireformism. Cu ce ar fi însă presa mai brează? Realitatea TV, de exemplu, i-a reabilitat pe fostul turnător Sorin Roșca Stănescu și pe Bogdan Chirieac după ce, în urma acuzațiilor de șantaj, i-a excomunicat
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
rînd, repet, nu cred că e bine să aduci animale vii pe scenă: nu e artistic, nu e igienic și nu e profesionist (calul, mîța sau gîsca fiind imprevizibile și putînd strica, oricînd, o scenă). O cronicăreasă Îmi mărturisește, cu umor, că a pățit o rușine, Într-o seară : a plecat să vadă Macbeth și a nimerit la...Richard al treilea (se referea la modul În care juca interpretul rolului titular). Actorii erau de altă părere - că doamna Încurcase textele. În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
reprezentația cu atenție. Florin Tornea scria rar, și numai În revista Teatrul, unde era angajat. Avea o manie : fiecare articol pe care-l viza (ca redactor șef-adjunct) era rescris de el pînă la limita ininteligibilului! Hm... Exactă, sinceră, camaradă, cu umor și nonconformism, scria Florica Ichim - care a rămas, se pare, penultima mohicană, și pe care o admir fiindcă reușește să publice Teatrul azi, gazetă excelentă, de ținută. Dinu Kivu, marele meu prieten, critic de rară finețe și boier minunat, care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ce rară Împrejurare!) și ca să realizați că-l cunosc bine - cel puțin, de trei patru ani, Încoace. E un om manierat, cu o figură care te trimite la eroii lui Will; conversează/discută cu gravitate, ori ironie & sarcasm (uneori, chiar umor!); scrie destul de mult - era să zic...prea mult! - dar din moment ce o face cu talent, reproșul cade. Se ocupă de istoria ...unei stagiuni, de viața unei actrițe, de biografiile unor actori, „comite” dramaturgie, face gazetărie și, iată, recidivează-n proza. Merge
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ingratitudine a teatrelor din România față de autorii naționali! Și Mazilu rămîne un nedreptățit. Și, cel puțin, teatrul său scurt este de-o perfectă actualitate. Piesele Inundația, Împăiați-vă iubiții, Pălăria de pe noptieră, Frumos e În septembrie la Veneția ș.a. au umor, ironie, sarcasm, absurd, profunzime și, nu În ultimul rînd, oferă remarcabile partituri actoricești. Mă bucur că o doctorandă de-a mea din București, Mariana Lia, a acceptat ideea unei teze despre eroinele lui Mazilu și, complementar, pe cea a unui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Furdui. Riscul intoleranței! Era o personalitate dominatoare, nu putea să fie adulat de toți... În fine, vreau să mai povestesc ceva curios: acest umorist autentic (a condus cu succes și AUR - Asociația Umoriștilor Români, desființată odată cu dispariția sa) nu avea ...umor spontan! Elabora! Pare incredibil, dar am să ofer un argument peremptoriu: În două ocazii, aflîndu-ne În tren, ca să treacă vremea, făceam concurs de epigrame; În ambele, celebrul umorist nu a putut termina epigrama! (exercițiu simplu, de altfel). Și finalul a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Volumul său Acele lucruri aiuritoare care se petrec În spatele scenei (532 de pagini, format A4) Îl recomandă ca unul dintre cei mai interesanți deținători de jurnale din teatrul românesc al ultimelor decenii. E o carte care are tot ce trebuie : umor, tristețe, alonjă culturală, Întîmplări cu oameni de teatru, sarcasm social-politic, sinceritate. E o carte serioasă care se-ntinde pe trei decenii deloc plicticoase : sunt portretizați mari actori, e demascată o epocă a tiraniei și a penuriei (19711989), se fac referiri
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lui Candid Stoica. Dar, cum știm, cărțile din cărți se fac!... Revin asupra cărții actorului & diaristului de excepție care este Candid. Vreau să spun că sunt În volumul lui Acele lucruri aiuritoare care se petrec În spatele scenei, Întîmplări de un umor nebun. Și, prin compensație, altele de un dramatism tulburător. Cum trebuie să fie Într-un jurnal serios. Nu vreau să impietez asupra memoriei vreunui mare artist, dar iertați-mi pofta de rîs, fraților, și lăsați-mă să vă povestesc, cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de actor?”; ”fetișul vorbelor - o boală post revoluționară”; „noi, actorii, practicăm o artă care se consumă În timp ce se produce” (extraordinară remarcă!), „În poezia adevărată, Dumnezeu este protagonist!”ș.a.m.d. Recomand cartea lui Eusebiu Ștefănescu tuturor oamenilor care iubesc teatrul, umorul și cîrciuma. Deci, cam tuturor oamenilor de teatru... Un clovn pentru eternitate...se intitulează cartea cunoscutului actor Valentin Teodosiu, apărută la Editura Fundației Pro. Autorul nu mai are nevoie de ecomandare: ca actor, este ultracunoscut din numeroasele spectacole de teatru
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de teatru bucureștene, din multele filme În care a jucat, ori din aparițiile tv ale ultimelor două decenii. Ca scriitor - sau, mai bine zis, autor de memorii, ori recapitulator de amintiri, trebuie spus că are talent, e dezinvolt, uneori are umor, rareori - o tușantă amărăciune... portretizează În fugă, dar dă și dovezi de umor dubios, pe alocuri. Una peste alta (pardon de expresie!), este cartea unui om care a intrat În teatru, cu prudență, și nu mai poate scăpa de microb
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
tv ale ultimelor două decenii. Ca scriitor - sau, mai bine zis, autor de memorii, ori recapitulator de amintiri, trebuie spus că are talent, e dezinvolt, uneori are umor, rareori - o tușantă amărăciune... portretizează În fugă, dar dă și dovezi de umor dubios, pe alocuri. Una peste alta (pardon de expresie!), este cartea unui om care a intrat În teatru, cu prudență, și nu mai poate scăpa de microb, pe veci! Între roluri și șprițuri, turnee și obligații familiale, reușite sau enervări
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de teatru. Era un om serios, minuțios. Elabora, studia, se documenta, nu pierdea nopțile. Nu l-am văzut niciodată bând al treilea șpriț. Era un om de sobrietate profundă, morală, echilibrată; desigur, fiind și umorist, contrapuncta, uneori, cu mici glume. Umorul, poate, ne-a și apropiat... După 1990, criticul instituție a dispărut. Domnul Teatru, cum i se spunea, nu și-a mai găsit locul. Nici Doamna sau Domnișoara Teatru. De ce? Pentru că a dispărut spaima față de cronici. În anii ’70 ’80, dacă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
un rând reiei lectura cu multă ușurință. Stai Într-o sală de așteptare, la doctor, te uiți prin jurnal. și așa mai departe... - Am observat că până și În textele dvs. serioase păstrați o schiță de zâmbet, un fundal de umor. Premeditați această omniprezență a ludicului sau pur și simplu ea este rezultatul punerii În pagină a unui mod de a fi? - Să știi că nu-mi propun să-mi dau măsura de ludic În textele mele. Foarte multă lume m-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
plin de glume, gospodăros nu-i fie de deochi și înțelept de ai tot sta să-l asculți, Constantin Paiu, bădia Costache, e un rostitor cum nu sunt mulți. Cu glasu-i așezat, timbrat cum se cuvine și vorba mustind de umor, agrăirile lui cu inflexiuni de povestaș de demult sunt o delectare. Are omul un dichis în felul cum potrivește spusele, ale lui sau ale altora, în așa fel încât să-și păstreze coloritul și miezul de înțelepciune. Toate astea învelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a avut un comportament bizar ca telespectator și în calitate de consumator al oricărui mesaj scris sau tipărit. Biblioteca lui unchi-miu’ era, orice s-ar spune, extrem de bine garnisită, aprovizionată sau cum vreți s-o luați. Găseai acolo de la Almanahuri ale umorului sau Perpetuum comic, cum parcă se numea și nu înțelegeam ce vasăzică asta, până la Cel mai iubit dintre pământeni, carte pe care o împrumutase de la maică-mea și nu apucase s-o citească. Atunci când citea o carte scria ordonat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
te bucuri când te trezești cu toată frișca pe față?“. Iar inaderența la Stan și Bran o determină pe Eugenia Ionescu să înceapă să-și pună întrebări cu privire la propria persoană (care rămâne a III-a): „Fata asta nu are simțul umorului. S-ar putea spune că această lipsă devedește un spirit ne-evoluat. Așa să fie? Nu e mai curând o sensibilitate prea mare? Să nu ne grăbim, poate vom afla mai târziu“. Călugărița stăpânește, orice s-ar zice, tehnica suspansului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cam de la aceeași distanță. În autobuz, aurolacii devin o naționalitate conclocuitoare care se automarginalizează. La fel ca la Piatra-Neamț. Că tot avem proaspăt în minte exemplul. Unul rămas pe teritoriul invadatorilor e luat în tărbacă. Răspunde cu o glumă vulgară. Umor gros. Tipul părea băiat finuț. Dar îi e frică. S-a autohtonizat. A adoptat deja codurile populației invadatoare. A fost aproape asimilat cultural și lingvistic. „Mânca-ți-aș“, zice. Invers, asimilarea e mult mai greu să se producă. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
atractive. Le preda noțiuni elementare, adaptându-le pentru vârsta și înțelegerea lor. Îi învăța, în special, cântece, poezii și jocuri pline de haz, cu mișcări ale brațelor și picioarelor și alte gesturi care completau textul, conferind un spectacol plin de umor. La finalul celui de-al doilea an școlar de limbă engleză, copiii știau o sumedenie de cântece și poezii, fapt care a condus la prezentarea unui program artistic mult mai cuprinzător decât cel din anul precedent. Părinții și copiii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
uliță" a Sydney-ului, cu arșița în cap și cu bombănelile Silviei în urechi. Mă închipui în viitor, deși prin creier mi se perindă fragmente din viață, mă uit la ele ca un mort la propriul său trup, le privesc cu umor deși știu exact cât m-au durut, dar acum, în această rostogolire însorită, îmi permit să le îndepărtez de corpul meu, ne apărăm de durere cum ne apărăm de riduri, îndepărtezi oglinda să nu le vezi, dar știi că ele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ți-ai construit un plan absolut concret. Ai enumerat mărfurile care pot fi furate fără prea mari riscuri și fără prea mari costuri, dar bănoase. Dacă tot mă apuc de haiducit, îți spui în sinea ta cu un fel de umor, atunci măcar să fiu un haiduc pe cinste". Să pornim de la metale prețioase. Să furăm aur. Asta e treaba țiganilor, au tehnică și tradiție, nu e bine să te bagi pe un lucru bine făcut. Să jefuiești o bancă. Dar în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
eu nu vreau să mă las manipulat. Dacă e să dau în gropi de prost ce sunt, măcar știu că asta e. Se trezi singur, vorbea la pereți, prea intrase în pielea personajului, așa că Zinzin se dusese la ale ei, umorul lui negru, luat din cea mai apropiată realitate o durea. Un sentiment de neliniște îl cuprinse din ce în ce mai apăsat, simțea un fel de greutate în coșul pieptului, o apăsare, un junghi. O să crăp naibii, se gândea cu îngrijorare. Trebuie să ies
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca după o amnezie îndelungată, lucrurile din jur par învechite, casa pustie, oamenii păpuși bezmetice, prăfuite, chiar corpul ei suferă schimbări substanțiale după un astfel de concert, întotdeauna se simte mai tânără, muncește cu spor, privește lumea din jurul ei cu umor, concertul celor două are darul să-i pună pielea la loc, în ultimii zece ani înainte de Revoluție se simțea sistematic jupuită de piele. Când s-a prezentat la concursul pentru asistent universitar, cei din comisia de examinare i-au râs
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]