2,353 matches
-
vechea generație a războiului” (Mircea A. Diaconu, Mișcarea „Iconar”, 1999). Tocmai de aceea, „iconarismul” acestor ani de început, neprogramatic și naiv, trebuie înțeles ca „atmosferă entuziastă și clocotitoare, euforică”, fiind „născut dintr-o simultană descoperire a lirismului și a unei utopice misiuni” (Mircea A. Diaconu). În august 1933 Mircea Streinul și Iulian Vesper înființează colecția „Iconar”, aflată sub auspiciile Institutului de Arte Grafice Glasul Bucovinei, unde, de asemenea, publica majoritatea acestor tineri. Colecția se va transforma ulterior în editură, aflată pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
o față a modernității. Așa cum îl văd, el se aseamănă izbitor cu modernismul (al cărui nume continuă de altfel să-l poarte înlăuntrul numelui său), mai ales în ceea ce privește opoziția față de principiul autorității, opoziție care se extinde acum deopotrivă la raționalitatea utopică și la iraționalitatea programatică pe care le cultivau unii moderniști"178 (s. a.). Sunt așadar de necontestat multe dintre calitățile postmodernismului (precum redeschiderea problemei istoriei ca domeniu, a contemporaneității, a discursului în arhitectură sau literatură, radicalizarea ironiei, universalizarea pluralismului etc.), dar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale acesteia ne pot ajuta să descriem mai bine cadrul în care se pune în discuție discursivitatea postmodernă. În general, dacă modernismul și-a construit proiectul în jurul ideii de organizare rațională a lumii, proiect considerat de cele mai multe ori ca fiind utopic, postmodernismul renunță la acest ideal al rațiunii și este astfel echivalat cu "decăderea utopiei". Sarcina filosofiei a fost definită aproape dintotdeauna ca fiind aceea de a cultiva rațiunea, iar "ideea raționalității ordinii universale este la fel de veche ca filosofia însăși, și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un punct nodal în explicarea relației dintre imagine reprezentare simulare. Astfel, preluând controversata temă a icoanei în creștinism, Baudrillard afirmă că în timp ce reprezentarea are drept punct de plecare principiul echivalenței dintre semn și realitatea desemnată, care, deși este o relație utopică, funcționează ca o axiomă diriguitoare, simularea este inversul reprezentării, ce pleacă de la "negarea radicală a semnului ca valoare, de la semn ca reversiune și sfârșit al oricărei referințe. În timp ce reprezentarea tinde să absoarbă simularea interpretând-o drept falsă reprezentare, simularea cuprinde
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu adevărat de către Baudrillard. De asemenea, acest tip de gândire nu izvorăște din îndoiala carteziană sau dintr-un apetit nemăsurat pentru critică 508; dimpotrivă, subliniază filosoful francez, ea "nu a apărut nici dintr-o îndoială filosofică, nici dintr-un transfer utopic (care presupune întotdeauna o transformare ideală a realului), nici dintr-o transcendență ideală. Ea reprezintă punerea în joc a acestei lumi, iluzia materială, imanentă acestei lumi numite "reale" este o gândire noncritică, nondialectică"509. Pliindu-se gândirii radicale, discursul baudrillardian
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adevăr" sau "obiectivitate" nu sunt considerate decât metafore, astfel încât chiar și atunci când creează impresia că desemnează lucruri, limbajul nu trebuie să fie înțeles ca real. Conceptele care, în general, sunt "visuri de plenitudine", nu mai pot fi decât niște deziderate utopice. În acest punct, apropierea de viziunea lui Jacques Derrida este asimptotică, din moment ce obiectul discursului nu este altul decât discursul însuși în forma scrierii, transgresarea sa producând concomitent o depășire a sensului. Remarcabilă este metafora derridariană a incendiului pustiitor din La
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bazează pe structuri de valabilitate locală și nu absolută. Derrida observă că în discurs se realizează un amestec între concepte, filosofeme și metafore sau miteme; cum prin procesul de uzură metaforele estompate se transformă în concepte, acestea devin doar deziderate utopice ale unui discurs filosofic care se vrea a fi pur. Într-o manieră asemănătoare, Baudrillard consideră că o parte importantă din termenii folosiți în textele filosofice sunt doar metafore, astfel încât chiar și atunci când lasă impresia că desemnează lucruri exterioare, limbajul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
persuasiunii, trad. de Mircea Avădanei, Editura Institutul European, Iași, 2005, pp. 133-141. 364 În acest sens, Spitzer remarcă: "Prin toate panourile și afișele ei, publicitatea pare să lanseze strigătul următor: "Paradisul aparține celui care cumpără și celui care consumă!" [...]. Speranțele utopice oferite omenirii sub formă de sugestii sunt oarecum atenuate de un sentiment de desegaño; dar în intervalele dintre visele paradisiace și realitatea dură, florile grațioase și gratuite ale poeziei, conștiente de propria lor lipsă de realitate, țâșnesc ici și colo
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În previziunile lor de acum zece ani. Dezvoltarea explozivă a externalizării (persoana de la McDonald’s care vă preia comanda pe internet se află În Bangalore), cererea pentru o dezvoltare organică, alianțele (pe plan intern și extern), piețele imprevizibile și clienții utopici Ă toate au contribuit, Într-o oarecare măsură, la transformarea lumii afacerilor. În seminarele mele fac referire la această perioadă ca fiind Era Instabilității Inerente. Pe unii i-ar putea demoraliza această sintagmă, Întrucât implică o lume plină de nesiguranță
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
suprafețelor mesajul latent al creatorului. Greu, Încă o dată, de desprins pe adevăratul, sincerul, profundul Heliade de spiritul harnic, inventiv care n-are sentimentul obstacolelor. Opera literară iese din tîmpla acestui Heliade sintetic, cu o ideologie care se Întinde de la socialismul utopic la umanitarismul evanghelic, cu o retorică formată din alte retorici, spirit complex și confuz, În același poem, În spațiul aceleiași scriituri. * Dificultatea de a-i desface discursul pentru a-i determina felul special de a se apropia de obiectul liric
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în întreaga Europă de Est cu o hermeneutică a fractalilor întemeiată pe alegeri simple, binare, și pe compararea efectelor pe care aceste alegeri le-ar fi făcut cu putință. Evident, multora dintre noi o asemenea interpretare le-ar putea părea utopică, ireală, științifico-fantastică. Ar ține de ceea ce italienii numesc a fi "fantascienza" - povestire neverosimilă. Numai că, observă cu îndreptățire loan Petru Culianu, un asemenea scenariu fantapolitic are mult mai multe șanse de a se apropia de adevăr decît multe variante "serioase
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
plătite. Nu îndrăznesc să fac nici o comparație cu alte orașe mie mult mai cunoscute. și se mai întreabă unii, la noi, de ce Japonia a devenit a doua putere economică a lumii... 2. Obstacole Imagine idilică după unii, total ideală și utopică după alții, Europa trecută în revistă în linii foarte generale se confruntă, pas cu pas, în cultura română, cu o întreagă ideologie și mentalitate violent și radical ostile. Este chiar demn de observat că, în timp ce elitele românești, în perioada 1848
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
literaturilor lumii. Literatura europeană și cea universală tind astfel să se confunde. Iar aceasta din urmă să se identifice cu literatura pur și simplu. Noi înșine am avansat în mai multe împrejurări o astfel de ipoteză. Ea nu este deloc utopică. În 1970, Asociația Internațională de Literatură Comparată a lansat proiectul ambițios al unei Istorii Comparate a Literaturilor în limbi europene. Că proiectul, foarte dificil, n-a fost încă realizat decât în mică parte este o altă problemă. Dar el include
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
literatură. Se pot adăuga și alte nume mai recente: Claudio Guillen, A. Owen Aldridge și din nou Etiemble cu recenta sa carte: Ouverture(s) sur un comparatisme planetaire (1988) etc. Nu este vorba, repetăm, de a revendica o competență universală (utopică) specializarea și lucrul pe echipe rămân mereu tot mai necesare ci doar de a gândi în mod constant literatura toată literatura, fără nici o discriminare sub specia universalității. Ceea ce se impune este în primul rând o schimbare de mentalitate, de paradigmă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
perfect legitime ale oricărei societăți post-totalitare. Ele fac parte din însăși ființa adevăratului democrat. În România, în țările din Răsărit în general, acest tip de gândire și de cultură nu este, orice s-ar spune, nici perimat, nici epuizat, nici utopic. Mai mult: el reprezintă o mare necesitate, o adevărată alternativă. Singura care se poate opune extremelor. Este adevărat că tradiția gândirii liberale, la noi, nu are nici pe departe marele prestigiu al dreptei intelectuale. Că ștefan Zeletin, E. Lovinescu și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
noi. Concurența este deci posibilă nu numai în condiții de egalitate, dar chiar și de superioritate. Nimic nu oprește ca poporul român să ajungă din urmă pe celelalte neamuri. și chiar să le întreacă, așa cum preconizează în spirit vizionar socialistul utopic T. Diamant. pentru aceasta este însă neapărat nevoie: Să credem că înrâurirea asupra luminării nu va fi mai puțin strălucită decât au fost în acele țări... De unde această încredere totală? Ea decurge în spiritul epocii din constatarea rece și obiectivă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ansamblul lor. Chateaubriand, în Essai sur les revolutions (1797), pledând teza legitimistă, respinge, la fel, această furie de a da popoarelor constituții uniforme fără nici o preocupare pentru gradul de civilizație la care au ajuns (1, II, ch. X). Iar socialistul utopic Saint-Simon va susține și el, în L'Industrie (1818), că nici o instituție politică nu este admisibilă, nici posibilă, nici durabilă, decât aceea care nici nu depășește, nici nu întrece starea actuală a societății. În ultimă analiză, ideologii noștri, atât de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
lozinca ce ar trebui să urmăm în cuvintele: "Forme vechi, dar spirit pururea nou"; deși declară că acei care au introdus formele noi sunt străinii din Muntenia; totuși nu numai că, aiurea, declară că reîntoarcerea la trecut e imposibilă și utopică, dar face toate sforțările ca să dovedească cum că constituționalismul n-a fost introdus de liberali, ci de boieri, la 1859, și de conservatori, la 1866, că reformele de la Unire încoace (adică reformele cele "rele"... completarea forme-lor noi!) au fost făcute
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care vor căuta soluții aiurea decât în trecut. Aceștia vor fi socialiștii de altădată, care reprezintă a patra fază a criticii și care sunt o apariție tot moldovenească. Dar vom vedea că, nepricepând nici ei realitatea, vor recomanda tot soluții utopice - utopia revoluționară, în loc de utopia reacționară a lui Eminescu. X Evoluția spiritului critic. - Critica socială extremă: Socialiștii După cum la o privire superficială s-ar părea că Eminescu a fost un ultra-junimist - și am văzut că în realitate n-a fost așa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lucrători care ar voi să deschidă fabrici 2 . E, evident, un chip de a-și achita conștiința socialistă, căci de unde erau să găsească lucrători de fabrică, dacă nu erau încă fabrici? Încolo tot programul "socialist" e un program țărănist, cam utopic în idealul lui, dar foarte cuminte în concesiile pe care este dispus să le facă: "a lucra individual, pe pământul împărțit în bucăți"3, program care ar putea fi însușit de orice democrat înaintat și cam utopic, fie el chiar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
program țărănist, cam utopic în idealul lui, dar foarte cuminte în concesiile pe care este dispus să le facă: "a lucra individual, pe pământul împărțit în bucăți"3, program care ar putea fi însușit de orice democrat înaintat și cam utopic, fie el chiar dușman al socialismului. 1 Ibidem, p. 422 2 "Revista socială", p. 445, 448. 3 Ibidem, p. 444. Iar dacă la acestea vom adăuga munca practică, mai caracteristică decât programele, a vechilor socialiști, care se mărgineau aproape numai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
parte câștigă reprezintă cu necesitate pierderea altei părți. În acest fel, posibilitatea unei arhitecturi de securitate comune este din start compromisă. De fapt, așa cum am observat, o asemenea posibilitate nici nu este luată în calcul, fiind respinsă a priori drept utopică și/sau naivă. Dimpotrivă, liberalii susțin că politica internațională poate fi și trebuie transformată într-un joc de sumă pozitivă, în care actorii internaționali, nu numai statele, ci în primul rând instituțiile internaționale caută cooperarea multilaterală în baza beneficiilor comune
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
materială a dialecticii în ansamblu, pe care o orientează în sens revoluționar (Harding: 1996, 225-237). Sau, așa cum însuși Lenin teoretizează în Materialism și empirocriticism, evenimentele sau materialismul dialectic în ansamblu, pornind de la fapte și opus astfel idealismului "burghez", naiv și utopic, se "reflectă" în gândirea și reprezentarea umană. Numai prin abstractizare omul poate deveni o componentă a acestui imens și complicat proces, înțelegându-l și ghidându-l înspre o lume post-capitalistă, fără contradicții. Ambiția lui Lenin era aceea de a oferi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
alcătuită preponderent din intelectuali cu simpatii procomuniste, axați pe compunerea unei imagini "cosmetizată și aseptizată" a Uniunii Sovietice și pe înregimentarea populației cu un anumit grad de educație în campanie de reimaginare a politicii și societății românești în consonanță cu utopicul obiectiv al revoluției mondiale dirijate de Moscova. Înființată la scurt timp după ieșirea României din Axă se va transforma în 1946 în "Partidul Național Popular", devenind una din multele și nesemnificativele organizații "frontiste". Se va autodesființa în 1949, după ce motivul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
considerente politice practice, justificate întotdeauna în raport cu "dictatura" corpusului de idei fondatoare. În plus, așa cum am menționat, leninismul este indisociabil de putere, înțeleasă ca "diciplină revoluționară" și totodată ca proiect gradual de înlocuire a realității "burgheze" cu eschatologia politică a revoluționarilor utopici, comunismul. Paradigma teoretică dominantă în timpul Războiului Rece, realismul, afirma superioritatea intereselor și a rațiunii de stat în raport cu orice formă de legitimare a lor: politica nu ar fi decât o luptă pentru putere pură (Stanciu: 2008, 16). În această logică, Uniunea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]