4,445 matches
-
a II-a, p. 38, 47, 50, 52. 218 Ibidem, partea I, p. 20. 219 O istorie a Indiei pentru copii evita într-un mod foarte asemănător delicata încă problemă a relației între autohtonii hindu și cuceritorii lor musulmani, preferând utopia: "musulmanii s-au amestecat cu hindușii, au adoptat obiceiurile lor (s.n. C.M.)" (Marc Ferro, The use and abuse of history or how the past is taught, Routledge& Kegan Paul, Londra/Boston, 1984, p. 4). 220 Dumitru Almaș, Povestiri istorice, partea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
înțelege vor muri, cei care vor înțelege vor trăi" (apud T. Todorov, Cucerirea Americii: 74), am putea condiționa supraviețuirea culturală în primul rînd de învățarea și interpretarea semnelor. Model al obiectelor (ce nu pot fi transportate așa cum propuneau savanții din utopia swiftiană), schematizare a unei situații ("Proprietate privată", "Intrare interzisă" etc.), abreviere elocventă a unui consemn (indicarea otrăvii printr-o imagine anxiogenă, semnalarea direcției prin indici vizuali etc.), semnul reprezintă o realitate inconturnabilă a lumii moderne, prezență fetiș, prezență tutelară, la fel de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
se tinde spre configurarea viitorului (politici sociale, culturale etc.). "Dacă în regimul comunist se trăia sub speciae aeternitatis (credința în eternitatea comunismului), sub perestroika homo sovieticus a început să se instaleze în precaritatea prezentului (sentimentul unei catastrofe iminente). După dispariția utopiei comuniste s-a creat impresia unui interimat, a unei paranteze, a unei traversări nedefinite a limburilor, tunelelor cărora nu li se vede capătul; or, oamenii ar trebui să reînvețe gustul viitorului, cum spunea Toqueville" (F. Thom, 1996:192). O. Manaev
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cuceririlor revoluționare" de presupuse amenințări imperialiste (cf. Gross, 1996:20). * mass-media română se confruntă cu imense provocări tehnologice, economice, manageriale pe care nu este pregătită să le gestioneze (cf. infra stadiul preprofesionist al jurnaliștilor și managerilor), * viziune maniheistă despre lume (utopie pozitivă pentru societatea socialistă; utopie negativă pentru cea capitalistă). * viziune plurală despre lume, în care totul devine scriptibil (Barthes) sau productibil (Fiske). Pentru România însă mediile internaționale oferă o viziune trunchiată, unilaterală, de dark ages discursivizată într-o retorică neagră
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
imperialiste (cf. Gross, 1996:20). * mass-media română se confruntă cu imense provocări tehnologice, economice, manageriale pe care nu este pregătită să le gestioneze (cf. infra stadiul preprofesionist al jurnaliștilor și managerilor), * viziune maniheistă despre lume (utopie pozitivă pentru societatea socialistă; utopie negativă pentru cea capitalistă). * viziune plurală despre lume, în care totul devine scriptibil (Barthes) sau productibil (Fiske). Pentru România însă mediile internaționale oferă o viziune trunchiată, unilaterală, de dark ages discursivizată într-o retorică neagră a corupției endemice, naționalismului, xenofobiei
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
La communication par la bande, Paris, La Découverte Bremond, Claude, 1973 Logique du récit, Paris, Seuil Brès, Jacuques, 1994 La narrativité, Louvain la Neuve, Duculot Breton, Philippe, Proulx, Serge, 1989 L'explosion de la communication, Montréal, Boréal-Compact Breton, Philippe, 1992 L'utopie de la communication, Paris, La Découverte Buyssens, Eric, 1943 Les langages et le discours. Essai de linguistique fonctionnelle dans le cadre de la sémiologie, Bruxelles, Lebčgue. Carpov, Maria, 1978 Introducere în semiologia literaturii, București, Univers Călinescu, Matei, 1995 Cinci fețe ale modernității
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sémiologique, Paris, Seuil Baudrillard, Jean, 1974 "Modernité" în Encyclopaedia Universalis, vol.11, Paris, Encyclopaedia Universalis Bougnoux, Daniel, 1991 La communication par la bande.Introduction aux sciences de l'information et de la communication, Paris, Ed La Découverte Breton, Philippe, 1992 L'utopie de la communication, Paris, La Découverte Călinescu, Matei, 1995 Cinci fețe ale modernității,București, Univers Domenach, Jean-Marie, 1981 Enquête sur les idées contemporaines, Paris, Seuil Eagleton,Terry, 1994 Critique et théorie littéraires. Une introduction, PUF, coll. Formes sémiotiques Eco, Umberto 1982
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
întrebării, vorbind "Despre repetarea formelor vechi", noutatea compozițională și structurală a unor romane precum Ulise sau În căutarea timpului pierdut, ambele dovedind, la o lectură atentă, filiații cu predecesorul Tristram Shandy. Nu întotdeauna vechiul moare în parodie. Uneori, ca în utopia lui Cyrano de Bergerac din 1650, Altă lume, al cărei erou "zboară în lună cu ajutorul rachetelor", "parodia anticipează realizarea unui vis", notează cercetătorul rus la capitolul "Insule îndepărtate, zburătoare, nelocuite"20. Mai mult, prin intermediul parodiei, un gen de literatură -utopia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rachetelor", "parodia anticipează realizarea unui vis", notează cercetătorul rus la capitolul "Insule îndepărtate, zburătoare, nelocuite"20. Mai mult, prin intermediul parodiei, un gen de literatură -utopia creează un altul, anticipează, cu toată tautologia, chiar literatura de anticipație. Nu întâmplător discuției cu privire la utopii și "robinsoniade" i se acordă, în Nașterea noului roman, un spațiu atât de vast. De altfel, includerea parodiei între aspectele primordiale ce unesc și supun interpretării eterna dialectică moștenire/ tradiție e adusă în discuție și de B.M. Eihenbaum, în Teoria
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
luptă în Anglia împotriva dușmanilor regelui Arthur, alt personaj din legendele bretone și, după o viață lungă de două veacuri, este transportat, tot prin mijloace magice, cele ale zânelor Morgana și Meluzina, într-o țară de basm, într-o feerică Utopie"246. Cum cartea populară se bazează pe schema genezei (tată-fiu) și continuă pe cea a evoluției (aventurile celui din urmă spre satisfacția celui dintâi), narând "peripețiile" lui Gargantua, fiul uriașului Grandgousier, Rabelais decide să "alcătuiască" (acesta este verbul pe care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
adaptat după poema macaronică", cum scrie Zoe Dumitrescu- Bușulenga. În general poemul eroicomic italian îi este familiar autorului francez, așadar asimilarea motivelor s-a produs firesc, iar lor li s-a adăugat, în anumite capitole, și înclinația de a parodia Utopia lui Thomas Morus, cum avea să-și noteze Erich Auerbach, constatând că cetatea utopică rabelaisiană este una întoarsă pe dos și mai apropiată de mundan, de omenesc sub toate aspectele sale, incluzând grotescul, decât de ideal și perfecțiune: "Să nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
constatând că cetatea utopică rabelaisiană este una întoarsă pe dos și mai apropiată de mundan, de omenesc sub toate aspectele sale, incluzând grotescul, decât de ideal și perfecțiune: "Să nu uităm că Rabelais a denumit la început țara uriașilor săi Utopie, o denumire pe care a împrumutat-o din opera lui Thomas Morus, apărută cu șaisprezece ani înainte, un autor căruia Rabelais îi datorează poate mai mult decât oricărui alt contemporan al său"258. Încercările de evidențiere a parodiei în romanul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
menționează naratorul, prefigurând evenimentul printr-un amestec parodic al cifrelor, dintre care unele cu semnificația recunoscut fatidică, din basme. Ceea ce urmează, așadar, n-ar trebuie să rețină o semnificația pozitivă: când Badebec, soția lui Gargantua și fiica regelui amoruților din Utopia, îl naște pe Pantagruel, tatăl său îi sortește numele pentru că "panta în grecește înseamnă tot, iar gruel în limba arabă înseamnă însetat". Îi vine acum rândul naratorului să înfățișeze cât se poate de detaliat și arborele genealogic pantagruelic, care disimulează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din Cartea a doua rămâne unul plin de umor, conducând la destinderea și amuzarea majorității cititorilor, finalitatea fragmentului este una cât se poate de serioasă, consonând cu parodierea altei teme prețuite în literatura imediat anterioară apariției romanului despre care vorbim, utopia. Rabelais intră în conflict, într-un conflict livresc, desigur, cu lumile considerate intangibile și arborând, drept urmare, un statut de impasibilă superioritate față de cea mai mare parte a subiectelor. În cazul de față, parodia vizează bipartiția pe criterii religioase a Lumii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
arborând, drept urmare, un statut de impasibilă superioritate față de cea mai mare parte a subiectelor. În cazul de față, parodia vizează bipartiția pe criterii religioase a Lumii de Apoi (Iad/ Paradis) și idealizarea ca manieră excesiv aplicată imaginarului din literatura consacrată utopiei, ambele ridiculizate prin travestiuri inventive. Căci, dacă Infernul se bucură, așa cum am remarcat deja, de un travesti umoristic, cealaltă parte a balanței înclină în favoarea "deghizării" utopiei, care capătă aici forme contrare modelului propus în Utopia lui Thomas Morus, text apărut
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de Apoi (Iad/ Paradis) și idealizarea ca manieră excesiv aplicată imaginarului din literatura consacrată utopiei, ambele ridiculizate prin travestiuri inventive. Căci, dacă Infernul se bucură, așa cum am remarcat deja, de un travesti umoristic, cealaltă parte a balanței înclină în favoarea "deghizării" utopiei, care capătă aici forme contrare modelului propus în Utopia lui Thomas Morus, text apărut în 1516 și pe care Rabelais îl cunoștea și prețuia, așa cum rezultă din corespondența celor doi atestată și în istoriile literare 270. Dacă înclinația renascentistă spre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aplicată imaginarului din literatura consacrată utopiei, ambele ridiculizate prin travestiuri inventive. Căci, dacă Infernul se bucură, așa cum am remarcat deja, de un travesti umoristic, cealaltă parte a balanței înclină în favoarea "deghizării" utopiei, care capătă aici forme contrare modelului propus în Utopia lui Thomas Morus, text apărut în 1516 și pe care Rabelais îl cunoștea și prețuia, așa cum rezultă din corespondența celor doi atestată și în istoriile literare 270. Dacă înclinația renascentistă spre utopie a putut fi stimulată "în mare măsură de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care capătă aici forme contrare modelului propus în Utopia lui Thomas Morus, text apărut în 1516 și pe care Rabelais îl cunoștea și prețuia, așa cum rezultă din corespondența celor doi atestată și în istoriile literare 270. Dacă înclinația renascentistă spre utopie a putut fi stimulată "în mare măsură de călătoriile ce au avut loc în această perioadă, dar și de accentuarea spiritului individualist realizată de gânditorii umaniști"271, Rabelais se dovedește un maestru al răsturnărilor neașteptate de situație, chiar un creator
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de vedere al deformării, în oglindă parodică, a eruditului model. Dacă, înainte de publicarea operei rabelaisiene, protagonistul lui Morus, Raphael Hytlodeus, descoperă și istorisește, la rându-i, celor interesați detaliile funcționării societății perfecte într-un spațiu extern lumii reale, pe insula Utopia, acest model al despotului luminat care este Gargantua hotărăște ridicarea abației din Thélème în centrul unei lumi provinciale, încărcată cu o doză mare de realism prin simpla menționare a întinderii "până la apa Loarei, cam două leghe depărtare de pădurea din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe alții ne bârfim"272. Nu numai coordonatele spațiale se modifică printr-o maximă deschidere, ci și cele temporale, statornicindu-se ca în respectiva mănăstire "să nu fie, nicăieri, nici cadran, nici ornic". Iar dacă la Thomas Morus drumul spre Utopia este deschis doar temerarilor visători și presupune, obligatoriu, călătoria, în cazul de față accederea la mănăstire nu rămâne apanajul "femeilor chioare, șchioape, gheboase, strâmbe, zălude, pocite sau betege" și al "bărbaților ologi din naștere, răpciugoși, nerozi sau trândavi", ci impune
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trei legăminte preoțești, "de-nfrânare, de sărăcie și de-ascultare", hotărându-se ca în mănăstirea fratelui Ioan fiecare "să-și poată lua femei, să aibă avere și să trăiască după bunul plac". Pas cu pas, fiecare dintre constructele cuminți, idealizante ale Utopiei își pierd substanța, până în punctul în care ele ne apar demonetizate, fantoșe ale idealului de-odinioară. Totul capătă dimensiuni grotești, de la giuvaierurile cu care sunt împodobiți locuitorii acestei lumi și până la festinurile gastronomice încărcate cu slănină peste care curg "pâraie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
semnificație, tablourile enumerative de sorginte populară subminează, ca pretutindeni în cele cinci cărți, livrescul modelelor, anticipându-l pe acel "Fay ce que vouldras!" ce tronează pe frontispiciul abației. Nici vorbă aici de egalitarismul rezultat, în mijlocul oceanului unde Morus proiectase insula Utopia, prin abolirea dreptului de proprietate. E adevărat că toți telemiții sunt egali, dar egali în privința consumului de băutură, a dorințelor carnale și, în caz de plictis accentuat, în lectură, plimbări ș.a.m.d. În plus, "fericiții" pot lucra când vor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
educației. Temându-se să nu-și piardă mințile de singurătate, Robinson mimează, "maimuțărește", asemenea lui Don Quijote odinioară, ordinea socială, a cărei artificialitate e ridiculizată în Constituția Insulei Speranza începută în a o mia zi a calendarului local, laolaltă cu toate utopiile pe care le evocă subtextual. În "Articolul I", autoproclamatul "Guvernator al insulei Speranza situată în Oceanul Pacific între insulele Juan Fernández și coasta occidentală a statului Chile" își rezervă dreptul de a "legifera și executa pe întreg teritoriul insular și al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în afară de nebunie, care a rămas în întregime pe Pământ, între oameni. (...) Tăișul fin al ironiei se exercită în viziunea lunară ca într-un exemplar tipic de literatură cu nebuni; este un singur mod, dacă vrem, de lume pe dos, de utopie anapoda, compensatorie" (în Zoe Dumitrescu-Bușulenga, op.cit., pp. 214-215). 230 Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha, ediția citată, p. 290. 231 În op.cit., pp. 475-489. 232 Miguel de Cervantes Saavedra, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, volumul I, traducere de Ion Frunzetti și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
față de religia păgână, deveniți cauza tulburărilor între camarazii de arme. Prezența acestor elemente militare, în acest caz creștine, îngrădeau inițiativa autorităților imperiale de a-și reînnoi armata, în planul lor de restaurare generală a Imperiului, rezumând totul la o simplă utopie. În final, au fost uciși soldați creștini atât în prima cât și în a doua epurare. Dacă ar fi fost luat în considerație întru totul decretul imperial, exceptând licențierea și pedeapsa capitală, numărul martirilor ar fi fost mult mai ridicat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]