2,982 matches
-
intru pe drumul de coastă și mi-a apărut În raza vederii șirul de pueble Întinzîndu-se de-a lungul țărmului pînă spre Marbella, albe și nemișcate ca niște cavouri de cretă. Spre deosebire de ele, tărîmul Residenciei Costasol se reîntorsese la viață, vîrtej de emoții și visuri Însuflețite. Însă Cabrera Îmi băgase mortu-n casă; era de parcă ar fi citit scenariul scris de Crawford și era la curent cu rolul ce-mi fusese repartizat. Încercam să mă calmez uitîndu-mă la Întinderea mării, la dunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o trupă de trei muzicieni. Genunchi și coate forfecau ritmuri de bar din Charleston, brațe se Învîrteau În swingul anilor patruzeci, șolduri se balansau pe acorduri de twist. În mijlocul dansatorilor, Bobby Crawford ținea ritmul pocnind din palme, conducîndu-și trupele prin vîrtejul dansurilor hokey cokey și black bottom. Cămașa lui hawaiiană era leoarcă de sudoare, iar el, părînd sub influența unei doze de cocaină, Își ridică privirea spre norii de confetti și petale de parcă era pregătit să se Înalțe de pe ringul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a început bine ficțiunea, că s-a și încleștat, într-o strivitoare ciocnire, cu realitatea. 12. Ziua mea a fost ca mine. Un amestec lipicios de cioburi în diverse culori și forme, ce se băteau cap în cap, într-un vârtej hao tic, din care se auzea, când și când, un bubuit surd, într-un ritm înfricoșător de constant. Oare nu cumva a fost totul anapoda din cauza mea până acum? m-am întrebat în drum spre casă, surprinsă. Oare nu cumva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
recuzită trăsese o cortină groasă care nu mai permitea să se strecoare nici măcar o așchie de emoție spre ea. Dar ce trombă tăcută și invizibilă se iscase în ea după douăzeci de ani, într-o oarecare zi de iarnă, ce vârtej aspirase fărâmele desenului azvârlite pe geam, încleindu-le la loc și trântindu-i-le drept în față, biciuitor! Acum nu mai avea de ales. Mergea târâtă de această vijelie, de care numai ea își dădea seama, și nu avea habar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
oferind foarte natural o pildă de artă a comunicării, Melanie recompuse, ca într-un clip publicitar, perioada proiectării și zidirii hotelului. Binevoi să spună că soțul ei, om de afaceri harnic, eficient și de o prosperitate furibundă, se lansase în vârtejul anilor din urmă în domeniul imobiliar, ridicând edificii comandate de primăriile de sector ale Capitalei, pe bani buni și cu materialele clientului. Nu se mai bucurase de momente de răgaz, neajungându-i timpul și trebuind să o convoace pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dezacorduri, dispare. Chiar dacă așteaptă undeva, acum sunt într-un loc unde nu îi poate ajunge. Ascultând mii de resorturi puse în mișcare, gurile se caută flămânde, plonjează într-un sărut pătimaș, se sorb, se răstoarnă una în alta într-un vârtej amețitor. Hainele cad, pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros că nu tremură și nu este grăbit, Marius soarbe cu nesaț din ochi trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de la gâtul Smarandei, făcând-o să zboare în sus și jos ca o pasăre rănită peste viroagele înguste și grohotișul peretelui abrupt de piatră către spumele valurilor înfuriate. Cuvintele ei se pierd, luate de vânt și duse departe, prinse în vârtejul amețitor al curenților marini. Privește, pentru o secundă, cerul care anunță furtună puternică și când întoarce capul nu o mai vede. Disperat, aleargă către marginea falezei, dincolo de care se deschide abisul. Agățată deasupra hăului de niște vrejuri uscate, fata încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piept, pântece, picioarele se năclăiesc într-o umezeală caldă și lipicioasă. Lumini intermitente și puncte negre, mari, încep să-i joace haotic prin fața ochilor. Amețit, se sprijină cu mâna de perete. Are impresia că este luat pe sus într-un vârtej și totul începe să se învârtă jurul lui, într-un carusel amețitor. Disperat, luptă să-și mențină echilibrul și se împotrivește cu toate resturile energiei pe care o mai stoarce din celulele epuizate împotriva stării de leșin. Boala, oboseala, foamea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de-a doua conflagrație mondială - cea mai mare tragedie din istoria civilizației - avea să se materializeze în dezastre - evaluate în cifrece au marcat profund existența omenirii. Războiul, a cărui durată a fost de cinci ani și jumătate, a atras în vârtejul său devastator cea mai mare parte a statelor lumii, inclusiv a imperiilor coloniale, a căror populație reprezenta la acea dată 2/3 din totalul populației mondiale. Continentul nostru a fost principalul teatru al operațiunilor militare și a suferit mai mult
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
la război ca metodă de rezolvare a diferendelor. În special aceasta se datorează legăturilor economico-financiare mondiale. Din punct de vedere al relației cost-beneficiu un război nuclear este nerentabil. O întrebare care trebuie pusă ar fi: au rezistat oare statele neutre vârtejurilor istoriei? Pentru a înțelege mai bine aceste lucruri ar trebui să apelăm la ajutorul unor exemple istorice, pentru ca pe baza lor să formulăm la sfârșit o concluzie generală și să dăm răspuns la o întrebare: este oare în stare să
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
eroism, supunere și altruism. Pentru că Wagner creează conștient timpul subiectiv al operelor sale, în care construiește în primul rând muzical emoțiile personajelor și, desigur, pe cele ale publicului. Voi explica în cele ce urmează mecanismele prin care absorbția auditoriului în vârtejul muzicii a fost în seara trecută completă, irevocabilă. La Wagner, timpul este circular și polifonic, pentru că povestea, deși pare lineară, conține permanent întoarceri în trecut și proiecții în viitor. Toți soliștii au redat aceste modulări temporale exemplar, fiecare sentiment a
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
al absurdului ideologic. O memorie suferindă și dezechilibrată de canoanele și resemnificările la care a fost supusă în ultimii 60 de ani Ioana Berindei. Originea ei este plasată în timpul instaurării comunismului, proces traumatizant în existența grupului său social, aflat în vârtejul politicii. Lavinia Betea: Am făcut Jilava în pantofi de vară. Convorbiri cu Ioana Berindei. Editura Compania, București, 2006. Preț: 18,00 lei. Personalități feminine Succesul primului volum al „Femeilor celebre“ a fost un argument în plus pentru apariția celui de-
Agenda2006-12-06-1-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284889_a_286218]
-
amândouă urechile, îl făcea impropriu pentru însărcinări publice de o activitate mai întinsă. Încă ministrul Maiorescu îl numise director al bibliotecei din Iași. Precum merg lucrurile la noi, unde orice talent, fie poetic, fie artistic în genere, e atras în vârtejul jucăriilor politice, tot astfel s-a întîmplat că si Petrino a fost ademenit prin făgăduințe, târât în vârtejul vieții politice și tot prin instigațiile coteriei politice care îl captivase, a fost împins la publicarea mai multor lucruri ce erau mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
director al bibliotecei din Iași. Precum merg lucrurile la noi, unde orice talent, fie poetic, fie artistic în genere, e atras în vârtejul jucăriilor politice, tot astfel s-a întîmplat că si Petrino a fost ademenit prin făgăduințe, târât în vârtejul vieții politice și tot prin instigațiile coteriei politice care îl captivase, a fost împins la publicarea mai multor lucruri ce erau mai prejos de demnitatea unui adevărat talent. În această vreme a publicat două poeme din care una, La gura
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
timp ezitanți, după ce la întrebarea ei care mă lua fără veste (și întrebarea și stinsul regret) îi răspunsesem printr-o tăcere care se prelungise... O pală puternică de vânt făcu să freamăte castanii și apoi să sboare din ei în vârtej frunze smulse care căzură după aceea la pământ, se îngrămădiră unele în altele și o luară într-o goană smintită parcă chiar după ea, după ciudata casieriță cu goluri de memorie în conversație și cu pasiuni subite și incolore, anoste
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
simplu la vale, în voia schiurilor, cum îi văzusem pe ceilalți, ci își sporea viteza în genul patinatorilor, folosind în același timp și bețele și lăsând în urma ei trâmbe de zăpadă în care se învălui și pieri ca într-un vârtej. "Da, gândii, surâzând, iată, ea care trăiește cu o multitudine de frâne interioare și contradictorii și al căror farmec neștiut nici de ea m-a făcut s-o iubesc atât de tare, acum nu mai are nici una... s-a dus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se strică vremea aici sus, nici nu bagi de seamă, dar nu trebuie să te sperii, așa fac ei pe grozavii, norii-ăștia..." Avea dreptate, nimeni nu se grăbea să prindă telescaunele, iar de sus schiorii continuau să vie în vârtej ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat. Urcarăm și noi printre ultimii... Când ajunserăm la cotă cerul era acum așa cum trebuia să fie, plumburiu, de iarnă. Aerul însă cel dinainte, liniștit, puțin albicios, reflexul zăpezii... "Victoraș, ultimul tur", zise Suzy
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ardă șorturile și maiourile și apoi să ia altele pentru întoarcere, decât să încerce să curețe aceste veșminte purtate câteva săptămâni. Șirul de corpuri goale înainta spre dușuri. Jeturile de apă sub presiune înlăturară sudoarea și jegul, curățind epidermele. În mijlocul vârtejurilor de aburi, Hudson, Vasquez și Ferro o priveau pe Ripley care se usca. ― Asta cine mai e? întrebă Vasquez clătindu-și părul. ― Un fel de consilieră. Nu știu mare lucru despre ea. (Micuța Ferro, care-și ștergea pântecul, plat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aprinse un ecran cu o reprezentare topografică a terenului pe care-l survolau.) Ne apropiem de suprafață. Dar la ce te-așteptai, Ferro? Plaje tropicale? (Împinse în față trei întrerupătoare.) Atingem curenți termici. Izbucniri de vânt imprevizibile. O grămadă de vârtejuri. Ferro apăsă pe un buton. ― Aha! Nici o surpriză. Colo jos, un singur lucru e sigur că nu se schimbă. Vremea asta împuțită. (Ea se uită la un cadran.) Turbulențe, drept în față. Apoi ea le vorbi celor din blindat. ― Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
perete și pe aruncătoarele de flăcări. De aceea nimeni nu sesiză mișcarea de pe celălalt perete. 8 Creatura ieși încet din cavitatea în care stătuse până atunci în amorțire. Fumul coconilor și al celorlalte materii organice încă devorate de flăcări formau vârtejuri care reduceau vizibilitatea aproape la zero. Dezmeticindu-se. Hudson aruncă o privire rapidă pe detector. Ochii i se măriră și se răsuci strigând: ― O mișcare! Am detectat o mișcare. ― Poziția? făcu sec Apone. ― Imposibil de localizat sursa. E prea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
extratereștri care înaintau pe culoar. Ori de câte ori un proiectil atingea o creatură, corpul său chitinos exploda proiectând în toate părțile fluidul său vital coroziv. Podeaua și pereții erau găuriți și brăzdați. Numai ceilalți monștri erau imunizați împotriva acidului. Gloanțele trasoare luminau vârtejurile de ceață care pătrundeau în pasaj prin breșele deschise în pereți; invadatorii erau secerați de tirul armelor automate. ― Douăzeci de metri și se apropie. (Contoarele de muniții îi atraseră atenția lui Hicks.) Cincisprezece metri. Și încărcătoarele roboților C și D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Alarmă roșie. Evacuare imediată. Personalul dispune de paisprezece minute pentru a ajunge în perimetrul de securitate. Diodele localizatorului îi indicau în continuare o direcție și o distanță. Ripley reluă înaintarea. Clipea mereu din pricina sudorii care îi curgea pe frunte, iar vârtejurile de abur îi reduceau considerabil câmpul vizual. Niște semnale luminoase luminau un pasaj lateral. O mișcare. Se răsuci și aruncătorul de flăcări scuipă napalm spre un demon imaginar. Nimic. Monștrii observaseră oare limba de foc a armei? N-avea vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
luă din loc imediat. Cutia cu grilaj urca și nu era decât o explicație! Ajunse la o ușă care dădea pe platforma de aterizare a nivelului superior. Cu Newt încă agățată în spinare, Ripley împinse panoul și fu năpădită de vârtejuri de vânt și fum. Naveta dispăruse. ― Bishop! Strigătul îi fu luat de o rafală de vânt, în timp ce ea scruta neliniștită cerul. ― Bishop! Newt suspina la gâtul ei. Un vaiet îi atrase atenția: cușca liftului de marfă apăru încet. Ea dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înverșunată încă pe încărcătoare, creatura se îndepărtă, învârtindu-se, spre lumea inospitalieră de care încercase să fugă. Ripley se uită la ea până când ajunse o pată, un punct pe care-l înghițiră norii lui Acheron. În buncăr, aerul formă câteva vârtejuri, apoi se potoli. Sistemele de reciclare de pe Sulaco lucrau la înlocuirea oxigenului pierdut în spațiu în ultimele momente ale luptei. Bishop nu-i dăduse drumul lui Newt. Din trunchiul secționat atârnau niște organe interne artificiale și niște cabluri sfârâitoare. Pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
era mai bine pentru renovarea Institutului de Semantică Generală dacă nimeni n-ar fi bănuit că există vreo legătură între vizita lui Gilbert Gosseyn și dispariția lui Gorrold. Neprielnic moment. Chiar în acea clipă senzația din capul său deveni un vârtej întunecat. 19 Gosseyn deschise ochii într-un întuneric de nepătruns, Amintindu-și ce se întâmplase - senzația de vârtej - rămase nemișcat. Și trecură cel puțin zece secunde până ce se contură gândul că... Era, fusese posibil?... Ideea care-l sperie fu aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]