2,639 matches
-
chem poliția sau, și mai rău salvarea, ca să-i conving de faptul că mă jigniți, adresându-vă mie, În acest fel. Mai bine spuneți-mi de când cerșiți. -Am cerșit zece ani În ilegalitate, sub comuniști, și, de aproape douăzeci, În văzul tuturor, ca cerșetor european, liber și nesilit... -Ați avut vreodată suferințe psihice? Ați urmat tratamente, șocuri electrice, ați făcut somnoterapie? -De ce Îmi pui asemenea Întrebări? Nu par un cerșetor normal? -O, dimpotrivă, Îmi păreți prea normal... Aici, cuvintele tinerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cârceii, sărmanul; peste un ceas au fost mort. Într-o altă zi, pe câmpul Herăstrăului făceam bivuacul de prânz; mie îmi făcuse culcușul, ca să zic așa, pe muchea unei văi; îmi așterne covorul, îmi pune perna de piele, mă trântesc, văz căpătâiul prea înalt; bag mâna sub covor, trag o pălărie românească; ardic covorul, era capul unui mort de choleră, îngropat prea puțin în pământ. Nerodul de soldat, când au așternut covorul, nu au băgat de seamă, căci trupul era în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cârnați de băcănie; noaptea dormeau în cârciumă. Cu asemenea strășnicie se ocârmuia oștirea pe atunci! Stăpânitorul răsplătea meritul cu mâna deschisă și pedepsea viciul cu mâna de fer". " Cîteodată mă strecuram noaptea printre cordon și alergam călare în oraș, ca să văz pe mumă-mea. Nimic mai îngrozitor ca ulițele Bucureștilor atunci: în tot lungul ulițelor nu întîlneam alt fără numai care cu ciocli, care transportau morții la câmp, ca să-i îngroape, femei din popor care urmăreau carele cu țipete și răcnete
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
agentul Emilian io l-am reactivat! Io, uită-te la mine! I-am adus notele din data de 4 martie, și ultima, adnotată de mine la 9 mai, le ai la dosarsau le-ai uitat la crâșmă? Dă să le văz, că de la tine nu crez o iotă! Dă tot dosaru’ mai bine! Păi, bine, bă, toarășu’ Gherghina, aștepți să Îți fac io treaba? Dosarul „Savantul” are douăzeci de file și mai mult de jumătate sunt notele profesorului Stan, care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
congelarea a îndepărtat ceea ce era de prisos și inutil. în cazul bunicului s-a întâmplat să se evapore alfabetul, afirma tata. A fost un lucru neplăcut. Dar ar fi putut să fie și mai rău. Ar fi putut fi afectate văzul, auzul sau omenia, simțul dreptății și al adevărului ori nervii mâinilor și ai picioarelor. în sens strict, ar trebui ca bunicul să poată trăi fără ajutorul literelor. Explicația celor întâmplate ar putea sta, în treacăt fie spus, în faptul banal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din baie, pe podeaua din sufragerie, pe podeaua din hol și pe podeaua din dormitor. Dimineața plecam împreună și luam același metrou spre serviciu. Luke avea întotdeauna pregătit discursul din stația de metrou: când cobora în centru, mă săruta în văzul tuturor călătorilor din metroul A și-mi spunea „Ne vedem diseară. E rândul meu să gătesc“. Fericire domestică! Miercuri, toată ziua, m-am simțit nasol. Dar eram obișnuită ca la serviciu să mă simt îngrozitor, așa că nu am acordat mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe iubita ei. Dependența de droguri nici nu se compară cu chestia asta. Marguerite Kilfeather se gândește, probabil, că sunt o norocoasă. Amândouă am râs printre lacrimi. Iar eu am promis solemn să nu sărut niciodată franțuzește o femeie în văzul vecinilor. Măcar atât puteam să fac și eu pentru mama. 67tc "67" Cum am ieșit din spital, tata m-a anunțat că o tipă pe nume Nola mă căutase la telefon. Nola cea blondă, spectaculoasă și frumoasă care venise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
știți voi, localnicii, dar un străin? Tocmai de asta cred că și-a făcut sfeșnicele acelea și tot din acest motiv le și lasă acolo pe dulap, la vedere. Cine și-ar închipui că aurul stă nepăzit și încă în văzul oricui? Da, cred că ai dreptate, șmecher moșneagul! Nu înțeleg de ce nu vine! se întrebă din nou Ileana nerăbdătoare. Trebuia să fie aici de aproape două ceasuri. O să vină el, spuse Cristian, nu te impacienta! Cred că nu a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de când a decis ce va face cu jurnalul ultimului lui an de viață. Nu-i dă nimeni vârsta pe care o are, nouăzeci și unu de ani. Boala, când reală, când mai ales închipuită, i-a ascuțit simțurile, nu numai văzul, auzul, dar ceva mai îngijorător; dimineața, când a venit asistenta să-l mute cu scaunul în geam, Aleks a simțit, sub izmenele purtate cam mult, ceva ce nu mai simțise de vreo cincisprezece ani, mădularul cu care concepuse două fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
practica în liceu, la sortat legume. Să chiulești de-acolo sau să te „subtilizezi“ după prezența de dimineață era aproape ca o evadare din Gulag. Aveam de mers până la autobuz mai bine de un kilometru pe marginea liniei ferate, în văzul tuturor mașinilor care veneau pe șosea, mai ales a tovarășilor profesori-maiștri de la liceu care ne luau din drum, ne îmbarcau, ne aduceau de unde plecaserăm... doisprezece Ciorile astea sunt semn de iarnă lungă, cugetă cu glas tare bătrânul V., chinuind filtrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
capăt. Nu înțelegea cum a ajuns, unde-a ajuns. Aveam cu toții o nevoie acută de schimbare și aceasta trebuia să apară în viețile noastre cu pași mici, pe o muzică lină. La sfârșitul serii m-a sărutat pe gură în văzul tuturor, apăsat și prelung, strângându-mă aproape de ea. Era un fel de-a mulțumi și am simțit că nu-mi mai e o străină. Prezența noastră acolo, împreună, stârnise semne de întrebare tuturor. Devenisem un subiect de bârfă, dar cui
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zi toată rutina îmi crea suferință. Trebuia să mă schimb, voiam să aflu cine sunt, cum sunt perceput de ceilalți din jur și dacă am dreptul la propria mea poveste de iubire. Țineam ochii strânși și totuși lumina se colora văzului meu așa cum dorea. Cum ar fi o lume fără vedere?... Cum ne am percepe?... Cum am fi toți? Multe iau forme nebănuite în imaginația noastră și mintea vede în jur prin felul său propriu. Nu de ochi e nevoie să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lucru, nu fiindcă ar fi iubit-o din cale afară, ci fiindcă avea impresia că ea îi aparține așa cum îți poate aparține un lucru fără suflet. Cum poți iubi pe cineva și totuși să-l lovești cu atâta brutalitate în văzul tuturor dând vina pe furia de moment și poate pe puțină gelozie? Eram hotărât ca atunci când îmi voi întâlni marea iubire să mă port firesc, să nu las niciodată supărarea să se strecoare între noi, să fiu doar al ei
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ciudă și dispreț. N-am așteptat prea mult să intru în rândul femeilor-cal de pe strada Ion Vasi din Timișoara, care, în ochii mei, erau cele mai însemnate și mai puternice făpturi de pe pământ. Prima cărătură oficială, ca să zic așa, în văzul lumii, nu prin curte și grădină, a fost o geantă mică de tablă gri-albăstruie cu floricele roz și mâner de sârmă groasă. În gentuța asta trambalam la grădiniță ceva de mâncare, gustarea de clefăit la ora 10, căreia toți îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Vedeți, exclamă Charlot mândru, dacă ne duceam în centru, ni se făcea cinstea asta? În apropierea noastră, pe o scenă mică și scundă era instalată orchestra, care avea o cântăreață grasă și îndesată, cu ochii bulbucați. Un afiș, înfipt în văzul tuturor, anunța: "În fiecare seară debutează primadona Mița Drăgan". Băutura ne încinsese. ― Măi, băieți, le-am spus, pradă unui avânt nesăbuit, știți că am făcut o cucerire formidabilă? ― Taci, nu mai spune! exclamă Iliuță. ― E vorba de o fată cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am să te bat toată viața. După acest început promițător am pornit-o razna prin oraș, lipiți unul de altul, privind străzile, casele, vitrinele. Apoi am coborât pe malul mării, în apropiere de Cazino. Apa se întindea nesfârșită, dincolo de bătaia văzului. Ne dureau ochii de atâta apă. Soarele râdea de sus și mângâia marea cu mâinile lui de lumină. Apa tremura înfiorată și-i plăcea, se vede, jocul. Din pricina asta avea fața strălucitoare, ca un om fericit. Prezența mării făcea să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iar eu am înțeles ce anume se întîmplase. ― Și ai văzut-o? Ai vorbit cu ea? ― Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. Spunând acestea au podidit-o lacrimile. Dumnezeule! Alexa, femeia aceasta de granit, plângea pe stradă în văzul și auzul trecătorilor care întorceau capul după noi. Marile dureri nu dor la început. Sânt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă. Poate de aceea mă simțeam atât de liniștit după destăinuirea Alexei, ca și cum nu se întîmplase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o noapte întreagă și că ea, încercînd s-o consoleze, o auzise spunîndu-i: "Mă arde aici un foc mare" și-i arătase în dreptul inimii. După care nevasta șoferului mai zise: ― Tare mă bate gândul că iubește pe cineva, conița. Dar văz că boala ei n-are leac. ― Și pe cine crezi că iubește? ― Pe cine altul decât pe dumneavoastră? Că prea e cu ochi și cu sprâncene. Dar nu pricep ce tot aveți cu ea de-o pătimiți așa? Că și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ceilalți. Iar, în cele din urmă, oamenii de bună-credință șiau dat seama bine de lucrul acesta. Și chiar și invidioșii au văzut asta, însă au închis ochii repede! Așa este dat să se întâmple: întotdeauna adevărul iese la iveală, în văzul tuturor, întocmai așa cum untdelemnul se ridică, fără întârziere, deasupra apei! Aici, însă, am început să mă cam poticnesc cu cititul, căci literele deveniseră din ce în ce mai hâde și mai diforme. Liniile fiecărui rând ajunseseră treptat, din drepte, în sinuoase de-a dreptul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oare, o astfel de victimă s-a găsit în puterea de a și învinge călăul și de a scăpa? Aproape niciodată! Să te eliberezi, prin forțele-ți proprii, dintr-o astfel de postură apare întotdeauna aproape ca un miracol în văzul celor mulți și sceptici. Acum, mi-am dat seama: libertatea înseamnă locul unde sufletul tău nu stă deloc stingher. Vreau afară!” Ei bine, da, cititorule, într-adevăr, ea voia afară, dar încă nu și putea închipui cât anume va mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de enzime peste, măsori concentrația de pluș, așezi două picături de lizat în gelul vertical de meduză-trăgătoare de-șaretă, bătăile inimii tale se transformă în curent electric, elementele constitutive ale plușului migrează pe verticală, scoți gelul, îl aranjezi peste membrana văzului tău intrauterin, elementele constitutive ale plușului migrează acum pe orizontală, stropești pe deasupra cu picături de rouă rece, strecori membrana văzului tău în cămăruța neagră de chibzuință și apoi scoți, spre surpriza tuturor, harta colorată a persiei. însoțitorii tăi sunt foarte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
inimii tale se transformă în curent electric, elementele constitutive ale plușului migrează pe verticală, scoți gelul, îl aranjezi peste membrana văzului tău intrauterin, elementele constitutive ale plușului migrează acum pe orizontală, stropești pe deasupra cu picături de rouă rece, strecori membrana văzului tău în cămăruța neagră de chibzuință și apoi scoți, spre surpriza tuturor, harta colorată a persiei. însoțitorii tăi sunt foarte surprinși și murmură în spatele tău. nouă în al patrulea loc: însoțitorii tăi te roagă să te abați din drumul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
broaște cu pete negre la urechi, care sunt căști cu care ascultă mișcările tale înregistrate cu microfoane ascunse în grădina ta suspendată, prinzi multe broaște mici și le jupoi una câte una, ascultându-le cum urlă până se prăpădesc în văzul celorlalte, este bine ce faci, să nu ai remușcări, ele sunt cele mai ticăloase broscuțe de la miazănoapte și până în locul unde te-ai așezat tu, cu aura ta de liniște și speranța ta de a trece cu bine de toate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
păroase, murdare, cu degete groase și negru sub unghii se înfig să culeagă un ciob, un picior rupt de manechin, o amintire mâzgălită cu dâre de sânge. îmi retrag apele de sub grinzile rupte, îmi adun răniții prinși sub căderi. în văzul curios, aproape ofensat, al tuturor, supraviețuiesc. nouă în primul loc: deși nu ai fi zis, drumul tău ajunge dintr-odată să treacă pe marginea prăpastieipierderii-dragostei, ești foarte atent cum ții fagurele vieții tale în suflețelul tău, poteca este subțire, periculoasă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
putea ajunge cu bine la capătul drumului tău lung și întortocheat. nouă în al cincilea loc: doi iepuri dezbrăcați anamiți tund iarba cu incisivii lor lungi, pământul drumului tău năpârlește. iepurii dezbrăcați-anamiți se nasc orbi și surzi, apoi un pătrunzător văz le crește și un fin auz le dotează urechile lungi. sufletul tău trebuie să învețe să fie un iepure dezbrăcat-anamit, până la capătul drumului tău, până la așteptarea împlinită a prințesei strălucitoare, sufletul tău trebuie să vadă până după curbura mare a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]