2,342 matches
-
nu presupune „fățărnicia”: În copilărie, cînd minciuna ia mai mult un aspect de joc, copilul neavînd conștiința clară a implicațiilor, a consecințelor pe care le-ar putea avea ascunderea unui adevăr; atunci cînd minciuna are aspect altruist, urmărind să protejeze vanitatea altuia, să-i creeze o stare de bună dispoziție sau de Încredere În sine (așa cum se Întîmplă, de exemplu, În unele gesturi de politețe, sau În unele situații liminale de boală, cînd suferindului i se poate crea, cît de cît
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
adevărul.” (Emil Cioran) Adică numai ceea ce ne relevă direct simțurile. GÎndirea este subiectivă prin ea Însăși, fiind Întotdeauna construcția unui „eu” individual care nu poate face abstracție atît de limitele raționale ale personalității căreia Îi aparțin cît și de sensibilitatea, vanitățile și prejudecățile acesteia. De aceea, adevărul este În lumea umană, un adevăr relativ. Pentru a fi unul absolut, adevărul ar trebui nu numai să neglijeze mișcarea, devenirea, ci și să fie complet desubiectivizat, adică eliberat de orice contribuție a umanului
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se comporta cinstit, ci, dimpotrivă, cred că buna imagine În ochii celorlalți ar trebui să fie cauza care să-i facă să se comporte cinstit. Este adevărat Însă că un prestigiu moral odată cîștigat - fie și pe această cale a vanității - sporește orgoliul de a-l ridica la un nivel tot mai Înalt. * „A porunci altora e un fel de a fi singur.” (Massimo Bontempelli) Înseamnă, de fapt, nu numai că dorești să acționezi doar În folosul tău, ci chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
atunci cînd cad (cînd Înregistrează un eșec) - să-i atragă și pe alții după ei. * „Nu lauzi, de obicei, decît pentru a fi lăudat.” (La Rochefoucauld) SÎnt Însă și laude meritate, dar, de cele mai multe ori, laudele sînt slujitori fideli ai vanității noastre. Aceeași vanitate ne face să ne simțim prost atunci cînd ne vedem slăbiciunile descoperite de alții: „Nu-i iertăm pe cei care ne fac să roșim” (J.L. de La Harpe). * „Dacă doi oameni călăresc același cal, unul trebuie să călărească
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cînd Înregistrează un eșec) - să-i atragă și pe alții după ei. * „Nu lauzi, de obicei, decît pentru a fi lăudat.” (La Rochefoucauld) SÎnt Însă și laude meritate, dar, de cele mai multe ori, laudele sînt slujitori fideli ai vanității noastre. Aceeași vanitate ne face să ne simțim prost atunci cînd ne vedem slăbiciunile descoperite de alții: „Nu-i iertăm pe cei care ne fac să roșim” (J.L. de La Harpe). * „Dacă doi oameni călăresc același cal, unul trebuie să călărească În spatele calului.” (G.B.
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
S.-Exupéry). Aceasta este Însă soarta doar a „iubirilor” care au un sens spiritual, nu și a celor care urmăresc obținerea doar a unor plăceri pur senzoriale. * Nimeni nu se poate sustrage influenței chiar și a unui coeficient minim de vanitate: „Chiar și atunci cînd ai impresia că nu există absolut nici o vanitate, o descoperi totuși deodată, În forma ei cea mai subtilă: vanitatea modestiei” (E. Sabato). * „Nu avem dreptul de a consuma fericirea, fără a o produce.” (G.B. Shaw) La fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sens spiritual, nu și a celor care urmăresc obținerea doar a unor plăceri pur senzoriale. * Nimeni nu se poate sustrage influenței chiar și a unui coeficient minim de vanitate: „Chiar și atunci cînd ai impresia că nu există absolut nici o vanitate, o descoperi totuși deodată, În forma ei cea mai subtilă: vanitatea modestiei” (E. Sabato). * „Nu avem dreptul de a consuma fericirea, fără a o produce.” (G.B. Shaw) La fel de categoric este și Palacio Valdes: „Viața nu ne-a fost dată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
unor plăceri pur senzoriale. * Nimeni nu se poate sustrage influenței chiar și a unui coeficient minim de vanitate: „Chiar și atunci cînd ai impresia că nu există absolut nici o vanitate, o descoperi totuși deodată, În forma ei cea mai subtilă: vanitatea modestiei” (E. Sabato). * „Nu avem dreptul de a consuma fericirea, fără a o produce.” (G.B. Shaw) La fel de categoric este și Palacio Valdes: „Viața nu ne-a fost dată pentru a fi fericiți, ci pentru a merita să fim”. Însă din
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
unei apariții spontane a stării de admirație, ca expresie a unei impresionări determinate de calitățile estetice sau morale deosebite ale unor oameni sau situații de viață. * „Muritorii nu se satură nicicînd de succes.” (Eschil) Explicația nu se află numai În „vanitate” sau În „lăcomie”, ci și În tendința involuntară a omului de a repeta sau menține o stare de mulțumire: „E greu să cunoști măsura, cînd Îți merge bine” (Theognis). * „Capacitatea de renunțare constituie singurul criteriu al progresului spiritual.” (Emil Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de o participare intelectuală din partea noastră, decît „plînsul”, care exprimă o implicare mai ales emoțională. * „Întotdeauna, disputele cele mai grave s-au născut din glume.” (B. Gracian) Trebuie multă Îndemînare În folosirea glumelor, deoarece nimic altceva nu sensibilizează mai mult vanitatea cuiva, ca ironia: „Înainte de a glumi, trebuie să știi pînă la ce punct poate să-ți fie suportată gluma de dispoziția celui pe care Îl privește” (idem). Paranoidismul (sau maladiile autoestimării) - modestia, moderația, simțul măsurii „E probabil că omul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
din frumusețile „științei psihologiei” constă În numeroasele alternative explicative pe care le oferă. Iată un exemplu, referitor la „generozitate”, care devine o atitudine interesantă cînd știm să-i sesizăm diferitele motivații: „Ceea ce numim generozitate nu este, de cele mai multe ori, decît vanitatea de a da, care ne place mai mult decît ceea ce dăm” (La Rochefoucauld). Același mare filosof al moralei remarcă: „Deplîngem adesea nenorocirile dușmanilor noștri mai mult din orgoliu decît din bunătate; le dăm dovezi de compasiune pentru a-i face
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Încîntat de atîtea lucruri frumoase.” (La Bruyère) Este adevărat, Însă „frumosul” se conturează mai bine și ajungi să-l prețuiești mai mult atunci cînd Îl opui urîtului, falsului, artificialului. Reflecțiunea lui La Bruyère ridiculizează spiritul nerealist al paranoicului, a cărui vanitate exagerată Îl face să fie În contradicție cu tot ceea ce-l Înconjoară și să nu se bucure de nimic altceva, decît propriile argumentații. Fericirea (Împlinirea sufletească) - nefericirea „Fericirea are uneori o doză de prostie.” (P. Syrus) Ca, de exemplu, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fericit Înseamnă a fi depășit neliniștea fericirii.” (M. Maeterlinck) În proverbe, Înțelepciunea populară face și ea referire la același lucru: „A fi liniștit e mai bine decît a fi fericit”. Firește că starea de liniște sufletească nu cuprinde ambițiile și vanitățile pe care le presupune, adesea, obținerea stării de fericire, sau dorința de Întreținere a acesteia. La aceeași stare de liniște face apel și poetul Serghei Esenin: CÎnd te bîntuie tristețea, cînd pierzi toate, cînd te doare, cînd te-nșfacă greul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
va veni o zi când se va întâlni față în față cu Dumnezeu. Atunci se va smulge de pe fața fiecăruia masca aparențelor și sufletul va apărea în fața lui Dumnezeu, așa cum este, în toată realitatea lui. Atunci se va vedea câtă vanitate s-a ascuns sub masca unui țel aparent bun, câtă ură și răutate sub o blândețe falsă, câtă necredință sub masca pietății, câtă destrăbălare sub masca cumințeniei. Rugăciunea adevărată ne va ajuta în fața judecății lui Dumnezeu, care va face dreptate
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
relații", precizează L. Marinoff (2009, p. 187). În aceeași abordare, egoismul nu este prin el însuși un coroziv al raporturilor interumane. Atunci când provine din interes de sine luminat explică psihoterapeutul nord-american egoismul este o forță constructivă. Atunci când se naște din vanitate, din egotism sau din narcisism, acesta este distructiv" (2009, p. 205). În aceeași notă, sunt specialiști care susțin ideea potrivit căreia "competiția declanșează tot ce e mai bun în om, cât și cea ce e mai rău în oameni" (idem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sentimentele, interesele sau modul de comportare al altei/celeilalte persoane. Când oamenii se înțeleg reciproc, au încredere unii în alții, empatizează, au bune deprinderi de comunicare, o dezvoltată inteligență emoțională și socială, multe conflicte pot fi ușor depășite. Când însă vanitățile, trufia, mândria sunt prioritare prin urmare, mult prea mari -, atunci problemele și neînțelegerile cresc, conflictele se acutizează și ajung la punctul în care suntem nevoiți să cheltuim mult timp de gândire și mult efort pentru a le rezolva. Se-nțelege
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
resimțite, pot fi menționate: • furie, iritare, enervare, agasare, exasperare, mânie, turbare, ură, nemulțumire, revoltă, atotputernicie. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • aer superior, pretențios, agresiv, scandalagiu, coleric, arogant; • impulsiv, umor răutăcios, persiflant, malițios, disprețuitor, umor caustic, batjocoritor, revoltă neadaptată (venită din vanitate). Pe scurt, atacul. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • voce puternică, ritm rapid și sacadat; își întrerupe interlocutorul; are întotdeauna ceva de amendat/completat/precizat; vorbește în locul celuilalt; celălalt este vinovat; dă ordine; • pretinde, celălalt se înșală. Cel/cea care adoptă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
el"); • o să-l păcălesc; • dacă ești șmecher, te descurci întotdeauna; • în viață, nu este voie să te lași depășit; • nu este prudent să-ți arăți sentimentele. În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • confuzie, plăcere, entuziasm, incertitudine, neîncredere, autosatisfacție, orgoliu, superioritate, vanitate, mândrie, milă. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • volubil, ipocrit, vorbăreț, punere exagerată în valoare, plin de inițiativă, seducător, oferă iluzia siguranței. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • fraze lungi (neinteligibile); • exprimă duble convingeri; nu prea precis, evită unele lucruri; vorbește despre
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și „progresie”, între „sănătate” și „boală”. La baza „naturii umane”, E. Fromm pune nevoile și pasiunile umane considerate ca reprezentând totalitatea condițiilor de care depinde realizarea (sănătatea) sau nerealizarea (boala) acestora. Nevoile la care se referă E. Fromm sunt puterea, vanitatea, adevărul, iubirea, înfățișarea, distructivitatea, creativitatea. Satisfacerea acestora va depinde de condițiile oferite de modul de organizare și de funcționare al societății respective. Dacă acestea sunt satisfăcute în mod liber, rezultatul va fi starea de sănătate. Dacă ele sunt blocate, va
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grupele de instincte, de mai sus, îi corespund anumite caracteristici proprii. Instinctul de conservare se raportează la nevoile sau apetențele nutritive; posesiunea de bunuri materiale, respectiv instinctul de proprietate și, în fine, la sentimentul propriei sale personalități (egocentrism, ambiție, orgoliu, vanitate etc.). Instinctul de reproducere privește funcțiile genezice, viața si activitatea sexuală a individului, perpetuarea speciei, dorința de a avea copii, sentimentele de ocrotire și de creștere a copiilor. Instinctul de asociere, privește instinctele sociale, altruiste, în raport cu viața colectivă. Aceste instincte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apariția și dezvoltarea acestei afecțiuni psihiatrice. Tendințele caracteristice „personalității paranoice” sunt reprezentate prin următoarele aspecte psihopatologice cu caracter constant și specific (Genil-Perrin): Orgoliul constă în supraestimarea propriei persoane (egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului). Este, de fapt vorba despre un tip de vanitate puerilă, de infatuare ridicolă. Neîncrederea, manifestată ca o teamă, o rezervă inutilă, stare de neliniște și susceptibilitate, îndoială, sentimentul penibil de a nu fi înțeles de ceilalți, de a se simți izolat între oameni. Sentimentul de „a fi neînțeles de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autenticitatea interioară, fiind În permanență preocupat de impresia produsă altora, de ceea ce gândesc ceilalți despre dânsul. Libertatea sa de acțiune intuitivă, spontană și creativă este astfel inhibată la maximum și În caracterul său Își face loc cea mai răspândită trăsătură, vanitatea”. Și dat find faptul că nu te poți impune dacă Îți afișezi ostentativ vanitatea, de cele mai multe ori aceasta se camuflează, luând diferite trăsături. Poți fi vanitos și sub masca unei anumite modestii. Vanitatea Îl constrânge pe om la tot felul
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
despre dânsul. Libertatea sa de acțiune intuitivă, spontană și creativă este astfel inhibată la maximum și În caracterul său Își face loc cea mai răspândită trăsătură, vanitatea”. Și dat find faptul că nu te poți impune dacă Îți afișezi ostentativ vanitatea, de cele mai multe ori aceasta se camuflează, luând diferite trăsături. Poți fi vanitos și sub masca unei anumite modestii. Vanitatea Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și efortutri care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
Își face loc cea mai răspândită trăsătură, vanitatea”. Și dat find faptul că nu te poți impune dacă Îți afișezi ostentativ vanitatea, de cele mai multe ori aceasta se camuflează, luând diferite trăsături. Poți fi vanitos și sub masca unei anumite modestii. Vanitatea Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și efortutri care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care Îl face să se gândească mai mult la sine și să nu țină seama de ceilalți decât, cel mult
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
protecție, cerșește afecțiune, nu are șanse să reușească, prin acest comportament, feed-back-ul primit, intărindu-i certitudinea că nu poate fi iubit. Din cauza sărăciei spirituale a societății contemporane de multe ori oamenii, din păcate, sunt Încurajați În direcția competitivă, iar termenul de vanitate este Înlocuit, În acest caz, prin cel de ambiție, care sună mai frumos. Așa se face că există o mulțime de oameni care declară cu mândrie că sunt ambițioși. Adesea se mai folosește și termenul de „tenacitate”. De regulă Însă
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]