2,308 matches
-
Europa Centrală și de Est, observatorii apuseni ar fi trebuit să înțeleagă complexitatea istoriilor, culturilor și identităților lor. Oare au înțeles mai bine România călătorii și analiștii britanici care au lăudat-o chiar în plină dictatură comunistă, mângâindu-ne poate vanitatea, decât cei care au criticat-o uneori cu superioritate și cinism? Ori suntem noi prea speciali și diferiți pentru a fi înțeleși? Ori tocmai nihilismul, cinismul și aroganța ultimelor regimuri, comuniste și postcomuniste, au făcut România incomprehensibilă? Slaka este și
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
a ne orienta pasiunile. Capitalismul moral pretinde ca dorința de profit să fie orientată de învățăturile filosofiei și de înțelepciunea religiei. Putem face acest lucru? Dacă da, capitalismul moral este posibil. Dacă nu, restricțiile sale nu sunt decât rodul unei vanități înșelătoare, al acelei retorici sterpe a cucerniciei laice". Stephen Young, Capitalism moral. O reconciliere a interesului privat cu cel public, Editura Curtea Veche, București, 2009, p. 33. 42 ,,Consider că în afaceri o decizie este morală în măsura în care ține seama de
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
uneori pentru colaboratori), ambiția, încrederea în sine, tactul, priceperea administrativă etc. Adaug că toate sunt calități riscante. Îl contemplu adesea pe mai tânărul meu amic cu o (nu întotdeauna mărturisită) îngrijorare. Pariul lui implică, uneori, înzestrări acrobatice, relativisme dizolvante, melancolii, vanități, cinisme de circumstanță și decepții. Răzvan e prea inteligent ca să nu le știe. Dar sunt încredințat că modul lui tonic de a se confrunta cu sine și cu lumea din jur („nu veți auzi de la mine o profeție negativă” - spune
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
mai mult(e), cu atât îți pierzi mai repede plăcerea hedonistă de a citi! continuă diavolul mimând un ton grav. Iar faptul că un critic este, de fapt, un cititor avizat, ei bine, asta este o sursă grozavă de orgoliu. Vanitatea este, cu siguranță, păcatul nostru favorit! rotunji dracul cuvintele în timp ce o sclipire apăru și se mistui instantaneu în ochii lui roșii. - Dacă cineva mi-ar fi spus asta la timp și ar fi reușit să mă și convingă, poate că
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
colaborează insistent la o serie de publicații, mai mult sau mai puțin cunoscute, din București (Prepoem, Adonis, Columna lui Traian, Curentul Literar, Falanga, Luceafărul, Vremea) sau din provincie (Acțiunea Buzăului, Claviaturi, Vatra, Dacia și Vremea Nouă Literară), relevând, dincolo de orice vanitate sau juvenilă cochetărie artistică, un poet extrem de personal. Apariția plachetei Fata din brazi, poem (Buzău, 1941), e în măsură să confirme pe deplin dorința unui tânăr poet de a se impune într-un context literar atât de polemic și agitat
Vechi poezii de Alexandru Lungu by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12628_a_13953]
-
în cârcă decât le promova el însuși. Nici teribilismele de care făcea caz nu-mi iscau ropote de aplauze și n-aveam nici un fel de admirație pentru felul în care, mai ales în ultima vreme, împărțea fără discernământ adjectivele depreciative. Vanitatea părea a fi, chiar în forme auto-ironice, un păcat la care această strălucită minte n-a știut să renunțe, deși ar fi fost, în suficiente situații, cazul. Nici faptul că s-a încăpățânat să candideze pentru Senat chiar atunci când era
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
antropologic: "Totul se sfîrșise/ nimic nu mai era adevărat -/ chiar și omul acela/ plîngea numai cu umbre/ de lacrimi" (Nimic). Final însă doar aparent. Căci asumarea absurdului duce la o etică a spiritului care constă în despuierea de sine, de vanități și egoisme, o etică a purității, așa cum rezultă din Carnetele lui Camus. Paradoxal, absurdului i se opune nu gratuitatea (autorul Omului revoltat blama contemplarea "finalităților absurde"), ci moralitatea renunțării, precum o cenușă fierbinte din care poate reînvia dăruirea: "Îmi strîng
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
fragilitatea codului și din acea complicitate asumată în jurul unei convenții, pentru a se transforma, în virtutea unei puternice presiuni lăuntrice, în locuri, în animale, în oameni vii, în izbînzile și în impasurile unei vieți egale cu sine pînă la ritualizare. Nici vanitatea luării în stăpînire și nici măcar legitimul orgoliu de artist nu pot fi descifrate în aceste desene și acuarele, în aceste exerciții intime de apropiere, ci un lucru mult mai simplu și, în același timp, mult mai înalt sălășluiește în ele
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
subtil, disimulat cu multă grijă în spatele unor performanțe într-un alt registru, Muzeul Național de Artă a oferit și cele mai spectaculoase eșecuri nefardate. În această categorie intră Expoziția Radu Dragomirescu, abuziv închisă înainte de termen, Expoziția Henry Mavrodin, în cadrul căreia vanitatea narcisiaca și efortul disperat de a bandaja vidul nu se puteau manifestă altfel decît prin organizarea a doua vernisaje, si Expoziția monografica Ion Tuculescu, suspendată la timp de către Ministerul Culturii, după ce a fost deschisă parțial în holul și în cele
1998, între performantă si esec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18141_a_19466]
-
le subjugăm unei puteri doar de noi cunoscute, facem fixații și poluăm viața teatrală cu impostură. Perseverăm chiar și atunci cînd devenim conștienți de greșeală, ca și cînd ar fi dezonorant să-ți recunoști și să-ți asumi eroarea. Orgolii, vanitate. De pildă, eu. Am crezut, poate și din disperare că totul se duce la vale, în cîteva nume ale generației tinere de regizori. Asupra celor mai mulți m-am înșelat amarnic. Sînt goi, bolovănoși, își poartă teribilist o pseudo-libertate plină, în fond
Regele e gol! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14314_a_15639]
-
performanțele actorilor, în timp ce scriitorii, plasticienii, arhitecții, coregrafii, regizorii sau actorii sunt nepăsători și reci la zbaterile verilor compozitori. Veri vitregi, cum s-ar spune sau, cu alte cuvinte, rude sărace nedorite la împărțirea bucatelor. Și nu din gelozie ori din vanitate, dar, vorba proverbului: "Mult mai dureroasă este nedreptatea de la rude/ decât de tăioase săbii lovituri adânci și crude". Rareori mi-a fost dat să întâlnesc figuri de artiști și literați români prin sălile de concert în care răsună muzica nouă
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
care s-o iau mai puțin în serios, decat curajul." ,, Adevăratul curaj, zicea Napoleon, este cel de la orele trei dimineața. El voia să spună, fără îndoială, ca cel mai de stimat era curajul în care orice urmă de amețeala, orice vanitate, orice spirit de emulație erau excluse. Un curaj fără martori, fără complici; un curaj la rece și pe nemâncate" (nedatata). Într-o zi, întâmplându-se să se întoarcă devreme de tot la Paris, Gide nu sună la ușă casei sale
Despre Marx by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15575_a_16900]
-
îndeplinesc sau au îndeplinit o funcție civilă să se îngrijească de trebuințele proprii și ale familiei lor cu veniturile câștigate din acea retribuție. Can. 282 - § 1. Clericii să ducă o viață simplă și să se abțină de la tot ceea ce constituie vanitate. § 2. Bunurile ce le revin cu ocazia exercitării unui oficiu ecleziastic și care prisosesc, după ce s-au îngrijit cu ajutorul lor de întreținerea decentă și de îndeplinirea tuturor obligațiilor stării proprii, să binevoiască a le folosi pentru binele Bisericii și pentru
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
asistență socială, prin care să se facă față cum se cuvine necesităților lor în caz de boală, de invaliditate sau de bătrânețe. § 3. - Can. 282 - § 1. Clericii să ducă o viață simplă și să se abțină de la tot ceea ce constituie vanitate. § 2. - Can. 283 - § 1. Chiar dacă nu au un oficiu care să-i oblige la reședință, clericii să nu plece din dieceză pentru un timp mai îndelungat, care trebuie stabilit de dreptul particular, fără permisiunea cel puțin presupusă a Ordinariului propriu
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
forței vitale, acestea au putut fi integrate în idealismul metafizic. Nu Orfeu, ci Dionis este de aceea la Nietzsche reprezentantul muzicii. Atitudinea depreciativă față de Orfeu și orfism devine evidentă după ruptura cu Wagner, care este caracterizat în capitolul 87 („Despre vanitatea artistului”) din „Știința veselă” (1882) drept un „Orfeu al tuturor mizeriilor secrete” (verdictul este repetat în „Nietzsche contra Wagner”, 1895). Tendințele ascetice ale orfismului sunt evidențiate deja în capitolul 5 („Întrecerea lui Homer”) din „Cinci preambuluri pentru cinci cărți nescrise
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
popas, ademenind prin bucuria de odihnitoare priveliște pe care o oferă. Ea a luat naștere din pioșenia unor enoriași ai locului-, dornici de a lăsa urmașilor încă un semn al existenței lor evanescente. Și au izbutit în totalitate, perpetuând nu vanitatea ctitorilor, ci gustul pentru artă, priceperea și modul de gândire al cornenilor unor vremi de mult apuse. Este de fapt o biserică de sat, în simplitatea ei rustică, prezentându-se în mod plăcut și impresionează prin înfățișarea ei modestă și
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
pierdut complet simțul realității. Cartea a patra - în fine - îl conduce pe erou în țara cailor ""Houyhnhnms"", ființe înțelepte și cu mult bun simț, spre deosebire de ""Yahoo"", un fel de oameni-maimuță, ființe brutale și arierate mintal. În această operă, Swift satirizează vanitatea și ipocrizia contemporanilor săi, sistemul judiciar, mecanismele puterii și tendințele războinice, cum le cunoscuse în societatea și în special în viața politică engleză. Așa, de exemplu, vistiernicul din "Lilliput" este o prefigurare caricaturizată a politicianului Robert Walpole. În ultimele două
Jonathan Swift () [Corola-website/Science/300836_a_302165]
-
de Pietate” și perceperea impozitelor pe avere. Structura politică, departe de a deveni democratică, concentrează puteri ample în mâinile organului conducător, "„Consiglio Maggiore”", în timp ce Savonarola, într-un fanatism religios excesiv, pe care astăzi l-am numi fundamentalism, arde pe rugul „Vanității” în "Piazza della Signoria" instrumente ale „păcatului”: oglinzi, produse cosmetice, haine elegante, instrumente muzicale, obiecte de artă, cărți considerate imorale și textele în manuscris ale cântecelor laice. Savonarola luptă nu numai împotriva desfrâului și a modului de viață ostentativ opulent
Girolamo Savonarola () [Corola-website/Science/299537_a_300866]
-
voi mătura tot ce îmi stă în cale". Cu toate acestea, în timpul bătăliei, Andrei este capturat de inamic și chiar își întâlnește eroul, pe Napoleon. Dar entuziasmul inițial fusese sfărâmat; acum crede că: "atât de mic apărea eroul său cu vanitatea sa măruntă și bucuria victoriei în comparație cu acel cer semeț, drept și bun pe care îl văzuse și îl înțelese." Napoleon nu a reușit să învingă armata aliaților atât de decisiv pe cât ar fi vrut, însă istoricii și entuziaștii de asemenea
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
cu teologia creștină și lipsa contribuțiilor originale au dus la declinul universității medievale. Thomas More le consideră niște „fleacuri de școli de logică”. Sunt satirizate de Erasmus in „Lauda prostiei”. Titlurile academice și mediul universitar sunt considerate o manifestare a vanității umane, cu Dr. Faust din Goethe inspirat dintr-o legendă medievală. Montaigne critică numeroasele comentarii și observă lipsa lucrărilor originale. Contribuții pozitive ale universităților medievale au constat în pregătirea în profesii practice, de exemplu drept roman și medicină. Universitățile medievale
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
fi găsite doar în ilustrațiile manuscriselor; și, din nou, majusculele împodobite sunt des utilizate în lucrările cu teme religioase. Biblia și incunabulele erau foarte bogat ilustrate, ca act de adâncă devoțiune din partea călugărului ce le executa, și ele reflectau adesea vanitatea patronului care era dispus să-și etaleze bogăția, comandând lucrări atât de elaborate. Cel mai renumit manuscris englez din secolul al 12-lea a fost executat în Winchester și se găsește astăzi la Cathedral Library. Originalul acestei superbe Biblii avea
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
timiditate, înfumurarea și sentimentul unei competiții acerbe cu scriitorii mai tineri îl vor transforma într-un personaj antipatic în ochii celorlalți. Așa cum dezvăluie Avdotia Panaeva, « Din cauza tinereții și a nervozității, nu putea să se controleze și își exprima prea deschis vanitatea auctorială și părerea foarte bună despre propriul talent scriitoricesc.» Unii literați, ca Nekrasov și Turgheniev, ostilizați de comportamentul scriitorului, compun un poem satiric unde Dostoiesvki este numit, ca Don Quijote, « Cavalerul tristei figuri ». Într-o scrisoare din 26 noiembrie 1846, tânărul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
veche Cassiopeea era frumoasa regină etiopeană,locuind în orașul Joppa din Fenicia împreună cu soțul ei Cefeo și fiica lor Andromeda. Cassiopea era foarte mândră de frumusețea ei,și mult mai mult de frumusețea fiicei ei Andromeda,dar într-o zi vanitatea ei o îndrumă să spună că frumusețea lor o depășește pe cea a nimfelor mării declanșând mânia lui Poseidon,zeul mărilor! Iar în cele din urmă Poseidon a trimis un monstru teribil CETO (balena) pentru a distruge întreg orașul,singura
Cassiopeia (constelație) () [Corola-website/Science/298776_a_300105]
-
și direct, cu o claritate pe care puțini contemporani o puteau egala. Era profund sceptic în privința lumii moderne, dar în același timp era profund bănuitor de nostalgie. Era de părere că prin prisma istoriei se înregistrau înșiruiri de minciuni și vanitate, și vedea în prezent o nebunie de vanitate și minciuni. Inima valorilor Creștine erau esențiale, dar aceste valori trebuiau să fie puternice și afirmative fiind manifestate prin respingeri constante ale jocurilor de încredere ale oamenilor. Opera "A Tale of a
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
contemporani o puteau egala. Era profund sceptic în privința lumii moderne, dar în același timp era profund bănuitor de nostalgie. Era de părere că prin prisma istoriei se înregistrau înșiruiri de minciuni și vanitate, și vedea în prezent o nebunie de vanitate și minciuni. Inima valorilor Creștine erau esențiale, dar aceste valori trebuiau să fie puternice și afirmative fiind manifestate prin respingeri constante ale jocurilor de încredere ale oamenilor. Opera "A Tale of a Tub" a lui Swift marca analiza lui sceptică
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]