3,889 matches
-
Algor, spre deosebire de ce se întâmplase la dus, n-a reușit să rămână indiferentă. Când ajunseră la olărie, Marçal avu bucuria neașteptată de a fi întâmpinat de Găsit de parcă, în locul intimidantei uniforme de gardian al Centrului, ar fi avut pe el veșmintele civile cele mai pașnice. Sensibila inimă a tânărului, încă îndurerată de nereușita discuție cu progenitoarea, a fost atât de mișcată de entuziastele demonstrații ale animalului, încât l-a luat în brațe ca și cum ar fi fost ființa pe care o iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
s-a îndreptat spre papa Ștefan, care-l aștepta în colțul cel mai întunecat al sălii. În aceeași zi, s-au descotorosit de mine. Nu numai că nu mi-au dat nici un os de ros, dar mi-au luat și veșmintele de cardinal, trimițându-mă la azilul ăsta unde nici mirosul de alcool nu e curat, e împuțit de alte mirosuri. Și Călugărul se întoarse spre Leon, care suferea de meteahna incontinenței, în timp ce Mopsul și Dominic râdeau cu gura până la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și e vorba deci de nucleul scoțian, care poate că În acea epocă se răspândise deja prin toate insulele britanice. Logic: din Portugalia până În Anglia, iată calea cea mai scurtă, nici vorbă de o călătorie de la Pol până-n Palestina. 68 Veșmintele să-ți fie albe... Dacă e noapte, aprinde multe lumini, până ce totul o să strălucească... Acum Începe și combină câteva litere, sau mai multe, mută-le și combină-le până ce inima ți se face caldă. Fii atent la mișcarea literelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lăsat să continue, subjugați de energia lui. „Ceea ce frapează În genocidul evreilor e lungimea procedurilor, mai Întâi sunt ținuți În lagăre să sufere foamea, apoi sunt dezbrăcați În pielea goală, apoi dușurile, apoi conservarea meticuloasă a munților de cadavre, Înregistrarea veșmintelor, recenzarea bunurilor personale... Nu era un procedeu rațional, dacă ar fi fost vorba numai de ucidere. Devenea rațional dacă era vorba de a căuta, de a căuta un mesaj pe care unul din milioanele acelea de oameni, reprezentantul ierusalemitan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi fost vorba numai de ucidere. Devenea rațional dacă era vorba de a căuta, de a căuta un mesaj pe care unul din milioanele acelea de oameni, reprezentantul ierusalemitan al celor Treizeci și Șase de Invizibili, Îl păstra În cutele veșmântului, În gură, tatuat pe piele... Numai Planul explică inexplicabila birocrație a genocidului! Hitler căuta asupra evreilor sugestia, ideea care să-i permită să determine, grație Pendulului, punctul exact În care, sub bolta concavă cu care pământul vid se acoperă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și trinosoficul ordin mistic și ultrasecret al Cavalerilor Sinarhici ai Renașterii Templiere!“ „Sub umbra alarum tuarum!“ „Acum să intre demnitarii celor 36 de grade ultime și ultrasecrete.“ Și În timp ce Bramanti Îi chema pe aleși unul câte unul, aceștia intrau În veșminte liturgice, toți purtând pe piept Însemnul Lânii de Aur. „Cavaler al lui Bafomet, Cavaler al Celor Șase Sigilii Intacte, Cavaler al Celui de-al Șaptelea Sigiliu, Cavaler al Tetragramatonului, Cavaler Justițiar de Florian și Dei, Cavaler al Athanorului... Venerabil Naometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
picioare, aruncându-și mantiile și ținând brațele rigide, ca și cum urmau să-și ia zborul. După o clipă de imobilitate Începuseră să se Învârtească În jurul lor Înșile, folosind piciorul stâng ca pivot, cu fețele Înălțate În sus, concentrați și pierduți, În timp ce veșmintele lor plisate le Însoțeau piruetele, lărgindu-se În formă de clopote, și păreau niște flori bătute de un uragan. În același timp, medium-ii parcă se chirciseră, cu fețele contractate și desfigurate, ca și cum ar fi Încercat să-și facă nevoile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
societăți druidice 63. La ce te face să te gândești peștele acela? 8. TIFERET 64. A visa un oraș necunoscut 65. O structură de șase metri lățime 66. Dacă ipoteza noastră este exactă 67. Da Rosa, nada digamos agora 68. Veșmintele tale să fie fără pată 69. Elles deviennent le Diable 70. Ne amintim secretele aluzii 71. Nu știm nici măcar cu siguranță 72. Nos inuisibles pretendus 73. Un alt caz curios 74. Deși voința este binevoitoare 75. Inițiații se află la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o multitudine de marmură policromă, de metal aurit și de detalii plastice studiate în mod savant. Lumina celestă este filtrată printr-o deschizătură amplasată deasupra grupului statuar și cade peste statuia din din marmură albă care o reflectă în pliurile veșmântului sfintei. Capela acoperită de fresce dă impresia unui cer animat de heruvimi și luminat de Sfântul Duh simbolizat printr-un porumbel. Cele două personaje principale ale grupului statuar își au originea într-un pasaj scris de către Sfânta Tereza de Ávila
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
în miezul acțiunii sângeroase și așezându-se comod, spune-mi ce părere ai despre un thriller lugubru cu adevărat de referință. După ce ultimul craniu fu decimat de invadatorii din spațiu îmbrăcați, din cine știe ce motiv care lui Jack îi scăpa, în veșminte de călugări medievali din secolul al XIV-lea, Jack anunță că se ducea la culcare. Din ce în ce mai des în ultimul timp, ajungea să se culce înaintea lui Ben și se întreba dacă asta se întâmpla și în familiile obișnuite cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Eugen Negrici, textele urmuziene ilustrează o „inadecvare a sintacticului la semantic”, o „ciocnire” între pedanteria clasică a sintaxei și anarhica libertate semantică. Este reafirmată natura subversivă, duplicitar-hibridă a identității scriitorului: „Un contur formal academic ascunde o mezalianță inacceptabilă spiritului comun, veșmîntul de noblețe ascunde hipertrofii” care „desfrînează fantezia în acest spațiu al tuturor posibilităților” (p. 320). Amendînd prejudecata călinesciană a unui „Urmuz parodist”, Negrici consideră că „autorul parodiază parodia” și că „Din tendința de parodiere va rămîne constantă numai înlănțuirea pedantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
jelanii. [1931] * ȚARĂ Pe dealuri se-nalță solare podgorii albastre și sonde. Râuri spre alte seminții duc slava bucatelor blonde. Țara și-a-mpins hotarele toate până în cer. Pajuri rotesc - minutare în veșnicul ceas - peste câmp și oier. Fluturând în veșminte de culoarea șofranului, ard fetele verii ca steaguri în vântul și-n râsetul anului. [1931] La curțile dorului 1938 * LA CURȚILE DORULUI Prin vegherile noastre - site de in- vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așază. Aurorele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mai văd doar în stemele țărilor, sau la ouă de păsări. Semințele-n palme de le ridici, răcoroase, un sunet auzi precum ni l-ar da pe-un țărmure-al Marii de Est mătăsoase nisipuri. Copil, îmi plăcea, despuiat de veșminte, să intru-n picioare în cada cu grâu, cufundat pîn' la gură în boabe de aur. Pe umeri simțeam o povară de râu. Și-acuma, în timpuri târzii, când mai vad Câteodată grămezi de semințe pe arii, anevoie pun capăt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
MARCO SALVADOR LONGOBARDUL Traducere din limba italiană și note de GEO VASILE Pentru Aurora Epilog în chip de prolog Călugărul cu numele de Teja mă fixa bănuitor. Am crezut că din pricina veșmintelor mele, prea scumpe pentru un preot. Dar nu era vorba despre asta, acum știu. Pur și simplu el nu avea încredere în cei care puneau piciorul în biserica al cărei nou custode era. Teja era un bărbat pe care hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i de-o parte și de alta a feței în două lațe retezate la nivelul bărbiei. Nu purta bogata tunică longobardă de in cu mâneci largi și cu ciucuri de diverse culori, strânsă în talie cu o centură, ci un veșmânt scurt și modest de cânepă. În picioare avea sandale deschise în față până la degetul mare, cu șireturi de piele împletite în jurul pulpei. Probabil că de-abia se-ntorsese dintr-o cavalcadă, căci peste izmenele de in purta brăcinarii de postav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
longobarde își înfășoară de mai multe ori șoldurile, era din bumbac fin, prinsă cu fibule de aur dispuse ca treptele unei scări. În urechi și la gât purta bijuterii smălțuite în roșu și azur. În genunchi, i-am sărutat poalele veșmântului și i-am spus: - Sunt robul tău, măreață mamă de războinici. Mi-a răspuns cu blândețe și curtenitor, atingându-mă pe cap cu mâna: - Ești ca și fiul nostru. Părtaș al bunelor purtări în acest loc. N-am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spre uluirea mea, a apărut cât ai clipi, apucându-se cu mânuțele de sulița pe care părintele său i-o întinsese. Alhais l-a scos din apă și i l-a încredințat unei femei care l-a înfășurat într-un veșmânt de lână. După care a zis mulțumit: - O să iasă din el un războinic pe cinste. Trăind eu în locuri unde longobarzii erau cât de cât romanizați, nu mai văzusem asemenea ritual. În acea clipă am descoperit unul dintre motivele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și de longobarzi. Între ei nu l-am zărit pe Rotari și nici urmă de soldați. Un majordom, având în mână un toiag de argint, a cerut oaspeților să coboare în for. Aceștia s-au supus, ca niște miei. Cu veșmintele lor lungi și colorate, cu părul lor presărat cu pulbere de aur, cu mantiile ușoare prinse în fibule rotunde lăcuite, cu armele atârnate de centuri luxoase, aveau înfățișarea unor regi. Solul a surâs și a făcut un gest amplu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de șase episcopi catolici și de întreaga ginte din Verona, împărțit pe bisericuțe ce se aveau ca șoarecele cu pisica. Arieni și catolici, respectând sau recunoscând cele Trei Capitole, aveau în comun doar crucile scumpe atârnate la gât și albeața veșmintelor de in prețios. Uitându-mă mai bine la Adaloald, mi-am dat seama că era ceva în neregulă. Părea mai degrabă un roman prin îmbrăcăminte, prin fața rasă și frizură. Dar ceea ce m-a mirat cel mai mult a fost felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Din ambele motive. Gundo a închis ochii cu un grohăit de consimțire. Dimineața ne-am trezit înainte de răsăritul soarelui. Taică-meu și rabinul ne-au arătat doi saci dați prin smoală, precum cei folosiți pe nave. În fiecare se aflau veșminte de pelerin, începând cu pălăria rotundă vârfuită și cu boruri largi și terminând cu încălțările cu tălpi și catarame. Ne-au atras atenția în privința a două mici burdufuri. - Să nu care cumva să beți vreo picătură din vinul din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am întrebat. A dat din nou din cap. - Au murit toți, taică-meu, maică-mea și două surori. Anul trecut, din pricina unei scabii care provoca febră mare și aiurare. Dimineața ne-am îmbrăcat în haine de pelerini, lăsându-ne caii, veșmintele și armele la garnizoană. Urma să recuperăm toate cele la întoarcere. Am pregătit desagii pentru noi, dar și unul pentru Bovo. Unul dintre soldați ne-a ras în cap. Gundo, cu încălțările lui mari cu tălpi și catarame de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la fel ca Andras, și cu același soi de scufie pe cap. - Ce vești aveți pentru Andras? Ne cerceta cu ochii întredeschiși sub o pereche de sprâncene dese, albe și zbârlite. Am îngenuncheat în fața lui și i-am sărutat poala veșmântului, spunând: - Abrasax, stăpânul celor trei sute treizeci și cinci de ceruri, să te binecuvânteze. S-a încruntat surprins, iar eu am continuat: - Lucrurile pe care le am de spus nu pot să i le spun decât lui Andras, nu sunt pentru sfinți. Dorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Regele, informat de Grasulf despre aceste lucruri, a aprobat hotărârea luată. Un fapt asemănător, a spus el, s-a mai întâmplat cu multe veacuri în urmă în Germania. Prin voința lui Faroald și a lui Rotari, fâșiile care împodobesc tivurile veșmintelor mele poartă de atunci culorile celor din neamul Ariberti. Au sosit soli care mă invitau la rege și la nobilii care-și recăpătaseră fiii, dar am refuzat politicos toate invitațiile. Și asta nu din modestie, ci din viclenie. La domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să ne adăpostim pe după creneluri. De fapt, nu intenționau decât să măsoare distanța tirului. Unul dintre veterani m-a informat că Romilde era și ea pe un bastion pe post de spectatoare la făloasele parăzi ale regelui avar, îmbrăcată în veșminte de in negru fluturătoare ce nu-i lăsau descoperită decât fața palidă. A treia zi spre asfințit haganul s-a oprit chiar sub ea și, într-o foarte bună limbă greacă, i-a strigat: - Femeie, eu te-am iubit, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
negustori care locuiau în satul Tolomino și care cumpărau de la ei lână. CARTEA A TREIA I Prima persoană cu care ne-am întâlnit în timp de coboram spre Cividale a fost o nebună. O bătrână cu părul ciufulit și cu veșminte zdrențuite care ședea pe o piatră pe malul râului Natisone. Își legăna trupul înainte și înapoi, uitându-se țintă la apă. Cu glas răgușit murmura încontinuu: „Mea culpa“. Ochii îi arătau ca niște globuri roșii cufundate în negrul cearcănelor zbârcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]