3,072 matches
-
-i exterminăm - cum bunăoară se ucid ploșnițele ? Acesta ar fi mijlocul cel mai simplu și cel mai comod de a ne scăpa repede de ei” <endnote id="(cf. 67, pp. 48- 50)"/>. Pentru o radiografie exactă a oribilelor stereotipuri evreofobe vehiculate de doctorul Nicolae Paulescu În opera sa, vezi recenta lucrare monografică semnată de Peter Manu și Horia Bozdoghină, Polemica Paulescu <endnote id="(877)"/>. A.C. Cuza și, mai ales, N.C. Paulescu sunt cazuri maligne de protocronism : suntem cu două-trei decenii Înaintea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În care românii gem și acuma” (episcopul de Oradea Vasile Erdélyi, 1850). Chiar dacă soarta românilor din Transilvania nu a fost Întotdeauna și În mod explicit raportată la cea a evreilor, motivul „românului rătăcitor”, „fără țară”, a supraviețuit În imaginarul autoidentitar vehiculat de cărturarii ardeleni până târziu. Mai exact, până În 1918, la unirea Transilvaniei cu România. În 1916, de exemplu, poetul naționalist Octavian Goga publica un Întreg volum de poeme cu titlul Cântece fără țară, În care asemăna „țara mea de suflet
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ucraineni, bieloruși) <endnote id="(70, pp. 161-162 ; 230, pp. 55-57 ; 234, pp. 399 ș.u. ; 184, pp. 14-16)"/>. În Încercarea de a-și explica această ciudată tradiție populară - a cărei semnificație inițială s-a pierdut -, unii țărani ruteni din Bucovina vehiculau o legendă paradoxală, conform căreia evreul ar fi un bun polaznic pentru că „Isus a binecuvântat religia iudaică”. Cei mai mulți ruteni Însă credeau că evreul este un semn de bune auspicii În astfel de momente inaugurale (la Început de an, de exemplu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nouă (de iconocid) a reîncărcat-o pe cea veche (de deicid). Evreii nu mai erau reprezentați ca ucigându-l pe Isus, ci icoana (vie !) a acestuia. Cea mai cunoscută legendă de acest tip a circulat În tot spațiul bizantin, fiind vehiculată de cronici și relatări grecești, rusești și românești din secolele VIII-XVIII. Legenda s-a bucurat de un succes deosebit În spațiul românesc. Aceasta se datorează faptului că „icoana Înjunghiată” - considerată sfântă și făcătoare de minuni - a fost adusă În 1515
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Studii de folklor, Cultura Națională, București, 1928. 271. Kenneth R. Stow, Alienated Minority. The Jews of Medieval Latin Europe, Harvard University Press, 1994. 272. Nicolae C. Paulescu, Complot jidano-frank- masonic Împotriva neamului românesc, București, 1924. 273. Aberații similare au fost vehiculate În presă și mai târziu, În 1999 : „Există informații certe că majoritatea copiilor de români sunt vânduți peste hotare pentru a fi măcelăriți În băncile de organe” (România Mare, nr. 484, 22 octombrie 1999 ; cf. 608, p. 134). 274. F.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
el pretinde că a devenit peste noapte „filosemit”. De fapt, scopul politicianului naționalisto-populist este acela de a fi considerat „onorabil” și de a fi „acceptat de către marile cancelarii [occidentale]” (cum se admite În revista România Mare, nr. 707/2004). El vehiculează În exces clișee diametral opuse celor anterioare : „evreii sunt poporul ales”, „ei ne-au dat Biblia” etc. etc. De fapt, el pare să fie victima propriului său antisemitism. Convingerea că „evreii dețin finanța mondială”, că „America este o colonie a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o să-mi facă mai multe greutăți, cu atît sînt mai avantajat (N.B. N. Manolescu a fost picat definitiv cu Maiorescu, eseu, zic ăștia de care depindem noi cu doctoratul. și C. Ciopraga a contribuit cu un raport, el care nu vehiculează nici pe un sfert idei ca Manolescu! Una, Adriana Niculiu, care a scos la C[artea] R[omânească] un studiu tîmpit despre Galaction , a fost confirmată doctor și cu raportul lui Const. Ciopraga; Manolescu este respins. Selecția valorilor este inversă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de parolă "Recursul la metoda". Populației i s-a ascuns, cel putin douăzeci și patru de ore, că soții Ceaușescu fuseseră arestați încă din după-amiază zilei de 22 decembrie, si ținuți sub o pază militară sigură. Mai mult, prin televiziune s-au vehiculat în acest răstimp fel de fel de zvonuri privind urmărirea soților Ceaușescu, și acțiuni teroriste de eliberare a celor doi, care aveau doar scopul să mențină panică în rândul cetățenilor, sugerandu-li-se astfel pericolul pe care il reprezenta, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
cu răniți. PAUL TEODORU (fost ministru al Transporturilor, membru PDSR) Acuzat de implicare masivă în Afacerea Petromin, în urma căreia flotă strategică a României a fost vândută pe nimic, contra comisioane grase pentru oameni ai PDSR. La acea dată s-a vehiculat și numele primului ministru, alături de cel al generalului Kathounis, grecul prin intermediul căruia s-a derulat afacerea. SERGIU NICOLAESCU (fost, apoi actual senator PDSR) Raportul " Apartamentul" arată că la 10 octombrie 1993 Sergiu Nicolaescu a cumpărat un apartament, la etajul ÎI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
favoarea unor membrii PDSR. DAN lOAN POPESCU (fost ministru al Comerțului, rnembru PDSR) Suspectat de a fi primit mită mascată sub forma unui transfer bancar, efectuat de Bancorex, în valoare de 150 milidane lei. În același scandal al Bancorex, se vehiculează și numele ministrului de Interne Doru Ioan Taracila. Ziua publică o convorbire telefonică între Răzvan Temesan și o persoană necunoscută, în care apare numele lui Doru Ioan Taracila. OLIVIU GHERMAN (fost președinte PDSR, fost președinte al Senatului) La 01.01
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
un corn, că sună mai bine!" "Bă, Drumea, aștept să crească la boul de tine unul!" L-a anulat. M. M.: L-a terminat. Dacă era echilibrat așa, ce l-a determinat să se sinucidă? S. B.: Atunci s-a vehiculat ideea că a avut o problemă în familie. Că l-ar fi înșelat soția. Asta-i ce am aflat noi. M. M.: E posibil. Probabil. S. B.: Am aflat ce șopteau ofițerii, care știau de la căpitanul Rață, care îi era
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Ați fost în Piață când ei vorbeau la tribună. Ați ascultat toate discursurile. M. M.: N-am ascultat. S. B.: Primeați actele normative emise de CFSN? M. M.: Nu veneau. Știam că există Consiliul Frontului, aflasem și cam cine se vehiculau pe-acolo dar n-am primit nicio hârtie de la ei. S. B.: Deci, nu erați informați cu ce măsuri legislative veneau. Știați doar ceea ce aflați de la televizor. M. M.: Atât. Și cred că nu numai Armata a fost în situația
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a scris despre ea, cu întoarceri, redescoperiri, rătăciri și amnezii, mi s-a părut că descopăr, pe urmele altora, existența în opera lui Caragiale a unui principiu de exorbitare. Faptul era indicat de o expresie pe care am văzut-o vehiculată de prea multe ori ca să nu devină cumva un clișeu : „simț enorm și văz mon- struos”. Contextul era unul cumva modest, dar nu lipsit de semnificație, narațiunea Grand Hôtel „Victoria Română”, un text ambiguu și cumva razna față de restul producțiilor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe care spațiul mediatic o creează. Avangardiștii se vor bucura de acest zgomot al urbei ca de un glas vital al modernității, pentru omul finisecular însă zgomotul civilizației este înre- gistrat cu paraziți. O întreagă serie de vulgate științifice unele vehiculând milenarisme, utopisme și ocultisme pe înțelesul tuturor demarează o neliniște generalizată, o deconcertare sistematică, dar și o anxietate nouă, o sensi- bilitate aparte. Sunetul epocii nu are nimic armonic, chiar dacă în componența sa intră și reale armonii, efectul este unul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
absurd a unei viziuni alieniste, a unei medica- lizări a corpului social pus sub semnul degenerescenței, medicalizare care sfârșește prin a-i declara pe toți subiecții unei societăți drept degenerați. Viziunea deformatoare nu îi aparținea doar lui Caragiale, perspectiva era vehiculată în distopiile de uz științific, medicale, sociologizante ale epocii începând cu Malthus și terminând cu Haeckel. Oamenii de știință se transformă în heralzi ai apocalipsei vizând deformările succesive la care corpul social este supus, devenind în urma unor mutații degenerative un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nici cea a povestirii fantastice sau a celei orientale, nici drama, ci comediile și momentele, devenite un depozit inepuizabil de citate reprezentative. Tocmai amfibologiile, expresiile absurdiste, sau într-un cuvânt „enormitățile” debitate de personajul caragialian au trecut bariera timpului, fiind vehiculate în registrul cult ca mărci de recunoaștere, ca mărci identitare. Cei care le vehiculează le acordă tocmai această supremă valoare de întrebuințare, ele fixează în ceea ce o situație are abnorm, absurd, hilar, grotesc o marcă identitară pentru că nu doar expresia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
momentele, devenite un depozit inepuizabil de citate reprezentative. Tocmai amfibologiile, expresiile absurdiste, sau într-un cuvânt „enormitățile” debitate de personajul caragialian au trecut bariera timpului, fiind vehiculate în registrul cult ca mărci de recunoaștere, ca mărci identitare. Cei care le vehiculează le acordă tocmai această supremă valoare de întrebuințare, ele fixează în ceea ce o situație are abnorm, absurd, hilar, grotesc o marcă identitară pentru că nu doar expresia unui stil particular este invocată, ci aceea a unui stil de viață pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în ceea ce urmează să experimenteze naratorul. Compatrioții vorbesc despre „impresii mirifice de la Paris” și verbigerația lor îl obosește. Există aici o modalitate de a deconstrui clișeul importantă pentru cineva care este extrem de sensibil la clișee, care operează cu clișee, le vehiculează în activitatea de ziarist ceea ce o dovedesc cu prisosință atât momentele și schițele, cât și comediile autorului. Două serii de clișee sunt puse în valoare, iar naratorul le subliniază prin accent ironic. Prima serie integrează sintagme precum „impresiile miri- fice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
identifica aici o atitudine ambiguă a naratorului față de verdictul științei moderne. Însă ceea ce subliniază prozatorul este capacitatea ima- ginii de a se difuza mai bine decât orice discurs. Ilustrația teoriei este mai puternică decât teoria, imaginea, decât discursul care o vehiculează. „Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decât oricine, mai bine decât chiar conferențiarul, era ilustrația izbitoare a teoriei ; cazul de reversie el îl cunoștea în carne și oase ; era portretul lui Gheorghe. Acest portret, din care până mai adineaori păstra
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al încăierării este autoritatea pe care o reclamă mardeiașii din celălalt grup care susțin că ar fi de la „parchetul general”. Regimul burlesc al relatării face aproape invizibil acest amănunt. Mitică face experiența acestei inversiuni pe care lumea sărbătorii orgiastice o vehiculează ca expresie a unui sacru care se manifestă în imaginea scoaterii din țâțâni a lumii, a distrugerii ei în vederea refondării ei din nou. Regimul lui „simț enorm și văz monstruos” este cel al sărbătorii orgiastice, către care data de 1
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
coloanele noastre, nu permite nimănui a da ochi cu tânăra victimă a acestui regim de teroare !“ Viziunea aceasta este una proprie marilor crize istorice, al marilor tensiuni politice, în orice caz, cele care configurează niște lieux de mémoire în termenii vehiculați de Pierre Nora. Din nou, naratorul creează un efect de contrast care scoate în evidență mecanismul manipulativ al speculării unor eveni- mente din categoria secundarului. Contraponderea se rea- lizează prin înregistrarea unui dublu ecart, unul înscris pe axa paradigmatică a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ritatea personajelor caragialiene care mimează sau chiar au vocația grandorii. În aceste situații, disproporția creează deformarea și devine și o sursă inevitabilă a comicului. Nu este Coriolan Drăgănescu produsul unei retorici, a propriei sale retorici, dar mai ales a celei vehiculate în gazetă ? Ne aflăm într-un fenomen de rezonanță, discursul patetic al lui Coriolan intră în rezonanță cu discursul jurnalistic, care i se face ecou. Absența unui context care să revendice grandoarea este compensată la nivelul unei retorici grandilocvente instaurată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
valorificate plenar în literatura romantică. Pur și simplu, glisarea s-a produs lent și invizibil, departe de ochiul public al ziarului și o figură a înlocuit-o pe cealaltă. Nu avem o explicație în acest sens și putem, cel mult, vehicula câteva scenarii, unele care pot aduce în discuție atât oportunismul per so- najului, cât și o maturizare a sa. Liberatorul a devenit fac- tor de constrângere, rebelul, o încarnare a autorității etc. Drăgănescu se investește la fel de plenar în actul „repre-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
stare de surescitare, calmul instalat este consecutiv unui tensiuni nervoase foarte mari, iar Caragiale face apel la o stilistică pe care literatura romantică o consacrase. Știm că îi este impropriu procedeul, de aceea apariția unor astfel de mărci stilistice care vehiculează o mostră de lirism ascund întotdeauna un decalc ironic, și adesea trebuie citite prin antifrază. Însă termenii grandorii împrumutați romantismului merg în aceeași direcție a succesiunii eta- pelor pe care criza lui Lefter le parcurge. „D. Lefter e liniș- tit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sau discursului istoric este foarte curând bruiat de elementele unei retorici grandilocvente, propriu unui discurs politic avântat. Cuvântul „a sugruma” induce acest efect patetic, descărcarea afectivă improprie discursu- lui expozitiv inițial indică dubla măsură și hibridizarea sa. O temă îndelung vehiculată în epocă este aceea a „măririi și decadenței” speculând un întreg curent de idei, dar și o sensibilitate finiseculară din care originează estetic deca- dentismul. Formula transcrie viziunea unui dezastru delec- tabil și grandios, declinul marilor imperii, declin fastuos, en
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]