2,332 matches
-
cele mai vechi depozite publice de manuscrise din țară, deținând una dintre cele mai mari colecții de texte clasice din lume. Biblioteca este numită după Sfântul Marcu, patronul spiritual al Veneției. Nu trebuie confundată cu Arhiva de Stat a Republicii Venețiene, care se află într-o altă parte a orașului. Biblioteca a fost dotată cu o clădire proiectată de Jacopo Sansovino. Primele șaisprezece arcade ale sale au fost construite în perioada 1537-1553, realizarea frescelor și al altor decorațiuni continuând până în 1560
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
și al altor decorațiuni continuând până în 1560. Sansovino a murit în 1570, dar în 1588, Vincenzo Scamozzi a întreprins construirea altor cinci arcade, tot după proiectul lui Sansovino, aducând clădirea până la "Molo" sau dig, lângă clădirea lui Sansovino pentru monetăria venețiană, "Zecca". Unul dintre primii bibliotecari, din 1530, a fost Pietro Bembo. Cu toate acestea, fondul de carte al bibliotecii a început să fie colectat înainte de construcția clădirii. De exemplu, baza colecțiilor din bibliotecă a fost donația făcută "Serenissimei" a colecției
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
XVIII-lea al colecțiilor acumulate în mai multe mănăstiri, cum ar fi "Sf. Giovanni și Paolo" din Veneția și S. Giovanni di Verdara din Padova. Colecția a fost îmbogățită prin donații mari realizate din când în când: Odată cu căderea Republicii Venețiene în 1797, a fost îmbogățită prin transferul de manuscrise și cărți din clădirile cu scop religios care au fost desființate sub regimul lui Napoleon I. În 1811 biblioteca a fost mutată în încăperile mai spațioase din Palatul Dogilor, unde au
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
să preia controlul asupra orașelor sfinte ale islamului. Totuși, cele două state erau separate printr-o zonă-tampon ocupată de state turkmene precum Karamanizii, Statul Agqoyunlu, Ramadanizii și Dulkadir care își transferau supunerea de la o putere la alta. Totuși, atât istoricul venețian Domenico Malipiero cât și cronicarul otoman Tursun Bei au scris că încă din 1468 Mehmed al II-lea a plănuit o campanie împotriva mamelucilor în Siria care a fost abandonată după refuzul lui Uzun Hasan și a Karamanizilor de a
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
otomanii au lansat un atac major, atât de pe uscat cât și de pe mare. Flota a fost condusă de Hersekzade Ahmed Pașa, eliberat din captivitate, iar armata a fost comandată de guvernatorul Rumeliei, Hadim Ali Pașa. Cu această ocazie au cerut venețienilor folosirea portului Famagusta pentru a-și aproviziona trupele pe mare dar venețienii au respins cererea și chiar au trimis o flotă în Cipru pentru a se apăra de o debarcare otomană. Și mamelucii au cerut sprijin naval din partea puterilor italiene
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
mare. Flota a fost condusă de Hersekzade Ahmed Pașa, eliberat din captivitate, iar armata a fost comandată de guvernatorul Rumeliei, Hadim Ali Pașa. Cu această ocazie au cerut venețienilor folosirea portului Famagusta pentru a-și aproviziona trupele pe mare dar venețienii au respins cererea și chiar au trimis o flotă în Cipru pentru a se apăra de o debarcare otomană. Și mamelucii au cerut sprijin naval din partea puterilor italiene dar și ei au fost refuzați. Flota otomană s-a deplasat spre
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
deosebită. Biserică Sân Gerardo este din beton armat, fără decorațiuni speciale. În interior, pe peretele din spatele altarului mare, se află o pictură murala de circa 160 m² cu tema "Învierea lui Cristos și comuniunea sfinților" (realizată în 1964 de pictorul venețian Ernani Costantini). Aici se află, printre altele, un centru sportiv (cu terenuri de tenis și de fotbal, plus piscină comunala), frecventata de un număr mic de locuitori ai Veneției. se învecinează în partea de est cu insula Giudecca - de care
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
tradus ca "vaporaș" și se referă la navele cu utilizări similare din trecut, care funcționau pe bază de aburi. Localnicii obișnuiesc să numească vaporetto Batèo. Linia acvatică este operată de Azienda del Consorzio Trasporti Veneziano (Actv), sistemul de transport public venețian. Sistemul este necesar în Veneția deoarece canalele adânci împiedică construirea de căi ferate subterane și nu există spațiu pentru trenuri supraterane, lăsând canalele ca singurul sistem viabil de transport rapid. Cele mai multe vaporetti au acces pentru persoanele cu handicap. El este
Vaporetto () [Corola-website/Science/333205_a_334534]
-
e naivă cu sinceritate și crede în fantasmele ei. Cand imaginile pe care și le face despre lume sunt azvârlite în țină, suferă profund. Savanta țesătura de persoane și întâmplări, de vorbe ocolitoare ori pe de-a dreptul, de oglinzi venețiene și oglinzi de bâlci, toată această acumulare, care este românul «Portret de Femeie», ascunde, precum un fruct amar, un sâmbure încă și mai neplăcut la gust: marea resemnare...". (Bogdan Popescu, "Scrisul și patimă revanșei" în Caiete Critice Nr. 12/2003
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
de arhitectul Andrea Palladio și construit ca o biserică votivă pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru eliberarea orașului de un focar major de ciumă. Situat pe malul Canalului Giudecca, el domină orizontul insulei Giudecca. Este membru al Asociației bisericilor venețiene și conține mai multe picturi realizate de Tintoretto, Paolo Veronese și Francesco Bassano. "" a fost construit ca o biserică votivă în semn de mulțumire pentru scăparea orașului de un focar major de ciumă care a decimat populația Veneției între 1575
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
ca o biserică votivă în semn de mulțumire pentru scăparea orașului de un focar major de ciumă care a decimat populația Veneției între 1575 și 1576 și în care au murit 46.000 de oameni (25-30% din populație). Senatul Republicii Venețiene i-a comandat arhitectului Andrea Palladio să proiecteze biserica votivă. Deși Senatul a dorit ca biserica să aibă un plan pătrat, Palladio a proiectat o biserică cu o singură navă și cu trei capele pe fiecare parte. Poziția sa proeminentă
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
în mănăstirea anexat bisericii. În fiecare an, dogele și senatorii mergeau pe un pod de vase special construit din Zattere către Giudecca pentru a participa la liturghia din biserică. Sărbătoarea Mântuitorului ("Festa del Redentore") rămâne un festival important în calendarul venețian, având loc în a treia duminică din luna iulie. Un imens foc de artificii din seara precedentă este urmat de o procesiune imensă pe podul de pontoane. "Il Redentore" conține unul dintre cele mai importante aspecte definitorii ale structurilor lui
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
terenul mlăștinos, extinzând mănăstirea în următorii trei ani. Având în vedere sărăcia locului, mănăstirea nu a putut beneficia inițial de venituri mari, dar a reușit totuși să se îmbogățească prin diverse donații. În 1435, Papa Eugen al IV-lea, patrician venețian, a acordat o indulgenta plenară pentru oricine contribuia la depășirea penuriei, iar câțiva ani mai târziu a fost trecută în jurisdicția mănăstirii abația benedictina Sân Giorgio di Fossano cu dependentele sale, inclusiv Biserică Sân Cipriano din Sarzano (Rovigo). Maicile erau
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
dintre cele mai mari exemple de arhitectură neogotică aplicată unei clădiri industriale. Clădirea surprinde prin proporțiile sale neobișnuite în comparație cu cele ale arhitecturii tradiționale venețiene prezente pe ambele părți ale Canalului Giudecca. Ideea originală de a înființa o moară în Laguna Venețiană i-a aparținut lui Giovanni Stucky pe la mijlocul secolului al XIX-lea după ce a studiat modul de funcționare al mai multor mori din țări străine. Pe baza acestor studii, antreprenorul a decis să folosească canalul venețian pentru a realiza un transport
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
înființa o moară în Laguna Venețiană i-a aparținut lui Giovanni Stucky pe la mijlocul secolului al XIX-lea după ce a studiat modul de funcționare al mai multor mori din țări străine. Pe baza acestor studii, antreprenorul a decis să folosească canalul venețian pentru a realiza un transport mai rapid pe apă de cereale destinate morii de pe insula Giudecca. Fabrica plănuită - dotată cu iluminat electric alimentat cu gaz - dădea de muncă, la o capacitate maximă, pentru 1500 de lucrători angajați în schimburi care
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
este o insulă în Laguna Venețiană din nordul Italiei. Ea face parte din sestiere Dorsoduro și este o localitate administrată de municipalitatea Veneția. se află imediat la sud de insulele centrale ale Veneției, de care este separată prin Canalul Giudecca. Ea se învecinează în partea de
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]
-
poate reprezenta o corupere a latinescului "Judaica" ("evreiesc") și poate fi tradus astfel drept "cartierul evreiesc": o serie de orașe din sudul Italiei și din Sicilia au cartiere evreiești cunoscute cu numele de "Giudecca" sau "Judeca". Cu toate acestea, ghetoul venețian se afla inițial în Cannaregio, în partea de nord a orașului, și nu există nici o dovadă că evreii au locuit vreodată în Giudecca. În plus, termenul "Giudecca" nu a fost utilizat pentru a desemna cartierele evreiești din orașele din nordul
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]
-
se află faimosul hotel de cinci stele Cipriani cu grădini private vaste și cu o piscină cu apă sărată. Renovările moderne ale unor clădiri arhitectonice medievale din Giudecca au consolidat reputația insulei de loc de vacanță. În 2011, dezvoltatorii imobiliari venețieni au redeschis pentru închiriere pe termen lung încăperile unui proeminent conac din secolul al XVI-lea sub numele de "Vila F".
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]
-
sărace; în acea epocă fetele care erau de vârsta măritișului (numite "zitelle"), dar prea sărace pentru a avea o zestre, sfârșeau de cele mai multe ori prin a se deda prostituției (care nu era împiedicată de nobilii și administrația locală a Republicii Venețiene). Surse din secolul al XVII-lea atribuie proiectul bisericii arhitectului Andrea Palladio, dar cercetările efectuate, inclusiv cele mai recente, nu au reușit să găsească documente sau desene care să confirme implicarea lui Palladio în realizarea proiectului. În fapt, majoritatea specialiștilor
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
al XX-lea, Casa dei Tre Oci este rezultatul mai multor tendințe arhitectonice, de la cele tradiționale venețiene la cele avangardiste ale secolului al XX-lea. Clădirea are trei etaje, dar trebuie subliniată importanța primului etaj, cu trei enormi "oci" (termenul venețian pentru "ochi"), ferestre mari sub formă ogivală cu vedere la Canalul Giudecca și la Bazinul San Marco. În centrul fațadei de la cel de-al doilea etaj se află o fereastră biforă încadrată de decorațiuni neogotice.
Casa dei Tre Oci () [Corola-website/Science/333374_a_334703]
-
mică insulă (5.226 m² sau 5.257 m²) în Laguna Venețiana din nordul Italiei. Ea este situată pe canalul Vittorio Emanuele, imediat la vest de Tronchetto. A fost una dintre cele opt insule fortificate care, încă din perioada Republicii Venețiene, iar apoi sub administrațiile franceză, austriacă și italiană, au avut sarcina de a apăra Veneția dinspre nord. Trezze a fost una din insulele pe care s-a bazat sistemul de apărare al Veneției. Insula a fost extinsă împreună cu Fisolo, Campană
Trezze () [Corola-website/Science/333385_a_334714]
-
Campalto, Tessera, Carbonera, Buel del Lovo (Batteria Sân Marco) în centrul lagunei. Acestea au fost, de obicei, construite în punctele de intersecție ale canalelor lagunare, acolo unde era cazul, pentru a bloca trecerea. În anul 1796 (penultimul an al Republicii Venețiene) este menționată existența unor fortificații de lemn. În 1883 toate bastioanele au fost echipate cu depozite de muniții și cazemate, iar digurile au fost consolidate. Este o insulă artificială situată între Porto Marghera și Veneția, în fosta mlaștină Bottenighi, de-
Trezze () [Corola-website/Science/333385_a_334714]
-
cu Îngroparea lui Cristos, realizat tot de Jacopo Tintoretto. Călugării benedictini au menținut controlul asupra capelelor din biserică și nu le-au vândut familiilor pentru a le decora și înfrumuseța după cum le plăcea, așa cum s-a făcut în multe biserici venețiene. Ei au avut venituri de pe urma proprietăților și aveau o poziție mai puternică. Unele altare au fost date unor familii distinse, dar decorațiunile lor au fost controlate de călugări. Capela aflată la dreapta altarului mare a aparținut familiei Bollani (Domenico Bollani
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
Veneției; numerotarea este unică pentru fiecare "sestiere", cu unele excepții pentru zone mai mari care includ insule neunite prin poduri, și ajung la numere cu patru cifre. Acest sistem special de numerotare, combinat cu complexitatea naturală a sistemului de străzi venețiene, determină existența aceluiași număr în diferite locuri aflate la mică distanță unul de celălalt. Termenul provine din latinescul "", care înseamnă « a șasea parte ». În limba italiană, termenul care există din secolul al XII-lea se scrie ' la singular (pronunțat ) și
Sestiere (Veneția) () [Corola-website/Science/333400_a_334729]
-
de sestiere: numele străzii este de prisos. « 1165 Dorsoduro » nu este deloc ambiguu, deoarece există un singur număr 1165 în întregul sestiere Dorsoduro. Introdusă de ocupanții austrieci în secolul al XIX-lea, această numerotare urmează o cale spirală care permite venețienilor să localizeze destul de intuitiv o adresă, dar în schimb pot deruta complet pe vizitatorul ocazional, deoarece două clădiri apropiate una de cealaltă pot să aibă numere complet diferite. Numerele existente sunt următoarele: Într-un mod similar cu nizioleti, indicatoarele venețiene
Sestiere (Veneția) () [Corola-website/Science/333400_a_334729]