15,959 matches
-
II. PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC, de Andrei Pătrăucean, publicat în Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014. Plouă în districtul omenirii, cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnatice care îndeamnă verbul "a scrie" să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelor pe coala răvășită de condeiul neiertător al tinereții. Te simți o frunză legănată de vânt , sub cerul plumburiu ce invocă ploaia la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
în zorile apusului nuclear și iarăși,mai mult dorita ploaie, sub condei capătă valența focului nestins ce arde mocnit în jarul viziunii mele. Cuvintele se aștern neiertătoare , ... Citește mai mult Plouă în districtul omenirii,cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnaticecare îndeamnă verbul "a scrie"să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelorpe coala răvășită de condeiul neiertătoral tinereții.Te simți o frunză legănată de vânt ,sub cerul plumburiu ce invocă ploaiala fel ca un ritual stabilit de forțele divine.În ochii tăi imploratori
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
Autorului te iubesc și tac. tac și te iubesc așa cum o răspântie îți înghite pașii într-un bol închipuit plin de cântece în el poveștile horesc iar tu alegi calea de departe privesc băiețelul în pantaloni scurți cu traista de verbe zdrențuită împărțind globuri pline de joc în fiecare Naștere Înviere Moarte revenire regăsire a cuvântului dintâi la dâmbul culorilor norii se destramă te privesc bărbatul matur cu zăpezile timpului tău pe tâmple în deplina iubire a Lui te iubesc și
REVENIRE A CUVÂNTULUI DINTÂI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353070_a_354399]
-
în fiecare colț al sufletului meu; o zi în care fiecare om va putea să simtă bucuria, bucuria înaltului și bucuria adâncului... și îngerii la început au fost oameni și stejarul mai întâi a fost ghindă... Nu vreau să conjug verbul „a iubi", este suficient să-i cunosc forma la prezent: iubesc și lumea capătă o altă dimensiune; ploile sunt o binecuvântare și arșița o necesitate... Aburii țâșnesc din inima cuvintelor nescrise, adâncul se înfioră și înaltul mă cheamă. Tăcerea vine
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
ridică țeasta sensurilor le izbește de apă inelele cresc figurinele nopții dansează acolo în oglinda literelor mă tot nasc de zeci de ani fur aerul pământului în plămânii acum obosiți alerg după cercul fericirii iluzive arcuri sufocă mutismul uman scot verbele pe taraba poeziei mă satur să alerg printre consoane a picta mișcarea static este ca un gest al mâinii care rupe ciorchinele de strugure în plin cântec al viței de vie când cercul atinge degetele picioarelor fac saltul înapoi în
VOCALELE DISTANŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353128_a_354457]
-
ca pe o ființă inferioară. I se adresează în propoziții scurte, interogative sau exclamative. Glasul lui devine un strigăt: „Taci, strigă crunt d. Lefter. Pe câte farfurii ai dat-o? Unde sunt farfuriile? Poruncește strașnic d. Lefter.” Epitetele care însoțesc verbele accentuează ideea de cruzime și de înverșunare: „strigă crunt”, „poruncește strașnic.” D. Lefter ajunge la o stare de surescitare nervoasă foarte mare și simte nevoia de defulare prin gesturile cu care sparge farfuriile și prin limbaj: „Așa sunt eu galant
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
exclamative, cinci principale și numai două subordonate temporale, de fapt, e vorba de aceeași temporală „când am chef” repetată de două ori. Tensiunea nervoasă a personajului și efectul sonor provocat de spargerea farfuriilor sunt foarte bine evidențiate cu ajutorului repetiției verbului „sparg” și al temporalei „când am chef” dispuse după o topică destul de ingenioasă. Temporala „când am chef” este situată înaintea regentei „sparg”, propoziția următoare începe tot cu verbul „sparg” urmat de aceeași subordonată temporală intercalată în regentă: „sparg, cocoană, /când
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
sonor provocat de spargerea farfuriilor sunt foarte bine evidențiate cu ajutorului repetiției verbului „sparg” și al temporalei „când am chef” dispuse după o topică destul de ingenioasă. Temporala „când am chef” este situată înaintea regentei „sparg”, propoziția următoare începe tot cu verbul „sparg” urmat de aceeași subordonată temporală intercalată în regentă: „sparg, cocoană, /când am chef, /farfurii de câte zece mii de franci una/”, iar ultimele două propoziții încep cu verbul „sparg”. În ultima propoziție el este urmat de expresia populară cu nuanță
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
am chef” este situată înaintea regentei „sparg”, propoziția următoare începe tot cu verbul „sparg” urmat de aceeași subordonată temporală intercalată în regentă: „sparg, cocoană, /când am chef, /farfurii de câte zece mii de franci una/”, iar ultimele două propoziții încep cu verbul „sparg”. În ultima propoziție el este urmat de expresia populară cu nuanță superlativă „al dracului”, dovadă a apartenenței personajului la un mediu social modest și a intensității cu care își trăiește mânia și dorința de descărcare nervoasă. Construcția incidentă „mă
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
la substantivul moft tot de origine turcă, atât sufixul cât și baza având o conotație negativă foarte puternică, iar pungaș de la pungă și sufixul de origine slavă cu o valoare negativă -aș. Prăpădit este un substantiv format prin conversiune de la verbul a prăpădi provenit din bulgărescul propadam. Substantivul un ăla s-a format prin articulare cu articolul nehotărât un de la pronumele demonstrativ de depărtare forma populară ăla. Conversiunea nu face altceva decât să sporească valoarea depreciativă a cuvântului de bază. Compusele
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
scârța și cuvântul de origine grecească hârtie. Coate-goale este format din două cuvinte de origine diferită: cot< lat. cubitus și gol < sl. golu. Mațe-fripte este alcătuit din cuvântul mațe provenit din lat. matium și adjectivul fripte format prin conversiune de la verbul a frige provenit din lat. frigere. Din punct de vedere semantic cuvintele amintite denumesc: ocupația de funcționar în care este încadrat tânărul de către jupân Dumitrache: scârța-scârța pe hârtie, amploiat, sărăcia: coate-goale, mațe-fripte, un prăpădit, josnicia, înșelătoria, neseriozitatea: moftangiu, pungaș, papugiu
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
că fie din grabă, fie din ignoranță îl asociază cu domnule: „Domnule, musiu, tot aici ești?”, „Musiu! domnule! m-ai nenorocit și dumitale atâta ți-a fost! Fugi, fugi, că te omoară!” Politețea nu este însă de intensitate maximă, deoarece verbul se află la persoana a II-a singular, iar în exprimarea Vetei apare în același context cu pronumele dumitale al cărui grad de reverență este mai mic decât al pronumelui dumneavoastră. Aprecierea făcută de jupân Dumitrache lui Rică Venturiano este
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
că este amorezat de Zița, ci nu de Veta, Jupân Dumitrache își schimbă total atitudinea și exprimarea față de Rică Venturiano. El este tratat acum cu respect maxim prin folosirea pronumelui de politețe dumneavoastră, a persoanei a II-a plural a verbelor, a substantivului în vocativ onorabile „împrumutat din vorbirea parlamentară la începutul epocii liberale” (Vianu 1968: 255) „Da, tocmai astă-seară citeam cu nenea Nae, în gazeta dumneavoastră, cum scriți despre ciocoi [ ... ].”; „Mă rog, onorabile, eu îmi cer iertare, știți că poate
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
în fiecare, câte un zeu ce le farmecă. Naiul, pe care l-au lăcrimat cu lacrimi pastorale virtuozi îngemănați cu mitologia, îi este azi prag de cosmos între frunte și buze, maestrului Gheorghe Zamfir! Ce-ar putea spune profetul prin verb, ce-ar putea ilustra pictorul cu magia penelului, ce-ar putea visa poetul în sânul poemului, ce-ar putea desăvârși pământește toți artiștii în dulcea demonie a harului, nu întrece fascinația sunetelor miraculoase ce zboară de la limanul tuburilor naiului lui
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]
-
nu ură de sine, ci neputința ingernală de a iubi, de a se respectă măcar, nici pe șine nici pe ceilalți. Subspecioșii mârlani sunt de fapt adânc - întunericiții la minte... Apropos, MINTEA înseamnă RAȚIUNE, COGITO, dar la mârlani a dat verbul „a minții”, de unde Minciună... Forma ei agravanta este aceea a mințirii de sine, si asta vine din Frică sub-umanului, în ceea ce numi Zoon Politikon. Noi suntem care-cum, energii convertibile... Unii își dau arama pe față, iar tot mai rarii, pare
MIC DICTIONAR AL URII „DE SINE” (PATAPIEVICI) de EUGEN EVU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353246_a_354575]
-
de azi, o coloană și o efigie a castelului istoriei muzicii folclorice de mâine! Un artist cu una dintre cele mai prolifice contribuții la dezvoltarea și luminarea melosului folcloric românesc. Prin maestrul Benone Sinulescu, folclorul românesc are melos original, un verb de acuratețe unică, o poezie a cântecului, sublimă, o flexibilitate scenică vivace, spontană, vibrantă...! „Benone”, cugetă Dan Puric, „Jurnalul Național”, 31.03.2008, „este o lacrimă de cântec românesc autentic... O voce senină și caldă, precum cerul din pânzele lui
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
spun convins că (E)-senin afară Și ea-mi răspunde că-i poet rus. Iar când ies tiptil din ascunzătoare Ea mă urmărește ca o umbră prin cuvinte, Însă eu o iau razna pe (că)-rare Îmi sunt evadările în verbul care minte. Când doresc și eu să gust dintr-un cuvânt, Căci foamea îmi macină dorința de scris, Pun pe el (s)-are, și puțin vânt, Dar mi-e teamă că sensul l-am ucis. Cu-vântul am călătorit întotdeauna
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352653_a_353982]
-
Vremuri > EXTEMPORAL CU...VIAȚA Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului Viața,nu-ți este un mentor oarecare De vrei să fiu un pic atent, Trec testul bine doar aceia care Conjugă verbul la prezent. Nimic nu este la-ntâmplare Și cel mai mic detaliu-i rostuit, Să te aducă din uitare La "Diploma de merit",împlinit! Te șlefuiește dându-ți oportunitatea În care tu să crești firește, Dar tu-o confunzi mereu
EXTEMPORAL CU...VIAȚA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352670_a_353999]
-
fugă, "dar un geamat-cuțit crunt în piept l-a mușcat: / "Geme-un om, un tovarăș, lași să piara-un fartat?".Conștiința de clasă învinge și, o dată decizia luată, in sapte versuri expeditive se va consuma ceac-pac, într-o frenezie a verbelor acțiunii, o celebra pagina de eroism socialist, comparabilă, prin viteza a consumării deznodământului, cu cele ale lui Bolintineanu: "Înșfacă trei scânduri, înșfacă securea - / Lucrează în friguri, lunatic, aiurea - / Sub grindină morții din acoperiș, / Iute, două cruciș, stâlp a treia proptiș
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NEPREGĂTIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului sunt una din anagramele timpului lăsată să învețe structura verbului gramatica aleargă printre filele pline acum de gânduri materializări ale disperării și bucuriilor falii de speranțe în nervurile frunzelor sunt trupuri rătăcitoare cu nervurile expuse nervozității lumii de acum se deschid neîntrerupt hărți în care jungla conexiunilor e labirintul prin
NEPREGĂTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353741_a_355070]
-
2017 Toate Articolele Autorului pe care gând pe care gând se pierd cărări?... sub orizont pierdut de armonii suflet de gheață porți suspine vii neprevăzute încercări ne bat în poarta în fiecare zi ploi nevăzute și puștii se pierd în verbul a iubi... făclii din cer din efemer iubiri ce nasc,iubiri ce pier din flori ,din zori albastre mari pe care gând se pierd cărări?... Lucian Tătar Referință Bibliografica: pe care gând / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PE CARE GÂND de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354236_a_355565]
-
Acoperă-mi simțirea în nea, ca pe un ram,/ Dă-mi clipa de visare, în gânduri să o am./ Înalță-mă pe munte, mă-nvăluie în nor/ Să fiu plutirea lină a fulgilor în zbor” - Vis de iarnă. În lirismul poetei verbul demască adeseori timpul fizic, pe care-l aduce să-l putem pipăi, să-l simțim, pentru a reuși să înțelegem mai ușor strigătul de bucurie al autoarei, entuziasmul ori trăirile sale: poposește, topește, împresoară, zboară, gândește, vrăjește, dăruiesc, primesc, străpunge
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
albe se exprimă prin adjective: senină, efemere, aprinse, rece, divin, lin, strălucire, plutire, căzute, cernute, mângâiată, alintată, fermecată etc. La acest capitol ar fi de dorit să insiste în folosirea a cât mai multor adjective în alcătuirea rimelor, cunoscând că verbul nu sună atât de armonios ca adjectivul și nu poate induce, atât de plăcut ca acesta, sentimentul, entuziasmul, frumosul din ființe și lucruri ori alte stări. Poezia Verei Crăciun anihilează intimitatea dar lasă liberă visarea, frumosul și iubirea, chiar dacă aceasta
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
cuvântului/ Ctitorind temeinic, în osia drumului / Și-au clădit castele în file de roză/ Transportând iubire în vetre de hipnoză. / Adolescentul i-a ridicat palate în a ei vatră / Și a adunat-o în buchet, într-o glastră.../ Cu spada verbului, în Cetatea vârstei lui / A sperat, că va deveni regele universului” (cf. Cavalerul cetății). Iubirecu Maestră și cu Maestru(prin mijlocirea clasică, a MAMEI- Venus/Afrodita - dar și prin TATĂL-Logos AMINO-HOMERICO-LUCIFERIC: “Zeița lui Homer trece / Prin degete trandafirii/ Dimineți grăbite
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
povățuiește sacerdodu. ,,Obsesia deșertului”- volum, de iure și de facto, de substanță filozofică, își are sorgintea în marile înrebări ale poetei asupra universalității, nemărginirii de la minus la plus infinit, asupra existențialității, cuprinzând da capo al fine, poeme-eseu în care puterea verbului dă întregului volum, înălțare axiologică. Respectând cu rigoare calitățile stilui, - aș zice chiar - , ale stilului elevat, pertinența folosirii tropilor și sintaxei poetice, dă volumului o notă particulară, dacă ar fi să-l invoc pe naturalistul, matematicianul, cosmologul și autorul enciclopedic
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]