6,587 matches
-
Așa cum sunt (Editura „Eminescu”) exprimă autenticitatea creației poetului din punct de vedere tematic și stilistic, cultivator frenetic al metaforei, al travaliului liric sub semnul Cântecului: „În șiștarul luminii/ cuvintele limbii române/ scânteiază/ aidoma ciutelor/ care pasc/ în patria viselor./ Scăpărătoare vioară,/ inima dorului ... / Înțeles/ ce-l așez/ azi,/ în capul mesei/ și spun: pace vouă cuvintelor...” Aflat sub protecția unui Daimon generos, Theodor Răpan este într-o continuă însoțire cu mirarea, visul, clipa, dezdurerarea, uitarea, neantul, câmpia, femeia, prietenul nimeni, salcâmul
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
cort, scăldatul în râu sau în cascadă. Îndrăgostiți de natură și de tainele ei, tinerii sunt încântați și de strălucirea razelor care cântă în zorii zilei, când cerul este senin și adie puțin vântul iar aerul vibrează precum corzile unei viori măiestre în concertul universului. Ca un adevărat cunoscător, Elizeu îi explică iubitei lui, misterele brândușelor de toamnă, ale altor flori care împodobesc poienele în preajma munților. Cine ajunge să petreacă un timp în mijlocul naturii, ajunge să înțeleagă multe taine pe care
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
pe caldarâm/ cu o piatră mare,/ ceva cu picioarele goale/ călcând pe iarba abia răsărită/ bând apă dintr-un vas coclit”. (Renaștere) Curajul de a merge mai departe înseamnă însă și curajul de a aborda teme grave. „Fug în reveria viorii poemului/ știu că-mi aparțin amândouă/ precum vioara lui Chagall/ sunetul neresemnării din cosmosul diletanților/ fragila vioară/ canarul evreului/ ca eternă victimă” (Vioara poemului). Cea mai gravă temă e desigur destinul de a fi evreu: „Suntem unicul popor din lume
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
picioarele goale/ călcând pe iarba abia răsărită/ bând apă dintr-un vas coclit”. (Renaștere) Curajul de a merge mai departe înseamnă însă și curajul de a aborda teme grave. „Fug în reveria viorii poemului/ știu că-mi aparțin amândouă/ precum vioara lui Chagall/ sunetul neresemnării din cosmosul diletanților/ fragila vioară/ canarul evreului/ ca eternă victimă” (Vioara poemului). Cea mai gravă temă e desigur destinul de a fi evreu: „Suntem unicul popor din lume/ care nu avem o bucurie întreagă/ pentru că fiecare
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
dintr-un vas coclit”. (Renaștere) Curajul de a merge mai departe înseamnă însă și curajul de a aborda teme grave. „Fug în reveria viorii poemului/ știu că-mi aparțin amândouă/ precum vioara lui Chagall/ sunetul neresemnării din cosmosul diletanților/ fragila vioară/ canarul evreului/ ca eternă victimă” (Vioara poemului). Cea mai gravă temă e desigur destinul de a fi evreu: „Suntem unicul popor din lume/ care nu avem o bucurie întreagă/ pentru că fiecare sărbătoare/ ne aduce aminte de cei uciși...” (Auschwitz) Contextul
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
de a merge mai departe înseamnă însă și curajul de a aborda teme grave. „Fug în reveria viorii poemului/ știu că-mi aparțin amândouă/ precum vioara lui Chagall/ sunetul neresemnării din cosmosul diletanților/ fragila vioară/ canarul evreului/ ca eternă victimă” (Vioara poemului). Cea mai gravă temă e desigur destinul de a fi evreu: „Suntem unicul popor din lume/ care nu avem o bucurie întreagă/ pentru că fiecare sărbătoare/ ne aduce aminte de cei uciși...” (Auschwitz) Contextul istoric nu poate fi eludat. Războiul
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
înger care plânge/ Cu lacrime de rouă și de floare,/ Se-nalță în tăcere către soare/ Când bolta de lumină se răsfrânge.// A-nnobilat a zărilor culoare,/ Amurgul care scrie doar cu sânge/ Și glasul care freamătă și strânge/ Acorduri de viori nemuritoare.// Iubirea este marea cea albastră/ Și orizontu-n care tremurăm,/ Arde-va veșnic în privirea noastră// Un dor intens prin care respirăm./ Iubirea e a cerului fereastră/ Fără de care noi nu existăm”. O sumă de sonete sunt aniversare sau omagiale
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
pagini,/ Prea devreme e târziu.// Tu, străin, rămâi cu bine./ Prea departe eu te știu,/ Prea aproape ești și poate/ Prea târziu să îți mai fiu.” Alexandra Mihalache a cunoscut bucuria rostirii care e neasemuită: „Când inima îmi cântă la vioară/ Pulsează un fior dumnezeiesc,/ Lumini de aur care mă-nconjoară// O doină în priviri îmi împletesc,/ Apoi din ceruri îngerii coboară/ Și raiul meu la viață îl trezesc.” (Sonetul regăsirii). Sub auspiciile cuvântului, poeta aduce ofrandă propriile gânduri și simțăminte
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
o floare de catifea, sărutările nevinovate, căldura iubirii, „o formă a perfecțiunii”; „leacul într-un sărut”; „țărmul făgăduinței”, unde „se va odihni iubirea”, „pe aripi de biruință”. O oarecare undă de mister plutește peste toate acestea învăluită în acorduri de vioară și sunete suave de clavir care te pot purta pe aripi până la țărmul visării. Toate acestea fac din Alexandra Mihalache o voce distinctă în poezie, încă de la primele sonete. Ceea ce nu e puțin, dimpotrivă. ---------------------------------- Cezarina ADAMESCU Galați, 9 aprilie 2016
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
ֵי יְלָדֵּנוּ, לַנֶצַח! CORTINELE BROCATE Veștile monopolizează presa manipulează, trebuie să citești printre rînduri, să descifrezi viața celebrităților, să te ascunzi după deget, să-ți acordezi vioara mereu să nu distonezi... diapazonul mereu te trezește când dirijorul Aidei dă tonul trompetelor. la operă viața se scrie în roz, cortinele brocate îmi cad peste față. מָסַכֵּי בְּרוֹקָ
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
trebuie trasă la răspundere duetul-duel nu se răsfrânge asupra publicului care-i bont și ursuz și nu te înțelege. improvizația pe o coardă flexibilă, tomastică în flageoletul excitant, ciocârlia mea minusculă chiar dacă funicularul trece prin tunelul tău de stalactite și vioara mi s-a dezacordat dar, cum ți-am spus scorpionule fericirea începe după ușa masivă cea zăvorâtă, n-am pălărie-clopot să ies în curte să pescuiesc bomboane în staniol să calc țigările fumegânde. כּוֹבַע-פ
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
Omota Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Și iar îmi plânge toamna, Printre uscate frunze, Însângerându-mi damna, Fără a-și cere scuze... Că-mi fură iarăsi vara Și-omoară trandafirii, Lăsându-mi doar vioara, Să-i cânte despărtirii... Din strune 'ndoliate Și ploi de-nsingurare, Pe pleoape 'nlacrimate, De dor și disperare... Îmi plânge iarăsi visul, Pierdut în largul zării, Lăsându-mi interzisul Și leagănul uitării... Și iar îmi plânge toamna Printre uscate frunze Însângerându
ȘI IAR ÎMI PLÂNGE TOAMNA... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366254_a_367583]
-
ca un Poem sublim... Iar din susurul lui de azur, s-a ridicat în văzduh, Pasărea măiastră a Daciei regale, Maria Tănase! După ce Atotcreatorul a zămislit Folclorul divin străbun și Rapsozii lui de aur, a zâmbit și a fredonat pe vioara sufletului românesc dumnezeiasca Sa Cântarea. ------------------------------------------------------------------------- Între puținele clipe când nu era pe scenă și în care îi cântă doar sufletul, Maria broda amintirile îmbujorate de mugurii copilăriei, cu impresiile, emoțiile, trăirile de copil care au fascinat-o: „Ceea ce m-a
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
geniu. Folclorul este sufletul acestui Neam ales, care-i pulsează în inimă dreapta credință. Împreună, folclorul și credința străbună se răsfrâng integral în toată complexitatea trăirii Dorului și a Ortodoxiei. În fiecare stih, în fiecare psalm, în fiecare strună de vioară, în fiecare suspin de fluier, în fiecare joc, în fiecare chimir, în fiecare Iie, în fiecare ștergar, în fiecare scoarță, în fiecare catrință, în fiecare chilim, în fiecare mărgea, în fiecare maramă se află sufletul câte unui român, hotărât să
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
S-alergi nebună prin octave, Să-mi legeni dorul pe agave, Pe-un portativ de odisee! Arpegii dulci de primăvară, Pe buze-mi pun parfum de sân. De-oi adormi pe-un braț de fân, Să-mi cânți piano la vioară! Din somn să nu mă scoli, femeie! Prea multe am, încă, motive, Să-mi cânți în game relative, Pe-un portativ de odisee. Să-mi cânți cum știi doar tu, femeie, Și lasă-mă să-ți dorm în poală, Tămăduiește
SĂ-MI CÂNŢI FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361648_a_362977]
-
cu același nume. Serviră cina, ascultând melodiile cântate de o formație de lăutari autentici. S-au decis totuși să meargă la discotecă după cină, erau prea tineri pentru a se mulțumi cu melodii languroase scoase de coardele unui contrabas, o vioară și clapele unui acordeon răgușit, acompaniate de un țambal. Târziu în noapte, obosiți atât de drumeția pe munte, cât mai ales de fâțâiala de pe ringul de dans, unde fiecare a depus tot efortul și măiestria de care dădea dovadă pentru
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
voie în lectură Aleg ținuturi unde-și petrecură Conquistadorii vremea în războaie Un țârâit de greieri noaptea cură Din tavane amintind a ploaie Și lucrurile împrejur se-nmoaie După o neștiută partitură Această investiție aparte Și susurând duios ca o vioară Recordurile lumii le doboară: Doar să-ntinzi mâna și să iei o carte: Și-n schimbul tristelor firide, O altă lume-atunci ți se deschide! Referință Bibliografică: Mă las robit / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II
MĂ LAS ROBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361720_a_363049]
-
Purtând cu el întreagă risipirea: Smaraldul, azuriul și cobaltul. Nu s-o mai bucura, n-o să-l mai doară; Nici foșnetul sfios și nici visare, Nici crengile luminii nu mai strecoară... Va fi o strictă întrebuințare, Dar calda melodie de vioară Va-nfiora prin liniști de-nserare. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Mărinimie / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MĂRINIMIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361719_a_363048]
-
băgă în așternut fu luat de Morfeu în primire, și un vis plăcut l-a făcut să regrete câd s-a sculat că nu fusese băiat deștept și să profite de situație: „Se făcea că-i cânta Gheorghe Triculescu la vioară, iar el era în separeu numai cu Didina, care-l sorbea din ochi și-l ruga să mai rămâie... că mai e până la ziuă”. După ce se spălă pe față și se trezi de-a binelea, îi veni în gând mintea
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Articol de prof.Traian Rus ARS VIVAT Stau comod pe fotoliul meu și îmi răsfăț sufletul, ascultând melodii în interpretarea lui Emil Gavriș. Melodii superbe. Melodii vechi. Melodii vesele, satirice, pline de umor. “După mure”, “Ia mai zi măi, din vioară”, “Cine-o făcut crâșma-n drum”, “Pavele, Pavele”. Două dintre ele, “Doina din Chelința” și “Jocul bătrânilor din Chelința”, mă readuc în satul și în anii copilăriei mele. În ultimii ani cărările vieții m-au condus spre un consătean dintr-
ARS VIVAT, ARTICOL DE PROF. TRAIAN RUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351963_a_353292]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > SCÂNCETE DISCRETE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Flori de gheață se răsfiră peste cerul meu de-acum, Dantelate gânduri negre țes păianjenii pe ochi; O vioară-și cheamă jalnic pe arcușul ei postum, Cântecul uitat pe-o frunză-un descâtec de deochi... Dinspre alte anotimpuri ce-au plecat în altă vreme Eu aștept înmugurirea vieților pierdute-n nopți; Stele stau înmărmurite și așteaptă să le cheme
SCÂNCETE DISCRETE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352035_a_353364]
-
să cumpănească fiecare problemă atât de mult încât să ajungă în pragul indeciziei. Vizionarea unei piese de teatru e relaxarea ei supremă, starea în care visele pot acoperi ușor realitatea searbăda de director economic al firmei specializate în producția de viori, fără viață de familie și avansând vertiginous și ireversibil spre barieră de 40 de ani. E o magie pe care și-o permite în mod constant, chiar dacă acest lucru înseamnă să vizioneze o piesă și de două-trei ori. Cunoaște actorii
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
și un nou sacou, desi dulapul gemea de haine. Brusc, isi dădu seama că se trezea femeia adormita din ea. O simțea pulsând, măi vie că niciodată și asta începea să o sperie într-un fel. “Doamna de fier a viorilor” fusese poreclita, pentru că era bună, nu, excepțională, în afacerile cu instrumentele muzicale. Acum i s-ar fi potrivit mai bine, poate, “doamna de plastilină”. Chiar așa? Era o femeie matură, ce naiba! Cu toate îmbărbătările pe care și le adresase înainte de
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
prin Tahiti să-l vadă pe Gauain cu urechea spânzurată de plajele pustii în alcooluri caligrame, suntem în țara migrenelor trăind într-o coridă continuă sub o bolgie imaginară unde metaforele vetuste se îneacă în sângele înserării pe țâțe de vioară. în curând vom vorbi cu toamna care vine cu grădinile întristate și cu trandafirii ofiliți, îndemnându-ne să bem cucută din ulcioare păgâne; luminate de lună, vor veni femeile din absurd să ne înflorească ochii plini de migrene... marți, 19
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
norocul artistei Angela Ciochină a fost săgetat de o boală năprasnică, întocmai când zarea libertății îi chema inima, laurii iubirii publicului îi răscumpărau mirabila voce, gloria scenei îi scria așezământul numelui...! Era o cântăreață de muzică ușoară românească, sensibilă ca vioara! Pe când voci sugrumate și cântece vorbite începeau să vântuiască pe scene încropite prin piețe, ori în studiouri cu farafaslâcuri de tejghea și artiști dubioși, melodiile calde, lirice, surori cu soarele iubirii, ale artistei Angela Ciochină trebuia să continuie, pentru că văzduhul
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]