4,713 matches
-
și a tot ce văzusem în ele. Podeaua era făcută din bucățele de lemn și se chema parchet, covoarele groase, ca o iarbă deasă de lână, se numeau persane, iar mobilele erau din lemn de nuc, închis la culoare. În vitrina cu geamuri glisante stăteau puse la vedere figurine de porțelan chinezesc, pahare și carafe din sticlă de Murano. Exact așa ne descrisese Iulia locuința și ce se găsea înăuntru, în serile petrecute în bucătăria familiei Crăciun. Ea ținea minte denumirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
emoție, pentru că aveam colegi și profesori noi. Am schimbat nu doar clasa, ci și clădirea. Școala primară aparținea trecutului, acum ne aflam într-un loc cu scări multe și coridoare nespus de lungi. Pe lângă pereți stăteau puse la vedere, în vitrine, insecte, minerale și plante, fiecare cu numele său latinesc. Unii dintre elevi s-au rătăcit, fiindcă se duseseră la școala cea veche și de acolo nu mai găsiseră drumul. Alții au întârziat dinadins, ca să atragă atenția și să încerce răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a spus din nou „Ei, frățioare”, a fugit de lângă mine și eu am fugit după ea. Așa am făcut cunoștință rând pe rând cu bucătăria, culoarul, sufrageria și dormitorul. Am trecut în goană pe lângă fotografiile părinților și bunicilor, iar la vitrina cu bibelouri de porțelan am apucat-o de șolduri și ne-am prăbușit amândoi în fotoliu. Eu am alunecat încet la pământ, ea a rămas în fotoliu; mâinile mele înnebuniseră și căutau. Nu știam ce s-ar cuveni anume să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
privește pe violoncelist. Din principiu, nu distinge Între oameni urâți și oameni frumoși, poate pentru că, necunoscând din ea Însăși decât țeasta care este, are tendința irezistibilă de a face să apară a noastră desenată pe sub fața care ne servește de vitrină. În fond, În fond, adevărul cere s-o spunem, În ochii morții suntem cu toții la fel de urâți, inclusiv În vremea În care am fost regine ale frumuseții sau regii echivalenți din punct de vedere masculin. Îi apreciază degetele puternice, socotește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se întâmplă, Noghi? Și ea îmi spune, nimic, sunt obosită, vreau acasă, dar eu înaintez cu încăpățânare prin mulțimea de oameni care caută adăpost aici în fața căldurii, îi dau mâna, să nu cumva să mă lase singură pe aici, în fața vitrinelor cu mâncare se întind cozi fără speranță, numai la pizzeria de la ultimul etaj mai sunt locuri, iar eu mă așez epuizată pe un scaun din plastic, mai trag un scaun pentru Noga, apoi încep să mestec pizza aceea tare, călduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eram atât de apropiate, își dorea să arate ca mine, să vorbească la fel ca mine, să se îmbrace asemenea mie, era copia mea în miniatură, mergeam ținându-ne de mână, chiar aici, în mallul acesta, ne opream împreună în fața vitrinelor, iar ea îmi alegea ce anume să probez, uneori le luam pe toate trei, pe ea, pe Șhira și pe Meirav și îmi plăcea să risipesc banii împreună cu ele, să le cumpăr abțibilduri, să le fac diverse tunsori, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să se cațere într-un copac. Din nefericire, nu a găsit nici un copac adecvat prin Shinjuku, iar grădina Gyoen era închisă. — P\cat! Ador să mă cațăr în copaci, spuse Midori. Ne-am continuat plimbarea și am căscat ochii prin vitrine și străzile au început să mi se pară mai reale decât fuseseră înainte. Îmi pare bine că te-am întâlnit. Parcă m-am mai obișnuit și eu un pic cu lumea. Midori se opri brusc și mă privi în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
până la stația Nihonbashi. Pentru că plouase toată ziua, localul era aproape gol. Mirosea parcă a ploaie și în magazin, iar vânzătorii păreau dezorientați. Am intrat într-un local mic de la subsol și după ce am cercetat cu atenție mostrele de plastic din vitrină, am comandat, fiecare, câte un meniu la cutie. Deși era ora prânzului, puteai s\ numeri clienții pe degete. — O, Doamne, de când n-am mai mâncat într-un restaurant elegant! am exclamat eu, în timp ce beam ceaiul verde din ceșcuța albă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cît voia să pară. Cred că era destul de nervos. După ce au ieșit, au dat s-o ia la dreapta, și atunci am văzut o mașină cu capota trasă cum traversează piața și se-ndreaptă spre ei. Imediat s-a spart vitrina și glonțul a trecut prin rîndul de sticle expuse pe peretele din dreapta. Auzeam Împușcăturile și poc, poc, poc - sticlele care se spărgeau de-a lungul peretelui. Am sărit În spatele barului, pe partea stîngă, și dacă mă uitam peste tejghea puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În dreptul ei. Unul dintre ei avea o Thompson și celălalt o mitralieră cu țeava tăiată. Cel cu Thompson-ul era negru. Celălalt avea o manta albă de șofer. Unul dintre băieți zăcea Întins cu fața-n jos pe trotuar, chiar În dreptul vitrinei sparte. Ceilalți doi se băgaseră-n spatele unei rulote cu gheață oprite În fața barului Cunard, de lîngă cafenea. Unul dintre caii care trăgeau rulota se prăbușise și dădea din picioare prins În harnașament, iar celălalt Își zvîrlea capul În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că l-or fi nimerit? — Nici gînd. Îți zic, singurele gloanțe care au ajuns În cafenea s-au dus În sticlele de pe raft. Asta s-a Întîmplat În timp ce mașina venea În spatele lor. Atunci l-au Împușcat pe primul tip, În dreptul vitrinei. Mașina a venit dintr-un unghi cam așa... — Pari al dracu’ de sigur de ce zici. PĂi am urmărit tot ce s-a Întîmplat. Apoi, ridicîndu-mi privirea l-am văzut pe Eddy venind, și părea mai Înalt și mai neîndemînatic ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
face griji. La Frankie mult politică. Mult afaceri. Mult băutură. Nici un ban. Da’ prieten bun. Nu-ți face griji. La revedere, Frankie. Nici tu să nu-ți faci. Am intrat la Perla și m-am așezat la o masă. Înlocuiseră vitrina În care se trăsese și puseseră la loc rafturile. Erau mulți tipi care beau la bar, și unii dintre ei mîncau. La o masă Începuseră deja să joace domino. De cinșpe cenți mi-am luat o supă de fasole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În orice caz, n-am vrea să ni-l punem Împotrivă. — Crezi c-o să coopereze? — Nu dacă-l iei tare. — Hai să mergem la el. Intrată-n magazin, Suzy trecu fărĂ să se uite nici În stînga, nici În dreapta, printre vitrine, printre butoaiele deschise, trecu pe lîngă cutii fărĂ s-arunce o privire, trecu de rafturile cu conserve și se opri În fața ghișeului cu timbre de la oficiul poștal. Domnul Packard desfăcea o ladă cu o rangă. Se uită la ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
treptele din față. De data asta se uită atent la toate lucrurile din jur. Îi cunoștea pe indienii care aduseseră coșurile și Îi știa și pe cei doi puști indieni care se uitau la uneltele pentru pescuit așezate În primele vitrine de pe stînga. Știa și medicamentele din vitrina următoare și-i cunoștea și pe cei care le cumpărau. Servise În magazinul Ăla Într-o vară și știa să descifreze codurile scrise cu stiloul pe cutiile de carton În care erau pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
uită atent la toate lucrurile din jur. Îi cunoștea pe indienii care aduseseră coșurile și Îi știa și pe cei doi puști indieni care se uitau la uneltele pentru pescuit așezate În primele vitrine de pe stînga. Știa și medicamentele din vitrina următoare și-i cunoștea și pe cei care le cumpărau. Servise În magazinul Ăla Într-o vară și știa să descifreze codurile scrise cu stiloul pe cutiile de carton În care erau pantofi, pîslari de iarnă, șosete de lînĂ, mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de serviciu. Ei îl consideră grozav, în parte și datorită reputației sale de băiat rău. — Ea e Daisy, zice Făt-Frumos. Lucrează la Evening Herald. — Mă bucur, dragă! i se adresează Liam, de parcă ar fi fost o prăjitură cu cremă în vitrina unei cofetării. Doamne, Lewis, unde găsești tu asemenea păsări rare! Practic, își bate joc de Daisy. Ea trebuie să se aplece pentru a-l săruta - pe tocuri are cam 1, 80- însă el nu pare jenat de faptul că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
alcool, muzică dată la maxim, urlete, oameni cu priviri animalice - mi se pare că în Hanover Square e o liniște mormântală. Aici e întuneric și miroase neplăcut de la canalizare. Mă grăbesc spre Oxford Street, dar și aici situația e aceeași. Vitrine înalte, obiecte scumpe care strălucesc dincolo de geamurile bine luminate, părând mai inaccesibile decât de obicei. Cel puțin așa le percep în seara asta, când văd lucrurile numai în negru. Ploaia nu e ploaie. E starea mea de spirit. Un autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să rămână perpetuu stângaci, În fiecare dimineață când te bărbierești, nu e iluzie? Făcea oare să-ți spună toate astea, În această sală, ori ți-au fost spuse numai pentru a-ți sugera să privești În alt fel restul, micile vitrine, instrumentele ce se prefac a ridica În slăvi primordiile fizicii și ale chimiei iluministe? Mască de protecție din piele pentru experiențele de calcinare. Nu, zău? Cu adevărat domnul acela cu niște lumânări sub un clopot Își punea masca aia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
miezul nopții, obiectele acelea care În lumina oblică a amurgului Își dobândeau adevărata fizionomie, de figuri, și nu de instrumente. Sus, doar am trecut prin sălile dedicate meseriilor, energiei, elctricității, căci și așa nu m-aș fi putut ascunde În vitrinele acelea. Pe măsură ce descopeream sau intuiam sensul acelor Înșiruiri, eram cuprins de neliniștea că nu voi avea timp să găsesc ascunzătoare ca să asist la revelația nocturnă a rațiunii lor secrete. Acum umblam ca un om hăituit de oră și de Înspăimântătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În oraș exista un Ordin al rozeicruce Antic și Acceptat. I-am propus lui Amparo să mergem să aruncăm și noi o privire, iar ea m-a urmat cam fără chef. Sediul era pe o stradă secundară, afară era o vitrină cu statuete de ghips care-i reproduceau pe Keops, pe Nefertiti, Sfinxul. Ședință plenară era chiar În după-amiaza aceea: „Adepții rozeicruce și ai ritului Umbanda”. Orator, un anume profesor Bramanti, Referendar al Ordinului În Europa, Cavaler Secret al Marelui Priorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se dă În vânt, pentru că vede că și marii oameni băteau câmpii, ca și el”. Povestii o experiență ciudată pe care o avusesem pe cheiul Senei, nu departe de Quai Saint-Michel. Intrasem Într-o librărie care, Încă de la cele două vitrine ale ei, așezate simetric, Își exalta schizofrenia. Într-o parte lucrări despre calculatoare și despre viitorul electronicii, iar În cealaltă parte numai științe oculte. Și Înăuntru la fel: Apple și Cabala. „Incredibil”, zise Belbo. „Evident”, zise Diotallevi. „Sau, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu i-am fi zis „mic cabinet de lucru“, larg cum era, și mobilat cu rafturi elegante de anticariat, pline până la refuz cu cărți legate luxos, toate de vârste venerabile, desigur. Ceea ce mă frapă, mai mult decât cărțile, fură niște vitrine mici pline cu obiecte greu de definit, niște pietre, ni se păru nouă, și niște animale mici, nu ne-am dat seama dacă erau Împăiate sau mumificate sau reproduse foarte fin. totul parcă Înecat Într-o lumină difuză și crepusculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu cele din palatul din Mantova: sunt cei treizeci și șase de decani, stăpânii cerului. Iar din capriciu și din fidelitate față de tradiție, de cum am găsit această splendidă reconstituire datorată cine știe cui, am vrut ca și piesele mici care corespund, În vitrine, imaginilor din plafon să reprezinte elementele fundamentale ale universului: aerul, apa, pământul și focul. Fapt ce explică, de exemplu, prezența acestei grațioase salamandre, capodoperă de taxidermie a unui prieten drag, sau această reproducere În miniatură, la drept vorbind cam târzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scânteie de frică pe tăișul nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață mandolină și gheare mă predau, am pierdut spitalul, nu mai pot! - Carevasăzică și dumneata cauți Grahaalul!? - Nu, Spi-ta-lul! - Ascultă dom’le, e cel cu Haralambie Gheorghe ce le te...? - Da, da! - Păi ăsta-i Grahaalul! - Gra-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pun o casetă cu uverturi wagneriene, să dau volumul la maximum. Limacșii rezistau la orice, numai la acordurile din Aurul Rinului nu. Apartamentul era intim mai ales datorită faptului că Adelina își împrăștia hainele peste tot. Ceștile de cafea din vitrina sufrageriei erau pline cu hârtii mototolite, clame de păr, gumă de păr întărită. Ea zicea că e artă modernă, happening-uri. Arta modernă atrăgea teribil de mulți gândaci de bucătărie, din aceia roșcați, lungi, ușori și rapizi. Se extinseseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]