2,768 matches
-
neprețuite daruri a mai înzestrat pe om, niciunul însă nu se poate asemăna cu plina de taine și nenumărata putere a gândirii...“. Și mai spune Alexandru, „...De toate parcă, aș ajunge să mă satur cu vremea; numai de gândit, de voluptatea asta mai îmbătătoare decât tot ce basmele au putut născoci, în veci nu m-aș sătura. E așa de dulce să te gândești!... Ești aici și oriunde vrei, - în clipa asta și în orice timp. Ești singur în mulțime și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe frunte și legat într-un coc mare, ochii mari de culoarea sinelei, obrazul alb trandafiriu, nasul subțire cu nari pâlpâiitoare și gură fermecător arcuită... Sânii zglobii, drepți, plini de o viață misterioasă, pâlpâiau fără încetare. Șoldurile glorioase, pline de voluptate, picioare desăvârșite cu glezne delicate. Era de o perfecțiune copleșitoare. Și, fără să-i spuie o vorbă, zâmbindu-i fermecător, îi puse în palmă, drept mulțumire, o floricică... și cu un salt, ca o plutire în aer, fu pe Sultan
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
carton verzuliu, scrisă de o RDG-istă, probabil domnișoară bătrână, pentru că tonul, în trei sferturi din carte, era liric și dulceag, ca de duet de operetă. Accentul era pus pe dragostea și respectul dintre soți, se broda la nesfârșit, cu voluptate, pe canavaua preludiilor amoroase: adolescenții aruncîndu-și o primă privire sfioasă, apoi el oferindu-i o floare (și zece pagini în continuare despre limbajul florilor, cu citate abundente din Goethe), în fine, cererea în căsătorie și cununia propriu-zisă, înconjurate de o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se amplifica insuportabil, până la nebunie și trecând granițele nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de fluturi colorați, se arcuia peste vale ca un clopot de sticlă. Totul era feeric, ca într-unui dintre acele globuri în care ninge, și la fel de neverosimil. M-am lungit în fața dâmbului pe iarba înțepătoare. Am mângâiat cu o ciudată voluptate, trecîndu-mi mâna prin gramineele și trifoiul de deasupra, cocoașa aceea ciudată. O râmă groasă și umedă, cu 103 vinișoare de sânge în pielea translucidă, s-a scuturat brusc și s-a sorbit în pământ. M-am ridicat și, cu florile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
m-am trezit sau am pătruns 111 în altă încăpere a minții mele, am simțit căldura și moliciunea aștenuturilor și am perceput ceea ce, la început, am luat drept țipetele sfâșietoare ale fluturelui martir. Dar de ce oare străbătea prin ele atâta voluptate? Străpuns de acul înghețat, ținut strâns între labele păroase, dizolvat interior de saliva otrăvitoare, îngerul gemea de plăcere. Căci auzeam din nou zgomotele de dragoste din camera de sub podeaua mea. Implorare, suferință, satisfacție, deznădejde, dizolvare într-un orgasm copleșitor. Femeia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu o entitate obsedantă, ci un mic animal excitat, făcut din curbe moi: umeri, sâni, pântec grăsuț, genunchi băiețești și labe ale picioarelor cu unghii făcute, fese umede de sudoare. Concretă, ușor de prins în brațe, egală cu noi în voluptatea supunerii și dominației... Zorii începeau să dilueze spre albastru întunericul din geam când am urcat iarăși în camera mea și m-am prăbușit în așternut. O zdrențuială acră și pâsloasă de vise m-a însoțit până dimineață. . .."Cîte nopți pentru
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sub lumina neclară a unei lămpi a cărei lumină e dirijată numai spre fotoliul din care eu citesc, e un nud de femeie, Aida să fie?! Un nud pictat în culoarea aurului, atitudinea statuară a femeii n-are nimic din voluptatea unui trup gol, de parcă Daniel ar ști prea bine ce înseamnă acest cuvânt, voluptate, și ceea ce e straniu cu acest tablou de început al lui Theo e faptul că acestei femei îi lipsește capul, în locul capului Theo așezând soarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din care eu citesc, e un nud de femeie, Aida să fie?! Un nud pictat în culoarea aurului, atitudinea statuară a femeii n-are nimic din voluptatea unui trup gol, de parcă Daniel ar ști prea bine ce înseamnă acest cuvânt, voluptate, și ceea ce e straniu cu acest tablou de început al lui Theo e faptul că acestei femei îi lipsește capul, în locul capului Theo așezând soarele în eclipsă, o lună neagră acoperind strălucirea soarelui, de ce i-o fi spus atunci Eclipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
uriaș domolită de somnul ancestral al fiarei, Janos își aprinde cu gesturi încete o nouă țigară și pentru o clipă sunt și eu tentat să-i cer una, nu pentru că aș simți cu adevărat nevoia să fumez, ci numai de dragul voluptății cu care și-o aprinde el, țigările cu filtru stau frumos rânduite în tabachera argintie cu blazonul unei vechi familii maghiare din Transilvania, Janos a găsit-o pe când era mic într-un sertar cu multe lucruri nefolositoare din casa devenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
searbăd pe cât Îmi par, că statutul meu de retras, de neînțeles poate fi considerat de cineva un lucru grav, că oricum există ceva demn de atenție În personajul pe care mi-l construiesc cu atâta efort,. macerându-mă Înăuntru cu voluptatea unui samurai dotat cu cele mai rafinate metode de autotortură. Școala mea de singurătate și orgoliu Începe să creeze discipoli (fie În fustă, dar A. pare mai degrabă hermafrodită, pentru că se Îmbracă stereotip În pantaloni de trening și, din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
strigăt sfidător de plăcere și, geloși că acest lucru nu li se Întâmplă și lor, se reped În mare grabă (simțind cu al șaselea simț acel miorlăit straniu) ca să omoare pe preafericiții parteneri, incapabili să se mai apere, Înmuiați de voluptatea plăcerii. Hai, recunoașteți și voi, ipocriților, că vă enervează la culme miorlăiala asta a neamului pisicesc, că sunteți aproape invidioși pe lipsa de prefăcătorie cu care natura Își strigă legile ei. (marți) Nu mă pot abține să nu mă manifest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai lăsat În suflet o flacără care mă arde, În fiecare moment o simt cum Îmi străpunge sufletul cu junghiuri dureroase. Crudă mi-a fost Împărtășirea primei iubiri, trist i-a fost sfârșitul! M-a purtat În sferele necunoscute ale voluptății, ca apoi să mă arunce jos, prea jos, Îngropându-mă, acoperindu-mi iubirea cu noroi. Prima iubire! Am luptat cu dinții pentru ea un an, i-am gustat numai puțin farmecul, dar Îndeajuns ca să-l port ca pe o comoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ideea erotismului natural. Iată natura umană redusă la scara vegetalului. Iarna e anotimpul freneziei cerebrale. Gheața dă frisoane de gând, de aceea, intelectul e asociat totdeauna cu un cadru boreal. Dacă ar fi așa, ar Însemna că indivizii nu cunosc voluptatea Împreunării corporale și că se iubesc numai În concepte. N-ar fi mai probabil că albul Înghețat cere concupiscența pasională pentru armonie și echilibru? (miercuri) Ninge vârtos afară și simt că lectura nu-mi mai procură nici o satisfacție. Îmi furnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cealaltă, mai teribilă Încă din mine, m-am apucat să plâng ca un copil, deoarece lângă mine, la numai câțiva pași se afla ea, Îndărătul zidurilor pe care le străpungeam cu privirea; ea era acolo, frumoasă și goală, cu toate voluptățile nopții, cu toate grațiile amorului, cu toate castitățile himenului. Acel om nu trebuia decât să deschidă brațele și ea venea fără efort, fără Întârziere, ea venea la el și ei se iubeau, se Îmbrățișau. Numai pentru el toate bucuriile, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Început să o lovesc. Era În mine atâta turbare, pe care nu aveam dreptul să mi-o Înfrânez. Cum oare a putut să se simtă el fericit cu tine? Treceam cu mâna peste formele ei și, recunoscându-le pline de voluptate, disperarea Îmi creștea. O loveam, dar ea rămânea la fel de lucidă, nimic nu i se clintea pe față și În eleganța rochiei. În sfârșit, am simțit-o căzând. Atunci, În fața ușii, drept, Încremenit, a apărut El. Am luat-o de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dintre ei aveam pregătite alte vorbe, alte gesturi, alte priviri. Uneori, drumul acesta spre pădurice era ca o cale de pierdere spre dragoste. Acum, Întâia oară, trec singură pe-aici. Am nimerit Întâmplător și, ce surpriză, parcă simt În trup voluptatea sărutului ce va urma. Aud amestecându-se ecouri ale glasurilor dragi, mâna mea rătăcește În mii de mâini, mă aud râzând cu toți și toți vorbesc cu mine. S-au amestecat glasurile. Unde sunt? În clipa asta, simt că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ale glasurilor dragi, mâna mea rătăcește În mii de mâini, mă aud râzând cu toți și toți vorbesc cu mine. S-au amestecat glasurile. Unde sunt? În clipa asta, simt că sunt fericită. Gândurile mele zboară libere spre pădurice, spre voluptatea sărutului pe care n-am cui să-l dau și-mi arde pe buze. Pasu-mi este rar și greu de gânduri. 21 iulie 1965 Cred că niciodată n-am să-mi pot explica de ce mi-e frică să dansez. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dacă ne gândim că autorul jurnalului are În jur de douăzeci de ani și că, În general, la vârsta respectivă, orice tânăr urmărește a lăsa despre el o imagine avantajoasă. Abia la maturitate (și nici atunci, uneori!) descoperim În introspecție voluptatea puțintel masochistă a adevărului. Sinceritățile la care se dedă autorul jurnalului sunt neverosimile, „adulte“ și mai ales demonstrative artistic. N-aș vrea să se deducă de aici că neg posibilitatea ca, În anumite cazuri, un adolescent să fie perfect sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a izgonit-o, ca să nu-l deranjeze, pe soția lui, Xantipa? — Nu-mi vorbi nici de asta. Nu mă pot abține să cred că poveștile lui Platon sunt altceva decât un roman... — Sau un riman... — Cum vrei. Și întrerupând brusc voluptatea conversației, plecă. Pe stradă, se apropie de el un cerșetor, spunându-i: „Dați-mi de pomană, pentru numele Domnului, domnișorule, am șapte copii!...“ „N-aveai decât să nu-i fi făcut!“ - îi răspunse prost dispus Augusto -. „Aș vrea să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
El hermano Juan (1929), Unamuno îi dă o interpretare complet diferită: don Juan caută să se anuleze ca individ muritor, distinct și separat, în trupul victimelor seducției sale, într-un extaz de a se reproduce, carnal sau spiritual, peste o voluptate a morții. 1 duro fiind egal cu 5 pesete, suma era de 65 de pesete. Se referă la mult discutatele nuvele intercalate de Cervantes în Don Quijote I, deloc sau în grade diferite implicate în acțiunea principală a romanului: „Povestea Marcelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să-i ling degetele, lăsate moi, în voia voluptății. Coboară pleoapele și ridică genunchii lipiți unul de celălalt, până la gură, acoperindu-și astfel pântecul supt, cu pulpele strânse. Ridicat în tălpi văd cum intru. Fără să mă mișc întind mâna și iau de pe masă carafa cu vin galben. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
literatura era lucrul cel mai important din viețile noastre. Dar el era mai coerent ca mine. Borges [...] credea că literatura era mai importantă decât adevărul. În schimb, eu nu“. 2. O insolită simbioză literară. Cei doi scriitori argentinieni practicau cu voluptate o formă activă și agreabilă a lenei: șueta nocturnă inteligentă, o horbotă spumoasă de cuvinte schimbate Între prieteni, Împletite după criteriul drag mai ales lui Borges: cel hedonist. În fina ei țesătură detectăm azi nu numai ciornele mentale pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
limitele verosimilului și ale necesarului. Asumând argoul, Borbioy concede, În planul unei deloc exagerate ingeniozități sintactice, rang stilistic evaziunilor lexicale și poeticii substitutive a argoului. În plus, și spre deosebire de Sadoveanu, Borbioy scrie astfel doar ca să se distreze, bucurându-se cu voluptate de propriul joc hedonist. Pe de altă parte, la fel cum În romanele istorice ale lui Sadoveanu iubirea, nu pură, ci purificată și volatilă, e privită cu Îngăduitoare ironie, ca un abțibild, Borbioy o scoate aproape cu totul În afara teritoriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Descartes încoace filozofia se luptă să-l ascundă. La urma urmei, prin conexiuni aleatorii, din adevăr sau neadevăr, repetat pînă la uzură, universul va rezulta așa cum e el, întreg și adevărat. Doar noi, închiși în lumi artificiale, ostrețe inundate de voluptate, chinuindu-ne cu exotisme ca instrumente de tortură, îndrăznim să pretindem un adevăr precum Galilei un punct de sprijin. Întindem brațele cu degetele rășchiate și sfărîmăm între ele meduze. Gelatina lor însă, nu poate opri nici o alunecare spre melancolie. Murdar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]