4,908 matches
-
locul unde trebuia să îmi las îmbrăcămintea de acasă și să o îmbrac pe aceea a instituției, așa după cum scrie ,,la regulamentul de ordine interioară'' scris la computer pe un petic de hârtie gălbuie și agățat pe un zid cu vopseaua lambriului cojită. Sub acest text de ,,regulament’’ scria mic, tot cu litere de computer: ,,conducerea!’’ Nu se găsea pe acesta nici cea mai vagă semnătură sau vreun semn de ștampilă directoricească, nici nu cred că erau obligatorii sau că puteau
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
femeilor care trebuie să fac curățenie iar noi s-o întreținem. Și astea chiar se întâmplă! Pe alocuri a început să se exfolieze lavabila de pe pereți. Umezeala din exterior de pe balcon, cu fiecare zi ce trece mai trântește câte puțină vopsea. Femeile de serviciu își fac treaba pentru care primesc un salariu, mic ce-i drept, și totul pare normal. Paturile sunt din metal și lenjeria de pe ele pare să fie nouă de culoare albastră, masa și cele două rezemători de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
nu poate veni din salon până la cantină îmbrăcat numai cu pijamaua, pe acest frig nenorocit: s-ar îmbolnăvi și mai rău. Bărbosu îi răspunde într-un stil flegmatic și nedrept: ,, Dă te la o parte de lângă zid că se ia vopseaua!’’ Pleacă spre cabinetul său aflat vizavi de sala unde trebuie să intrăm pentru a mânca. Cei de față s-au dezmeticit relativ repede și au început să sporovăiască între ei zgomotos. Vrute și nevrute minciuni și adevăruri, banalizând ori exagerând. Fiecare are
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
un coș cu vreo 50-60 ouă albe, o bucată de slănină de porc și cu ceva bani. Nu ne refuza niciodată. An de an ne închistrea nouă ouăle. Avea toate ustensilele necesare: oale de lut, chișite (pensule subțiri și ace), vopsele (mai cu seamă naturale). Folosea (cum numai ea știa taina) cojile de ceapă și de nuci verzi, încât de pe ouăle vopsite de ea, nu se lua nimic pe mâini. De cu toamnă își făcea colecții de frunze mici de arțar
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să bată din aripi. Bătrâna mi-a mai spus apoi că ouăle au puteri nebănuite: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie etc. Am văzut că ea folosea atât ouă fierte, cât și ouă golite în conținut. Le-a pus în vopsele roșii, verzi, galbene și albastre, le-a lăsat să intre bine vopseaua în ele și apoi le-a dat la răcit. A început apoi închistritul (decorarea) cu chișița. Ce repede îi mergea mâna! Deși cu ochelarii pe nas, decora motive
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au puteri nebănuite: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie etc. Am văzut că ea folosea atât ouă fierte, cât și ouă golite în conținut. Le-a pus în vopsele roșii, verzi, galbene și albastre, le-a lăsat să intre bine vopseaua în ele și apoi le-a dat la răcit. A început apoi închistritul (decorarea) cu chișița. Ce repede îi mergea mâna! Deși cu ochelarii pe nas, decora motive din cele mai diverse: crucea păștii, oala legată, puncte și linii șerpuite
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de nedescris. Mi-a dat și mie să închistrez câteva ouă... Ce plăcere pe mine! A aplicat apoi pe unele frunzele ce le avea pregătite, le-a pus în câte un ciorap de mătase rupt și le-a pus în vopsele. Ce minunate au ieșit! M-a întrebat dacă vrem să le împodobim și cu mărgele (în relief) că dânsa are mărgele (de pe niște altițe vechi). Am fost de acord și a scos un fișic cu mărgele foarte mici, de diferite
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
obiecte bisericești și carte veche prin grija preotului Ionuț Alexandru Figher. Reparații Biserica a fost reparată, conform sinodicului, la 1865 de către Costachi Cosmei și locuitorii satului . Pereții exteriori ai bisericii sunt căptușiți În 1890 cu scândură de brad zugrăvită cu vopsea de culoare albastră. Unele surse indică reparațiile din anul 1902 (să fie dat eronat?) . Reparații radicale au fost executate În anul 1905 prin stăruința preotului Ioan Anghel . Pridvorul bisericii a fost rezidit din piatră În 1910. În anul 1947 s-
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
dus la apariția acestora stabilindu-se tratamente de conservare restaurare conform normelor de restaurare. O altă etapă care a urmat după efectuarea tratamentului preventiv de conservare, a fost Îndepărtarea stratului de fum și murdărie de pe suprafețele pictate dar și de pe vopseaua de la catapeteasmă, prin metoda Îndepărtărilor mecanice printr-o emoliere chimică treptată, stratificată cu soluții pe bază de solvenți organici aleși În urma unor microteste de solubilitate. Curățire a depunerilor ce s-au format prin combinarea chimică a materialelor de bază cu
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
de ou, apă distilată, având rol de hrănire a pigmenților până la aplicarea stratului final de verni. Îndepărtarea prin metode mecanice diferențiate de strat după strat a depunerilor de murdărie și fum, care s-au fixat În timp pe icoană și vopsea, datorită variațiilor de microclimat, fără a se afecta stratul de pictură original, curățire care s-a efectuat cu tampoane de vată. Subțierea stratificată a verniului cu murdărie ancrasată. Substanțele grase și rășinoase, s-au Îndepărtat cu solvenți În stare pură
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
și culori de verni, până la obținerea unui ansamblu unitar cromatic. Acoperirea găurilor mari din lemn cu o pastă din rumeguș, aracet, clei de pește, chituirea și șlefuirea suprafețelor și integrarea cromatică. Suprafețele din lemn, care ulterior au fost vopsite cu vopsea lucioasă de culoare grena, au fost vopsite cu vopsea acrilică albastră, iar sculptura care cândva a fost poleită cu aur, acum În partea inferioră deteriorată complet, iar În partea de sus se mai păstrează aproximativ 30%, s/a poleit cu
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cromatic. Acoperirea găurilor mari din lemn cu o pastă din rumeguș, aracet, clei de pește, chituirea și șlefuirea suprafețelor și integrarea cromatică. Suprafețele din lemn, care ulterior au fost vopsite cu vopsea lucioasă de culoare grena, au fost vopsite cu vopsea acrilică albastră, iar sculptura care cândva a fost poleită cu aur, acum În partea inferioră deteriorată complet, iar În partea de sus se mai păstrează aproximativ 30%, s/a poleit cu foiță șlaghmetal, și s-a neutralizat. Pentru o mai
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Buhuși, vreo trei oameni mi-au dat lămuriri diferite despre drumul cel mai scurt, în condițiile optime pentru mine (atunci am constatat că nu sunt trecute pe hartă chiar toate drumurile). Până la urmă, un tip care căra pe bicicletă niște vopsea, s-a oferit să mă conducă un timp, cât aveam drum comun. La capătul acestui traseu începe prima parte a "aventurii”. Mi-a sugerat să urc dealul care se vedea uscat, (pe un drum lutos, pieptiș, devenit după vreo două
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
groasă de vreo 3-3,5 cm. Fondul era alcătuit din tușe de albastru închis spre violet. Cu greu puteai să distingi capul Pruncului la pieptul Fecioarei. Chiar în dreptul irisului de la ochiul stâng al Sfintei Fecioare, din cauza unui amestec insuficient al vopselei, rămăsese o particulă infimă, abia vizibilă cu ochiul liber, o proeminență de vopsea uscată. Ideea mea era că punctișorul respectiv nu avea ce căuta acolo: ca atare, trebuia îndepărtat rapid. M-am apropiat de un salcâm și am desprins un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
închis spre violet. Cu greu puteai să distingi capul Pruncului la pieptul Fecioarei. Chiar în dreptul irisului de la ochiul stâng al Sfintei Fecioare, din cauza unui amestec insuficient al vopselei, rămăsese o particulă infimă, abia vizibilă cu ochiul liber, o proeminență de vopsea uscată. Ideea mea era că punctișorul respectiv nu avea ce căuta acolo: ca atare, trebuia îndepărtat rapid. M-am apropiat de un salcâm și am desprins un spin deja lemnificat și uscat, care avea un vârf solid și mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai cumpărau câte ceva din târg, un vas, o oală, un polonic, sau găseau o noptieră aproape distrusă pe care o făceau să arate ca nouă numaidecât, după ce o curățau, o chituiau dacă era nevoie, apoi îi dădeau o mână de vopsea și de lac. Mâine găseau un tablou pe care îl agățau mândri în cameră sau plantau un trandafir în grădina mică din față. În altă zi mai găseau cărți, încă două, încă trei, și uite-așa biblioteca se refăcea, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mintea. — Zi- mi, omule, ce scria, facem ghicitori ? Și calmează-te, lasă-mă să-ți iau un vin, să te mai domolești. N-am nevoie, n-auzi ? — Ce scria, domnule, așa important ? — Păi, ce putea să scrie ? Mare, frumos, cu vopsea roșie, că aici se cântă melodii de jidovi, asta scria. Și lângă, nici nu-mi pot scoate din minte : „Zaraza lui Vasile, scrisă de un câine !“ și, desenată frumos, caricatura mea. Dacă treceam cu o oră mai târziu nici că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cântă melodii de jidovi, asta scria. Și lângă, nici nu-mi pot scoate din minte : „Zaraza lui Vasile, scrisă de un câine !“ și, desenată frumos, caricatura mea. Dacă treceam cu o oră mai târziu nici că vedeam, tocmai dădeau cu vopsea. M-am și mirat, ce Dumnezeu, de vopsesc atât de des Grand-ul și La Fayette-ul ? Și iată explicația, domnule ! Însăși existența mea, care deranjează, pare-se. — Și d-asta nu vrei să mai scrii, că un gardist tâmpit, ce să vezi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în cană și am urcat agale spre camera lui Robby, să văd dacă era bine. În timp ce mă apropiam de ușa camerei lui, am observat zgârieturile de care pomenea azi-dimineață. Erau concentrate la baza ușii, dar cu toate că nu păreau foarte adânci, vopseaua chiar fusese jupuită și m-am gândit că probabil fusese opera lui Victor, încercând să intre. Nimeni din cei prezenți la petrecere nu urcase la etaj, dar gândul m-a dus la perna sfâșiată din camera lui Sarah și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca fiind deliberate, cu un mesaj ascuns, un fel de cod. Peretele ne spunea (mie) ceva. Cunosc peretele ăsta, am gândit eu. Îl mai văzusem. Peretele era ca o pagină așteptând să fie citită. La picioarele noastre erau cojile de vopsea care semănau cu niște mușuroaie de făină. - Nu-i normal una ca asta, zise Omar. - Poate niște copii? O glumă de Halloween? am întrebat eu. Să se fi întâmplat în timpul petrecerii? Am făcut o pauză, apoi, ca o favoare făcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zugrăvită peste fostul strat de culoare? am întrebat, dând din umeri. Era o... culoare drăguță. - Casa e nouă, Bret, oftă Jayne. N-a mai existat o altă zugrăveală. - Plus că nu aia era culoarea primului strat, adăugă Omar. - Păi, poate vopseaua s-a oxidat, știi, emailul de dedesubt? Încruntându-se, Omar se plictisi rapid de textele mele și își scoase celularul. Jayne mai aruncă o privire peretelui, apoi se întoarse spre mine. Părea neobișnuit de veselă în dimineața asta, iar când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să înveți cum să fii aruncată în jurul unui zgârie-nori la miezul nopții. Am uitat. Am tras adânc aer în piept. Un mic cutremur interior, apoi am acceptat realitatea sâmbetei mele. Am privit involuntar spre peretele casei unde era Omar, iar vopseaua de culoarea somonului descătușă ceva în mine, ducându-mă undeva în trecut. Jayne continuă. - Da, sigur, la mall... am murmurat a încuviințare. - Trebuie să te întreb ceva și nu vreau să te superi. Zâmbetul dispăruse. - Iubito, sunt întotdeauna furios ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
l-am văzut pe Robby încruntându-se.) Tot ce îmi amintesc e că eram undeva în casa aceea atunci când Sarah l-a adus pe oribilul Terby întrebându-ne de ce avea ghearele mânjite de ceva ce arăta ca un fel de vopsea stacojie și că am ajutat-o să-i spele ghearele în chiuveta de la bucătărie. („Sunt murdare, tati“, m-a atenționat Sarah, iar eu am dat din cap prostește. Da îmi amintesc acel dialog. Și îmi mai amintesc cât de urât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
În cele din urmă m-am îndreptat spre ușa camerei lui Robby și am ezitat din nou înainte de a intra. Zgârieturile se aflau în continuare în partea inferioară dreapta și cineva ar fi trebuit să dea cu un strat de vopsea peste ele și (Te urăsc. De câte ori îi spusesem asta tatălui meu? Niciodată. De câte ori aș fi vrut să i-o spun? De mii de ori.) șoricelul dispăruse, mi-am spus mie însumi, fiindcă îl visasem, iar camera nu prezenta un singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am înțeles asta, iar jupuirea se producea acum în altă parte, undeva în față. Când am dat colțul casei și am pășit pe peluza din față, zgomotele au încetat, dar numai pe moment. Au reînceput după ce am localizat pata de vopsea de deasupra ferestrei biroului meu care începuse să se cojească. În lumina orbitoare a lămpilor din stradă puteam să văd casa care se mutila cu de la sine putere. Vopseaua pur și simplu năpârlea, producând o rafală fină ca de confeti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]